O poveste minunata despre relatiile dintre oameni, despre fragilitatea sau durabilitatea acestora, despre intalnirile care lasa urme adinci in sufletul nostru si chiar ne croiesc (sau, poate, recroiesc) destinul, despre memorie si amintiri. Eroul fiind un profesor genial de matematica, prin intermediul menajerei-povestitor, intram si noi in jocul subtilitatilor ce se ascund in spatele numerelor prime, numerelor prietene, numerelor perfecte...

O poveste tesuta cu maiestrie care se citeste cu placere la orice varsta! Super lectura!!

Matematica nu a fost niciodată prietena mea.

Când am citit „Profesorul şi menajera”, mi-a părut rău că nu am avut niciodată un profesor ca personajul lui Yōko Ogawa.

Nu cred că m-aş fi împrietenit cu matematica, sunt umanistă prin formaţie şi structură intelectuală, dar aş fi înţeles mai devreme că, atât Universul exterior, cât şi cel interior, au ca limbaj comun matematica. Şi o magie pe care numai ea le-o poate conferi.

Romanul lui Yōko Ogawa te face să te îndrăgosteşti de matematică.

A fost ecranizat în anul 2006 de regizorul Takashi Koizumi.

Perspectiva narativă este subiectivă, naratorul-personaj fiind direct implicat în succesiunea evenimentelor, pe care le surprinde cu un farmec ce sugerează ideea că matematica are o simplitate care derivă tocmai din complexitatea ei. Paradoxal.

Mi-a plăcut în mod deosebit faptul că personajele nu sunt individualizate prin nume, ci prin profesie sau prin trăsătura fizică/morală definitorie. Profesorul este personaj central. În Japonia, singurii cetăţeni care nu se înclină în faţa Împăratului sunt dascălii, fiindcă se consideră că, fără dascăli, nu ar exista Împăraţi. Personajul-narator, Menajera, este „cea mai tânără angajată” din agenţia de menajere Akebono, dar are deja „peste 10 ani experienţă în domeniu”. Îşi creşte singură băieţelul de 10 ani, căruia Profesorul îi spune Radical, „pentru că forma plată a creştetului său aducea cu simbolul matematic pentru rădăcina pătrată.” Dar „folosind acest semn conferim în egală măsură un statut clar tuturor numerelor, celor infinite şi celor imaginare.” Explicaţia aparţine profesorului şi are menirea de a sugera semnul de egalitate între statutul lui social şi cel al Menajerei, pe care nu o consideră inferioară. Un alt personaj este Văduva, cumnata Profesorului, „o doamnă în vârstă, subţire şi foarte distinsă”, a cărei relaţie cu profesorul este sugerată în finalul cărţii.