La un pahar de barbatie cu HemingwayPrima carte a lui Hemingway pe care trebuia s-o citesc era ''Adio, arme''. Nu incapea nicio indoiala. Mai ales dupa ce trupa Machine Head a imprumutat titlul cartii (A Farewell to Arms) pentru o frumusete de cantec. Iar ca sa fiu cat de cat pregatit pentru lectura, am dat la cautare pe net dupa niste recenzii. Pe langa textele de lauda, am intalnit o sumedenie de impresii negative. Un lucru deosebit de straniu pentru un scriitor clasic, cu care nu ar trebui sa dai gres (credeam). Iata niste fragmente:''''Citesc o pagina, citesc doua, zece si ceva imi pare in neregula. A se citi nu-mi placea (...) s-ar putea sa ii supar pe cei care au apreciat cartea, pe fanii scriitorului, dar cred ca e singurul roman despre care nu pot spune nimic de bine. (...) Catherine parca e retardata, asa vorbeste si asa prostii spune. Dialogurile sunt ingrozitoare, n-au nici macar o noima. Teatrul absurd al lui Ionesco sau piesele lui Beckett au mai mult sens si mai multa seva decat conversatiile personajelor din aceasta carte'''', scrie o oarecare Tomata cu Scufita (Andreea Ursu) pe blogul ei.''''L-am citit pentru prima oara cu multi ani in urma, cand eram doar un copil. Am fost dezamagita de el si mai ales pentru ca nu am gasit nimic spectaculos in povestea de iubire si nu am reusit sa simt atmosfera sumbra a razboiului. Mi-am zis ca probabil nu sunt suficient de matura sa inteleg. De aceea, la aproape un deceniu distanta, am decis sa reiau lectura. Rezultatul a fost acelasi'''', scrie pe Bookblog.ro cineva pe nume Ana-Maria Petritan.Nu intamplator am ales recenziile unor fete... pur si simplu n-am dat eu de vreun baiat care sa se fi plans de roman (sunt sigur ca sunt, dar mai sunt sigur ca-s mult mai putini). De ce?Din punctul meu de vedere, raspunsul e simplu - romanul a fost scris de un barbat pentru barbati. Aceasta idee persista pe parcusul intregii lecturi. Lipsesc descrierile alea siropoase care te plictisesc din primele cuvinte. La Hemingway o descriere apare la momentul potrivit (rar si la tanc) si e scutita de luxul de detalii adaugat de dragul voluminozitatii unui capitol. Dialogurile descriu atat de fidel naivitatea femeilor in perceptia barbatilor, sau dorinta lor de a deveni indispensabil persoanei iubite. Ba mai mult, dialogurile atat de lejere arata foarte bine cum mintea unui barbat cerne avalansa de palavrageala a unei femei (fara suparare). Razboiul. De acord; aici nu vei intalni capodopera macabra a unui razboi asa cum e la Remarque in ''Nimic nou pe frontul de Vest''. Insa, am impresia ca nici n-a existat o tendinta in acest sens. La Hemingway, relatarile despre razboi sunt superficiale, uneori artificiale. E ca o existenta traita dupa o sincopa: S-a declarat razboi - STOP! mai departe ce facem? s-a terminat razboiul? unii spun ca da, eu nu cred insa. E o stare de nesiguranta caracteristica situatiilor de criza. Unde mai pui ca eroului principal mai ca nici nu-i pasa de razboi (pana la un moment dat!). Romanul condamna razboiul demonstrandu-i inutilitatea, superficialitatea si, mai aproape de final, scoate in evidenta jocul orgoliilor pe timp de lupta.Un alt incontestabil merit al romanului este rolul sau ca manual de jurnalism. Facand abstractie de scenele sentimental-amoroase, cartea pare un amplu reportaj realzat intr-o zona de conflict.Asadar, in timp ce unii/unele se dezic de Hemingway, cum ca nu si-ar fi justificat statutul de clasic, eu i-am descoperit un farmec de care duc lipsa o sumedenie de alti scriitori; si anume acela de a nu te plictisi, de a citi o carte si a fi sigur ca n-ai ingerat mai multe litere decat ar fi fost nevoie. De un lucru sunt bucuros - ca nu s-a studiat la scoala; de altfel avea sa-l desfigureze programul scolar pana avea sa mi se faca scarba.Recomand!

