Este o poveste care te atinge si te scutura din zona de confort, fiind departe de ceea ce se numeste o lectura facila. Cei doi eroi principali ai povestii traiesc traume puternice, desi cu origini complet diferite - unul duce cu sine consecintele unei alegeri profund nefericite la vremea adolescentei posibila cu concursul unui adult iresponsabil, celalalt este inca profund marcat de intamplarile unui razboi care nu a fost neaparat al lui, insa l-au antrenat intr-un malaxor al situatiilor teribile, inspaimantatoare si dureroase in proportii aproape perfect egale. Romanul ne ofera si o perspectiva prea putin cunoscuta publicului european asupra contextului si manierei de derulare a conflictului inter-coreean de la mijlocul secolului trecut.

Ce inseamna sa fii altfel? Cat de apasator poate fi faptul de a descoperi ca esti altfel, cat de dificil poate fi ca alegerile tale sa fie acceptate de catre ceilalti... Cat de curajos trebuie sa fii pentru a merge pana la capat in alegerile tale fie atunci cand este vorba despre munca ta, fie atunci cand este vorba despre iubirea si chiar viata ta?! Si peste toate, un catel cu stofa de supravietuitor si martor loial, ajunge sa isi lege viata de vietile catorva oameni, devenind un savuros tesator al relatiilor dintre acestia.

Un roman care te ia pe sus si te prinde intr-un vartej de trairi care se rostogolesc si cresc in intensitate, pe masura ce firul narativ aduna laolalta tot mai multe personaje si intamplari din viata celor doi oameni profund nefericiti care sunt eroii principali ai povestii. Maniera de a permite ambelor personaje sa vorbeasca la persoana intai face ca totul sa para mult mai veridic. In plus, chiar daca mesajul unuia pare mai sumar, este suficient de bine articulat pentru a-ti oferi o imagine completa a existentei sale, in vreme ce sectiunile celuilalt - mult mai consistente - ne ajuta sa aflam nu doar reperele existentei sale, ci si pe cele ale contextului general, dar si sa urmarim evolutia personajului care ”vorbeste” mai putin.

Autorul nu se dezminte si ne ofera, din nou, un roman grozav, de citit si recitit spre mai buna intelegere a fiecarui detaliu. O poveste care merge pe mai multe planuri, firul narativ tesandu-se sub forma unui puzzle imens ce solicita atentia cititorului - mai ales daca nu este deloc familiarizat cu unele teme! -, insa oferind o placere a lecturii care nu se intalneste adeseori. In ultima treime a cartii - ce aduce si un element de rasturnare a situatiei, ca de pe un ghem fermecat, apar si firele care leaga firesc epocile si personajele cartii intr-un intreg unitar.

O carte pe care pur si simplu nu am putut sa o las din mana pana cand am ajuns la ultima pagina !... Desi fictiune, din loc in loc, autoarea face trimiteri la date statistice publice, ceea ce naste un sentiment puternic de realitate faptica, adaugand un impact psihologic suplimentar. De altfel, cei care sunt mai mult sau mai putin familiarizati cu cultura coreeana, stiu ca elementele confucianiste sunt inca foarte puternic prezente in mentalitatea individuala si colectiva, astfel incat chiar si in randul marilor staruri feminine ale cinematografiei si televiziunii coreene, retragerea cvasicompleta din activitate dupa nasterea unui copil este aproape o regula. Sunt absolut convinsa ca impactul romanului a fost unul remarcabil in Coreea de sud si foarte interesant mi se pare si faptul ca acest roman a fost publicat inainte ca miscarea #Me too sa izbucneasca si in aceasta tara renumita pentru discriminarea pana la marginalizare a femeii in fata barbatului si pentru obiceiul de a musamaliza absolut orice tip de eveniment implica reputatia unui barbat, chiar daca reputatia si sufletul unei sau mai multor femei sunt facute pulbere...

