Citindu-i titlul ai impresia ca vei gasi un colt uitat de bucurie si de speranta, dar realitatea crunta a celor 370 de pagini te aduce in pragul depresiei. Nimic din ce e prezentat nu are o nota pozitiva. Tot ce e mai urat in societate e tratat cu strictete si afectare. Nu pot sa nu ma intreb cum traieste omul acesta daca se simte atacat de tot ce e in jur. Marea majoritate a ideilor descrise sunt juste observatii ale unei crude realitati, cu mici exceptii unde eu chiar nu pot sa fiu de acord cu el dar nu aceste aspecte vreau sa le scot in lumina. Inchizi cartea frustrat si trist. Te uiti in jur si vezi mizeria pe care Plesu o aduce in discutie si in loc sa privesti catre ceva cald si luminos care cu siguranta se gaseste in fiecare din noi, ajungi sa iti pleci capul sub nimicnicia inconjuratoare. Ceea ce e departe de a fi "o frumusete uitata". Asteptarile mele au fost inselate.

Mi-a placut mult, pentru ca mi-a reamintit ca trebuie sa te opresti din nebunia vietii zilnice, din ritmul trepidant, pentru a constientiza ce te face cu adevarat fericit, ce iti aduce implinirea. M-as bucura sa apara si un audiobook, deoarece vocea autorului iti imprima mai multe nuante ale mesajului pe care poate le-ai ratat.

O carte de eseuri, o lectura tihnita, baroca, plina de cugetari asupra frumosului, asupra prezentului tarii si asupra trairilor anumitor cateogrii de oameni - o antropologie culturala in fond. O carte scrisa frumos in care limbajul folosit vrajeste, incanta.

Cartea mea favorita scrisa pana acum de Andrei Plesu. Nu ca ar fi cea mai buna , e greu de stabilit un podium cu titlurile domnului Plesu , dar asta e pur si simplu superba ! Loveste acolo unde trebuie , cu inteligenta , cu nerv , cu umor si finete. Toate recomandarile !!