Pazitoarea tainei intra in top 3 carti preferate de la Kate Morton. Are de toate: o crima, secrete, tradari, regrete, dragoste, minciuni, relatii de familie speciale, sacrificii si o societate macinata de al Doilea Razboi Mondial, care cumva reuseste sa mearga mai departe. M-a surprins finalul si m-am atasat de personaje, pe care le-am judecat aspru in prima instanta, dar pe care le-am inteles si le-am acceptat. Kate Morton are un stil unic si as recomand-o oricui cu oricare roman. Merita incercata!

Este prima carte citita a acestui autor si cu siguranta nu ultima. De asemenea, pentru prima data citesc ceva din literatura japoneza. Personajul Hajime, proprietarul unor baruri din Tokyo duce un trai aparent linistit si prosper din punct de vedere financiar, pina cind amintirea primei iubiri ii tulbura existenta. Fiind un egocentric, reuseste sa le raneasca pe toate femeile din viata sa, insa neintentionat, considerand ca greselile sunt felul lui de a fi si probabil, daca s-ar ivi ocazia, ar face-o din nou... O carte despre infinitele framantari interioare ale omului, pe care autorul reuseste sa le transpuna atit de sincer si amanuntit, incit cititorul le absoarbe instantaneu in timpul lecturii.

In aparenta, acest roman ne-ar vorbi despre un barbat de nouazeci de ani care isi doreste sa puna in practica paradoxul de a face sex cu o prostituata virgina. In esenta insa avem parte de o minunata incursiune in semnficatia batranetii in opozitie cu tineretea si minunatul fenomen al renasterii din propria cenusa. Protagonistul narator ne implica foarte rapid in povestea vietii sale, explicand inca de la bun inceput cum si-a petrecut toata existenta facand sex cu femei in schimbul banilor, chiar si cand acestea nu erau de meserie prostituate. Ne dam seama inca din titlu ca universul in care acest personaj s-a miscat pana in momentul povestirii este unul al dezmatului, lucru care contrasteaza cu meseria sa de ziarist foarte respectat din timpul zilei. Locuind intr-un oras mic, dar pasnic, acesta a reusit totusi sa-si pastreze reputatia intacta. Pana la finalul romanului insa, este dispus sa renunte la orice in numele iubirii. Cand auzim despre un barbat aflat la o varsta atat de inaintata ca isi doreste cu ardoare compania unei minore aflata in pragul pubertatii ne gandim de obicei la Lolita lui Nabokov, dupa care ne ingrozim, poate nu neaparat in aceasta ordine. Aflati totusi ca in Povestea tarfelor mele triste carnalitatea este lasata deoparte, facand loc trairii autentice sa patrunda printre atata singuratate. Protagonistul, desi la inceput porneste cu gandul de a-si perpetua aventurile de-o viata, cu scopul de a-si dovedi inca vitalitatea pentru propriul sine egocentrist, descopera pe parcurs un alt tip de frumusete urmarind-o pe copila poreclita de el Delgadina dormind. Daca pe parcurs cei doi intretin si relatii sexuale, acestora nu li se acorda atata importanta precum inocentei intregii experiente si felului prin care barbatul, aflat atat de aproape de moarte si totusi atat de ancorat inca in viata, reuseste sa se regaseasca pe sine, sa priveasca viata si iubirea cu alti ochi decat inainte. In roman este descris un an din viata sa in care invata in ce consta suferinta din dragoste, lucru care se armonizeaza cu sonetele pe care le asculta, articolele pe care le scria si chiar cu motanul recent achizitionat. Unde viata lui era un haos dirijat inainte, acum acesta ajunge sa imbratiseze acest haos, sa-l integreze si sa-l iubeasca.Este primul roman de la Marquez pe care l-am citit si mi-am dat seama de la primele propozitii ca avea sa ma cucereasca stilul sau. In cele 150 de pagini a reusit sa transmita la intensitate maxima trairi pe care nicicand nu le-as putea numi apropiate experientei mele, dar pe care am putut sa le simt laolalta cu protagonistul: aceasta este magia unui scriitor adevarat! Atunci cand crezi ca naratiunea devine plictisitoare, previzibila, insuficienta, autorul vine cu cate o replica sau o metafora nemaiauzita care iti incanta sufletul si te lasa sa simti Frumosul pe care a reusit sa-l transmita. Povestea acestei carti este spusa in spatele povestii acestei carti, ma repet, precum in cazul oricarui roman cu adevarat bun. Desi structurata in mare parte incat sa contina simple ganduri si amintiri ale protagonistului, atunci cand dialogul este inclus propriu-zis intre paginile cartii oricine isi poate da seama ca nu are de-a face cu un scriitor oarecare. Cu toate ca nimic supranatural, in sensul propriu-zis al cuvantului, nu se intampla pe parcursul romanului, acel realism magic pentru care Marquez a fost si este inca aclamat ramane lipit in subconstient, legat de amintirea tarfelor ne-tarfe din poveste. Finalul nici macar nu este unul tragic, nu are nici macar pretentia de a smulge vreo lacrima cititorului... chiar si pentru cei mai cinici dintre ei - caci poate unii nu ar avea mila pentru un asa-numit "pedofil" precum eroul nostru, ci dimpotriva! Se intampla intocmai ca destinul nostru atat de cunoscut, care parca aplauda in stil epopeic dupa ce rolul desemnat persoanei in cauza de catre astre a fost dus la indeplinire, nu fara lacrimi si sudoare. Aplaud si eu maretia acestui roman si talentul indubitabil al lui Marquez, stiind ca abia astept sa pun mana pe restul operelor sale. Orice om cu iubire in suflet sau care aspira macar la o liniste interioara de sorginte divina trebuie sa-l citeasca pe Marquez, iar cuvintele lui ii vor dezvalui un univers imposibil de uitat. Spun cu mana pe inima ca sentimentul cu care am ramas dupa aceasta lectura este unul de absolut extaz, fara niciun rost, ci pur si simplu pentru ca am reusit sa traiesc cot la cot cu un barbat necunoscut de nouazeci si unu de ani fericirea de a fi in viata!