De data aceasta, Guzel Iahina porneste firul narativ din evenimente petrecute in urma cu o suta de ani, in perioada foametei teribile ce a lovit tanara republica a sovietelor la inceputul anilor '20 ai secolului trecut, urmarind parcursul unui transport feroviar menit sa salveze copii din zona Volgai transferandu-i in raiul ce era la vremea aceea Turkestanul. Prin intermediul trenului condus de comandantul Deev si numit de acesta "ghirlanda", insotit de comisarul Belina, felcerul Bug, bucatarul Memelea si cateva surori sociale (in fapt, niciuna cu pregatire in acest domeniu) intre care se distinge mai ales Fatima (singura al carei nume il aflam), dar si - intr-o secventa cu adevarat epica! - cea care fusese preoteasa inainte de revolutia bolsevica, intram si noi, cititorii, in iuresul evenimentelor ce s-au transformat intr-un tavalug infiorator, pulverizand destine, intr-o vreme cand o viata de om ajunsese sa fie teribil de neinsemnata in ochii tuturor, iar un om devenea la fel de lesne o bruta si un calau sau, in doar cateva clipe si, adeseori, fiind lipsit complet de puterea liberului arbitru, salvatorul sau generozitatea intruchipata.

Titlul face referire la o fraza din povestile locului: din cer sunt aruncate trei mere - unul pentru cel ce a vazut, unul pentru cel ce a povestit si unul pentru cel care a ascultat si a crezut in bine. Romanul este povestea oamenilor ce au trait in Maran, un satuc de munte din Armenia supus - ca orice loc! - trecerii prin evenimente dramatice sau derulate in linistea firescului, locuitorii sai traindu-si zilele in tihna bunei intelegeri sau a certurilor marunte, uneori sub stihia naturii, alteori sub prigoana vremurilor de dincolo de marginile sale, trecand prin viata sub semnul bucuriei si al tristetii, al pierderilor si al darurilor nascute din miracol.

Trei povesti care ne arata cu ironie fina si o nota neasteptata de duiosie absurdul fara margini al vremurilor asa-numitei Revolutii Culturale in spatiul Chinei continentale. Fiecare dintre cei trei regi este un om obisnuit care gaseste o cale speciala de a infrunta situatii ce ne par azi neverosimile, dar reprezentau firescul acelor timpuri, marcand pentru totdeauna cateva generatii de chinezi...

O poveste minunata despre relatiile dintre oameni, despre fragilitatea sau durabilitatea acestora, despre intalnirile care lasa urme adinci in sufletul nostru si chiar ne croiesc (sau, poate, recroiesc) destinul, despre memorie si amintiri. Eroul fiind un profesor genial de matematica, prin intermediul menajerei-povestitor, intram si noi in jocul subtilitatilor ce se ascund in spatele numerelor prime, numerelor prietene, numerelor perfecte...

Un roman uimitor - in primul rand, prin radiografia extrem de dura asupra manierea in care autoritatile chineze rezolva diverse situatii neplacute, chiar daca asta inseamna sa spulbere viata unor oameni, dar si o reflectare severa a numeroaselor inegalitati cultivate si tolerate in societatea chineza; nu cred ca publicarea unui astfel de roman ar mai fi posibila in conditiile actuale din China... In al doilea rand, sunt cateva secvente de o gingasie si o duiosie care merg la sufletul cititorului, iar relatia croita intre eroul povestii si tatal lui incalzeste sufletul.

O poveste delicata si tulburatoare al carei erou principal este un copil transformat, intr-o clipa, orfan da tata si de tara, ajungand sa creasca si sa traiasca la mii de kilometri de locul natal. Este vorba despre muzica - descrisa intr-o maniera ce te obliga sa fugi la internet si sa cauti pentru a asculta si tu acele piese despre care se face vorbire in poveste, despre o vioara zdrobita ce ajunge sa renasca in mainile copilului devenit lutier, dar si despre oameni cu inimile zdrobite care duc povara tristetii pana la capat sau reusesc, cumva miraculos, sa afle vindecarea si bucuria inainte de a fi prea tarziu.

O marturie zguduitoare despre tragediile nascute din discriminarea rasiala si imposibilitatea de a fi cu adevarat integrat intr-o lume ce te priveste ca fiind "altfel", dar si de pe urma poverii teribile pe care parintii o pot aseza pe umerii copiilor lor constrangandu-i sa le implineasca visurile la care ei au renuntat si sa traiasca viata pe care si-ar fi dorit-o pentru ei insisi, justificand intotdeauna prin binele pe care il doresc pentru copii lor. Ar trebui citita de catre multi parinti...