Pot spune ca Cussler este unul dintre autorii mei preferati.Atunci cand ma satur de prea mult romantism si drame,simt nevoia sa schimb registrul ,si sa citesc un roman politist,sau cum este cazul de fata ,un thriller-actiune.Tot timpul sunt uimita de acest autor,si ma intreb cu ce lucru nou a mai venit de aceasta data?Indiferent de seria din care fac parte ,toate cartile lui sunt fenomenale.Cartea de fata,are o particularitate,si anume "actiunea" se deruleaza cam in ultimele 45% din carte.Poate veti fi plictisiti si tentati sa abandonati lectura,dar va garantez ca merita asteptarea.Sunt prea multe elemente pe care autorul trebiue sa le expuna ,pentru a intelge imaginea de ansamblu.Acest lucru este suparator cateodata,dar pe pe mine nu ma deranjaza.Nu intru in detali despre actiunea si subiectul cartii,pentru ca ma voi complica mai mult decat este necesar,dar vreau sa subliniez ca acord 4 stele acestei carti,in ciuda faptului ca aceasta cartea nu este asa de alerta .

Extraordinara carte! Mi-era dor de o carte atat de buna, care sa ma prinda asa incat sa nu ma pot dezlipi de ea, sa caut orice moment ca sa ma pot intoarce intre paginile ei. O poveste captivanta despre maternitate si dragostea de mama, pareri ale vremurilor despre cuplurile fara copii, un secret de familie relevat prin scrisori bine ticluite. Seamana ca stil cu Eleganta Ariciului (Muriel Barbery), dar si cu Casa de langa lac (Kate Morton), ambele fiind carti care mi-au placut foarte mult! Am dat 13 lei pe aceasta carte ebook. Si a meritat din plin, merita si triplul pretului!

O fata despicata, cu intestinele iesite. Alta fata sufocata. O mama injunghiata si cu jumatate de cap zburata de un glont. Degradare morala, atmosfera toxica, personaje morbide, ganduri pe care multi le negam, moarte. Un roman scris in acelasi stil inconfundabil al autoarei, terifiant si extrem de tulburator. Insa, nu am putut sa-i dau 5 stelute. Poate pentru ca in Fata disparuta am simtit mai mult suspans. Poate pentru ca mi-a fost cam greu sa trec de unele pasaje in care erau descrise intamplari violente. Gunoiul care se asezase pe intestinele fetei. Erectia unui adolescent, cand a spart capul unui taur. Prea multa putreziciune pentru care nu eram pregatita. Nu in momentul citirii.