Un roman antrenant care ne permite sa o urmarim pe ”talentata” Mei, concubina imparatului Taizong, din deprimantul exil impus la moartea acestuia pana la ascensiunea in pozitie de imparateasa, ca sotie a imparatului Gaozong, perseverand in ciuda tuturor adversitatilor si a pierderilor uriase pe care trebuie sa le indure. Intr-un epilog concis, pentru cititorii care nu sunt familiarizati cu istoria Chinei, autoarea puncteaza si reperele cele mai importante ale perioadei in care a devenit singura imparateasa care a guvernat China, sub numele Wu Zetian, hulita de multi dintre contemporani si de o buna parte a celor care au trait in anii imediat urmatori mortii sale, insa ale carei merite au fost recunoscute de numerosi istorici neimplicati in animozitatile create de asumarea statutului de imparat-femeie intr-o perioada cand femeilor nu le era ingaduit nici macar sa viseze la o astfel de postura.

Penduland intre trecutul ce ascunde tainele bunicii si nestiutele reactii impulsive ale mamei si prezentul croit sub semnul unui demers ce impune munca si discretia unui detectiv care se confrunta cu obstacolele nascute din prezenta unui bucatar-sef suspicios si prins intre ”rechini” ce vor fie sa-l anihileze, fie sa il supuna propriilor lor interese, respectiv, a unei familii hraparete pana la limita patologicului, eroina romanului descopera legaturi tulburatoare intre familia sa si marele Picasso. Un roman agreabil...

O familie impartita in doua tabere cu pozitii profund ireconciliabile, aduse impreuna pentru o reintalnire dupa doua decenii. Atunci cand orice farama de intelegere pare pierduta pentru totdeauna, invitatia categorica a mamei - care ii adusese impreuna cu al sau dor neostoit dupa partea pierduta in cele strainatati a familiei sale - provoaca destainuiri inlantuite care ii ajuta pe toti sa priveasca dincolo de aparente reale sau doar inchipuite. O carte care ne pune in fata experienta teribila a unui popor ce si-a spulberat familiile in numele revolutiei islamice...

Un roman care ne permite sa aruncam o privire in interiorul unei perioade teribile din istoria Chinei secolului 20 si sa descoperim o femeie care a jucat un rol suficient de important in toata aceasta istorie. Interesant este si faptul ca autoarea o alege pe aceasta femeie si pentru postura naratorului. Copila ce va deveni temuta doamna Mao, supranumita demonul cu oase albe, nu a avut deloc o viata usoara, iar alegerile sale la vremea tineretii ii vor sfarama inima si, pentru ca nu va gasi inlauntrul sau puterea de a-si asuma responsabilitatea, va aduna resentimente la fel de puternice ca si neputinta ei de a mai schimba cursul evenimentelor. Desi ajunge in postura ultimei imparatese (Ci-xi), la care face trimitere de mai multe ori, parghia puterii nu se va afla niciodata in mainile doamnei Mao, ci a celui pentru care, de-a lungul intregii sale vieti, nici o alta persoana nu a contat nici macar cat un bob de orez.

O poveste grozava care ne familiarizeaza cu credintele si obiceiurile oamenilor ce au populat Tibetul inca inainte de formarea unei natiuni, permitandu-ne sa rememoram pagini din Legendele Olimpului, dar si sa identificam elemente comune cu repere esentiale ale crestinismului. Un roman avand unele dintre cele mai frumoase paragrafe introductive pe care le-am citit vreodata...

O poveste impresionanta despre supravietuire si generozitate, cu trei eroi - un fir de porumb ivit intr-un desert ars de seceta, un biet caine orb si un batran perseverent, dincolo de orice limite pe care le poate inchipui un om sau le poate intrupa viata prinsa intr-un joc de suisuri si coborasuri abrupte. Iar secventa infruntarii dintre batran si lupi este fabuloasa...

Este un roman minunat care invita la introspectie, dar mai ales la o deschidere a inimii si a mintii catre cei din jurul nostru. Ideea de a construi povestea prin ochii, mintea si inima a trei personaje permite cititorului o perspectiva emotionanta, iar desenele despre care se face vorbire de-a lungul derularii firului narativ sunt deosebit de importante si merita atentie pana la nivel de detaliu din partea cititorului pentru a-i permite sa inteleaga maniera in care copilul da glas celor pe care nu le poate rosti cu voce tare, dar care conteaza atat de mult pentru el si pentru cei pe care ii iubeste. Discursul lui Guille la serbare devine un element de referinta - similar celui sustinut de Al Pacino in filmul Parfum de femeie in secventele de final ale acestuia...

Mi-a placut grozav acest roman de debut - reuseste sa redea foarte bine atmosfera si regulile societatii nipone desi este scris de o scriitoare americana!... Nu este o poveste vesela, dar m-a tinut captiva pana cand am ajuns la ultima pagina, aducand in atentia cititorului un fenomen deloc neglijabil care s-a petrecut la mijlocul secolului trecut, ranind multi oameni si facandu-i pe multi sa se simta vinovati atunci cand au fost nevoiti sa priveasca in urma.

Sa citesc povestea aceasta inspirata din evenimente reale si avand ca element central una dintre cele mai binecunoscute opere literare chinezesti a fost o delectare desavarsita - este o sursa absolut fabuloasa de informatie despre credintele, practicile si ritualurile poporului chinez legate de moarte si de viata de dupa moarte, dar si o fresca remarcabila a perioadei de trecere de la era dinastiei Ming la cea a ultimei dinastii a Chinei imperiale, Qing.

Daca prima parte a povestii - "Mergi unde te poarta inima" - mi-a umplut sufletul de bucurie si, la vremea cand a fost publicata in limba romana, m-a determinat sa o daruiesc mai multor oamnei dragi, partea a doua mi s-a parut ceva mai dezlanata si mai putin convingatoare; nu m-a mai tinut lipita de carte, chiar daca relevarea reperelor esentiale ale vietii eroinei a fost interesanta. Una peste alta, o lectura placuta!

Este o carte superba, cu un stil incantator - un amestec de ironie fina, discretie si realism. Desi Ove nu pare deloc genul de personaj pe care sa il indragesti sau sa il alegi drept model, ajunge sa se lipeasca de sufletul cititorului prin determinarea de care da dovada in orice situatie, mai ales atunci cand toate planurile sale initiale sunt spulberate de imprejurari. De altfel, pentru mine, toate romanele lui Fredrik Backman s-au dovedit a fi sursa de bucurie pe durata lecturii, iar subiectele abordate nu sunt niciodata dintre cele facile si cu priza lejera la public...

Abordarea firului narativ prin intermediul unei fetite in varsta de numai 13 ani la inceputul povestii, fetita care nu a parasit niciodata muntele pe care s-a nascut si nu are niciun fel de cunostinte nici despre viata, nici despre ce inseamna lumea de dincolo de orizontul zarit din curtea saraca unde traieste, dovedeste intuitia de jurnalist remarcabil a acestei scriitoare care "recidiveaza" dupa impresionanta "Eu sunt Malala" oferindu-ne un alt crampei din fata intunecata a Asiei (si nu numai, din nefericire!): vanzarea si traficul de minore in scopul sclaviei sexuale. Pornind de la un subiect ce ar fi putut deveni sordid, romanul este o pledoarie pentru deschiderea ochilor celor care ignora dramele cumplite prin care trec copile vindute, din nestiinta sau cu buna stiinta, de cei care ar trebui sa le ocroteasca, dar si o veritabila oda de alinare pentru supravietuitoarele care depun eforturi fantastice nu numai pentru a-si depasi propriile traume, ci si pentru a reduce numarul victimelor viitoare ale unor astfel de abuzuri.

Inspirat din evenimente reale, romanul este tulburator si dur, oglinda a vietii deosebit de grele din mediul rural al Chinei, unde oamenii au foarte putine sperante si gasesc prea putina intelegere atat in randul consatenilor (uneori, chiar si al familiei), dar mai ales al autoritatilor. Iar paginile de final, cu acele memorabile articole redand stilul amagitor moralist, evident triumfalist, caracteristic regimurilor asa-zis comuniste de pretutindeni...

Candva demult, la vremea intrarii in tinerete, am vazut filmul inspirat de acest roman, vizionare ce a lasat urme adanci inlauntrul meu. Povestea celui care se redescopera pe sine in interiorul lumii din jurul sau este tulburatoare, iar lectura mi-a reactivat amintirile din sala de cinematograf. O poveste in care te scufunzi si urci, in egala masura, alaturi de eroul ei.