Are un pic de geniu in el, acest Cipolla. Sa definesti atat de subtil imbecilitatea, o intrebare de mult timp gandita si regandita de filosofi si alti mici si mari oameni ai stiintei (in care apropo este acelasi procentaj de imbecili precum si intr-un penitenciar), si s-a ajuns intr-un final , ca ceva timp in urma acest mic Mare ganditor sa ne dea o definitie cu niste scheme pentru o mai usoara analiza a imbecilitatii care ne paste de dupa geamurile automobilelor de pe strada, pe scarile universitatilor si de dupa pupitrele guvernului.

Citindu-i titlul ai impresia ca vei gasi un colt uitat de bucurie si de speranta, dar realitatea crunta a celor 370 de pagini te aduce in pragul depresiei. Nimic din ce e prezentat nu are o nota pozitiva. Tot ce e mai urat in societate e tratat cu strictete si afectare. Nu pot sa nu ma intreb cum traieste omul acesta daca se simte atacat de tot ce e in jur. Marea majoritate a ideilor descrise sunt juste observatii ale unei crude realitati, cu mici exceptii unde eu chiar nu pot sa fiu de acord cu el dar nu aceste aspecte vreau sa le scot in lumina. Inchizi cartea frustrat si trist. Te uiti in jur si vezi mizeria pe care Plesu o aduce in discutie si in loc sa privesti catre ceva cald si luminos care cu siguranta se gaseste in fiecare din noi, ajungi sa iti pleci capul sub nimicnicia inconjuratoare. Ceea ce e departe de a fi "o frumusete uitata". Asteptarile mele au fost inselate.

Autoarea are o modalitate mai speciala de a dezvalui misterul dintr-un punct de vedere neasteptat. Initial facem cunostinta cu istoriile unor personaje care nu au legatura intre ele, insa tot avansand observam cum totul are legatura si cum viata unuia a fost afectata de alt om.O scrisoare ascunsa, scrisa impulsiv, descoperita accidental si nu trebuie deschisa decat daca sotul moare?Mi-a placut la inceput romanul, insa destul de greu am ajuns la secretul sotului, apoi l-am descoperit si iarasi greu am ajuns la desfasurarea actiunii. Imi doream atat de mult sa creasca suspansul, sa fiu incordata, sa resimt prin ce trec personajele, dar n-a fost sa fie.Ce mi-a placut cu adevarat a fost viitorul ipotetic din epilog. Ce ar fi fost daca...?

"Faptul ca in Occident se putea naste o religie noua era deja, in sine, o surpriza, avand in vedere ca istoria europeana, in ultimii treizeci de ani, cunoscuse o prabusire masiva, naucitor de rapida, a credintelor religioase traditionale. In tari ca Spania, Polonia, Irlanda, o credinta catolica profunda, unanima, masiva, structura de veacuri viata sociala si ansamblul comportamentelor, dicta morala si relatiile familiale, conditiona ansamblul productiilor culturale si artistice, ierarhiile sociale, conventiile, regulile de viata. Iar in rastimp de cativa ani, in mai putin de o generatie, intr-un timp incredibil de scurt, totul a disparut, s-a evaporat in neant. In aceste tari, nimeni nu mai credea acum in Dumnezeu, nu tinea seama de El nici cat negru sub unghie, nici nu-si amintea ca odinioara crezuse; iar totul se petrecuse fara vreo rezistenta, fara convulsii, fara violente sau proteste de vreun fel, fara macar sa aiba loc o discutie adevarata, la fel de usor cum un obiect greu, retinut o vreme de o forta exterioara, revine in pozitia de echilibru de indata ce i se da drumul. Credintele umane erau, se pare, departe de a fi blocul masiv, solid, imuabil pe care ni-l imaginam de obicei; poate ca, dimpotriva, erau tot ce avea omul mai efemer, mai fragil, mai predispus sa se nasca si sa moara."

O continuare reusita ce urmareste simpaticul duo,format din Taravik si Kostik, facand ceea ce stiu ei mai bine. Adica sa intre in bucluc, sa viziteze locuri exotice, locuri magice si chiar locrui exotic-magice, sa mance si sa bea pe saturate, sa-si faca prieteni, sa intalneasca fiinte ciudate, sa se certe si sa se impace si la final sa iasa basma curata. Totul este stropit din belsug cu mult umor, actiune, si chiar si cu momente filozofice (de altfel foarte fain integrate in poveste).Parca citesc una din povestile nemuritoare din copilarie dar de data aceasta mai elaborata, mai matura si mai amuzanta. Mi-a placut mult.