Inca o data, aceasta autoare indiana reuseste sa ma bucure cu scriitura si povestile pe care le tese. De data aceasta, folosind personaje istoric reale ale caror vieti si pasiuni le inmoaie intr-o sfera de fictiune, oferindu-ne o imagine realista a unei perioade agitate din istoria tuturor popoarelor, dar mai ales pentru India premergatoare celui de-al doilea razboi mondial si splendida incursiune in ceea ce insemna paradisul insulei Bali inainte de anul 1939. Mi-a placut si combinarea stilului narativ memorialistic cu cel epistolar.

Daca in romanul de debut, am urmarit destinul unei femei, in al doilea sau roman, Guzel Ianina ne propune - prin intermediul invatatorului Bach - o incursiune in viata comunitatii germane traitoare pe malurile Volgai, ca urmare a unei invitatii venita in vremea Rusiei tariste. Linistea si ritmurile tihnite ale existentei cotidiene a lui Bach, punctate de mici ciudatenii, sunt scuturate de o neasteptata poveste de dragoste, dar marasmul nasterii puterii Sovietelor atinge si, in final, spulbera toaate reperele intregii comunitati. Un roman care confirma!

O poveste care se tese incetisor, te invaluieste si te prinde intr-atat incat nu te poti desprinde din atmosfera ei, treci prin tot felul de emotii si sentimente alaturi de Marie-Laure, dar si alaturi de Werner, la o margine de lume unde te-ai astepta sa nu se intample mai nimic, dar razboiul face posibil chiar si ceea ce pare de neconceput, punand oamenii in fata unor alegeri presante, cu consecinte ce nu pot fi intotdeauna anticipate si care, rareori, au impact doar asupra celui care face alegerea.

Ca si in ”Scandalul”, romanul ce precede actiunea din acest roman, povestea are o anumita asprime - fireasca daca ne gandim la comunitatea, ce este ea insasi un personaj-cheie in cele doua romane, traitoare in conditii de mediu aspre, asociate cu conditii socio-economice nu tocmai idilice. Dincolo de firescul cu care ne prezinta reactii umane impulsive, manifestari radicale de discriminare si resentimente mai mult sau mai putin stapanite prin autocontrol, autorul reuseste sa aduca in prim-plan oameni ce pot fi usor manimatati, ce pot dovedi atat spirit de comunitate (uneori, cu consecinte negative), dar si capacitate de daruire pentru a salva un singur om sau pentru o idee. Ma bucur ca am descoperit un scriitor remarcabil, prin intermediul caruia am patruns intr-o lume unde nu am reusit sa ajung fizic...

Un autor care stie cum sa dozeze evenimentele, acumuland tensiunile si eliberandu-le intr-o maniera captivanta, evidentiind o comunitate ca ansamblu, dar si personaje-cheie din interiorul acesteia in scene creionate atat de realist, incat ai sentimentul ca esti si tu parte din ele. Un roman care m-a tinut lipita de carte, pana la ore mici in noapte...

Fiind destul de familiarizata cu ambele culturi, coreeana si nipona, l-am citit cu multa usurinta. De fapt, l-am "devorat" in cateva seri - subiectul a fost nou, deoarece nu ma gandisem anterior la cum este sa fii privit drept coreean in Japonia si japonez in Coreea, chiar daca stiam despre stramutarea voluntara sau fortata a coreenilor in arhipelag pe durata celor patru decenii de ocupatie nipona in peninsula coreeana. Din cate stiu, Japonia se numara printre tarile - daca nu cumva ocupa chiar prima pozitie in clasament - care acorda extrem de greu cetatenie celor considerati straini. Insa este greu sa asimilezi faptul ca oameni care s-au nascut si au trait toata viata acolo, fiind deja la a treia sau a patra generatie, nu sunt asumati drept cetateni proprii de nici una dintre cele doua tari...

Un roman ce ne propune o perspectiva vietnameza asupra razboiului teribil ce a zdruncinat nu doar tara care l-a gazduit ci si societatea americana cu, iata deja cinci decenii. O abordare narativa care reuseste sa ne ofere o imagine realista, fara a fi neaparat sumbra si intunecata, desi reuseste sa te scoata din confortul cotidian, tratand secvente dramatice sau chiar tragice cu o doza de umor si autoironie care te tin legat de carte si iti aduc un zambet pe chip. Povestitorul, care este si erou principal, fara nume pana la ultima fila a romanului, are privilegiul de a privi lumea din doua perspective, dovedindu-se un observator fin si deosebit de atent al lumii in care traieste supravietuind... P.S. Tocmai am aflat ca autorul a scris un roman ce continua povestea, aflat deja in procedura de editare in SUA. Sa speram ca il vom putea citi si in limba romana cat mai curand.

Am cumparat volumul pentru niste copii fascinati de povestile pe care le citeste mami la ceas de seara, cand se aduna cu totii in pat asteptandu-l pe Mos Ene, dar l-am citit si eu cu o placere deosebita - m-am bucurat sa gasesc ecouri ale unor povesti care imi erau familiare, dar si sa percep reperele esentiale ale culturii si civilizatiei nipone razbatand din firul, dar mai ales din stilul povestilor!

O poveste impresionanta, pornind de la un episod prea iute trecut printre randuri atat in volumele de istorie, cat si in discutiile despre ceea ce a insemnat razboiul in viata acelor generatii. Un stil narativ care captiveaza cititorul si personaje nu doar credibile, ci care nasc atasament si emotii. Genul de roman care ar trebui sa constituie lectura obligatorie...

Pot spune ca am citit acest roman aproape pe nerasuflate. Inconfundabila Allende! Daca aveam deja informatii despre momentele ce au dus la dictatura lui Pinochet in Chile si despre ce a insemnat asta pentru cei mai multi chilieni, stiam destul de putine lucruri despre razboiul civil din Spania (cred ca nu-i venise randul pana acum!) si nu ma gandisem niciodata la viata celor care au trecut de doua ori prin acelasi infern al militarilor porniti sa faca ”ordine”...

O povestitoare fabuloasa aceasta Guzel Iahina - reuseste sa creeze personaje atat de vii si de credibile, incat pe tot parcursul cartii am avut sentimentul ca urmaresc oameni reali, prinsi in hatisul vremurilor aflate sub semnul urgiilor nascute de minti bolnave si de inimi inghetate. O poveste despre supravietuire care se transforma - aproape miraculos, nascandu-se din sentimente microscopice de omenie ascunse in adancurile cele mai profunde - in vietuirea cea de toate zilele. O carte de citit si de daruit altora!!!

Nu mi-am imaginat niciodata ca as putea negocia cu mine momentul stingerii luminii, citind o carte-fluviu incare este vorba aproape exclusiv despre luptele purtate pe campul de lupta sau diplomatic, intr-un castel medieval. Familiarizata deja cu perioada furtunoasa ce a precedat unificarea completa a Japoniei sub controlul militar al unei singure familii, acest roman m-a ajutat sa il privesc altfel pe Hideyoshi, cel intrat pentru totdeauna in mintea si sufletul japonezilor sub apelativul Taiko.

Aparent nascut dintr-o legenda a Muntelui, in realitate inspirat dintr-o intimplare reala, firul narativ ne poarta intr-o perioada tumultuoasa, cand Imperiul Otoman isi incepuse declinul, iar ceilalti - mai aproapiati sau mai indepartati geografic - isi teseau propriile panze, ravnind la regiunea Libanului de azi, oferindu-ne crampeie de istorie prea putin stiuta de noi, cei de azi... Ajutandu-ne sa intelegem de ce zona aceea este inca bantuita de conflicte fara de sfarsit.

Dincolo de povestea in sine care m-a captivat si m-a tinut strins legata de carte pana la final (am citit cartea in doua felii de lectura sustinuta!), mi-a placut stilul personajului principal, imbibat in ironie si, mai ales, autoironie.

Am descoperit autorul prin aceasta carte - lumea de neinteles a oamenilor mari privita prin ochii unui copil nelinistit, uneori furios, alteori dezamagit, intotdeauna dornic sa inteleaga ce se petrece cu oamenii din jurul sau.

O scriitoare care stie cum sa alature cuvintele pentru a descrie stari, pentru a crea atmosfera, pentru a te face sa te opresti din lectura si sa cugeti la sensurile mai profunde din spatele frazelor. Este o carte de atmosfera, nu de actiune...