Ca si in cazul lui David Lodge sau al lui George Calinescu, citindu-l pe Eco descoperirea papusarului critic/ teoretician literar in spatele operei este inevitabila la toate nivelurile: voce narativa, constructie de personaj, compozitie, stil etc. Ceea ce la un scriitor, ca sa zic asa, ingenuu, pare creatie spontana, eliberata de reguli si precepte, la criticul dublat de creator va fi totdeauna o opera cu un background suspicios de erudit. Si aceasta opera de maturitate a lui Eco e poate cel mai bun exemplu in acest sens de aceea mi-a parut in unele locuri iritant de artificiala, aducindu-mi in minte de-a valma tot felul de teorii despre naratiune, de la Poe la Booth, Burgos, formalistii rusi (al caror model e chiar declarat) si evident la Eco insusi. De aceea, nu pot sa zic ca m-a incintat la fel de mult ca Numele trandafirului sau Pendulul lui Foucault (in care, desi exista, criticul era mai putin evident), in ciuda impecabilei constructii romanesti. Ca orice opera postmodernista care se respecta, romanul este in primul rind o cordiala parodie a mai multor tehnici narative prin aceasta amintindu-mi de Femeia in rosu (pe care e putin probabil ca autorul s-o fi citit). Ca si romanul romanesc amintit, ce-si propunea sa reconstituie evenimentele care au condus la arestarea gangsterului Dillinger, si acesta foloseste tot felul de informatii autentice sau false pentru a "afla adevarul" despre un document istoric controversat si anume Protocoalele inteleptilor Sionului, brosura care continua sa faca vilva si in ziua de azi. Personajul principal, Simonini una dintre cele trei voci narative presupusul autor al acestora, sintetizeaza caricatural o intreaga pleiada de personaje negative din foiletoanele atit de cunoscute si iubite in secolul al XIX-lea, intr-o intruchipare a raului fara vreo calitate compensatorie. Antisemit, misogin, bipolar, criminal, plastograf, e presupusa eminenta cenusie din spatele mai multor evenimente istorice reale ingramadite in carte: carbonarii si Garibaldi, caderea lui Napoleon al III-lea si a Comunei din Paris, afacerea Dreyfus si evident, Protocoalele, care consemneaza intilnirea secreta a inteleptilor sionisti in cimitirul evreiesc din Praga, unde conspira pentru cucerirea lumii. Ei, da, subiectul pare rupt dintr-un roman de Dan Brown, cu care a si fost comparat de altminteri si pe care e absolut posibil sa-l ironizeze subtil. Dincolo de ironii si parodii erudite insa, frumusetea romanului consta in subtila negociere a adevarului istoric si literar, nu prin transformarea de personaje si evenimente reale in imagini artistice, asta se face de cind lumea, ci prin ametitoarea pendulare intre lumea reala si cea imaginara (in sensul irumperii irealitatii in realitate si invers) incepind cu "dezvaluirea" (oarecum in stilul presei de senzatie) a "adevarului" din spatele unui fals. Adica, unui document real care e un fals (deci ireal), i se dezvaluie originea si autorul intr-un mod credibil dar ireal, intr-o opera literara (deci fictiva) care se bazeaza pe fapte reale pentru a pretinde ca reconstituie adevarul istoric trecind, dupa propria marturisire, sub tacere doar numele celor doua personaje "reale" pe baza carora a fost creat Simonini.Ce va spuneam? O viziune rocambolesca proprie acelui "adevar al minciunilor" care este opera de arta si despre care vorbea si Llosa.

Interesanta lectura. Pe mine m-a relaxat si m-a tinut in suspans aceasta poveste cu doua fire narative. Mi-a placut de Georg, adolescent studios, educat si mult prea matur pentru varsta lui de 15 ani. Mi-a placut povestea in sine si cel mai interesant, intrebarile puse de Olav catre fiul sau. Aceste intrebari cred ca fac toata lucrarea lui Gaarden. E mai mult decat o poveste de dragoste, e o invitatie la meditatie, asupra vietii, a mortii si a locului nostru in univers. Demult imi doream sa citesc de acest autor Lumea Sofiei, acum ca am citit Fata cu portocale si mai mult imi doresc sa vad ce e cu Sofia :)Eu sunt omul aventurii, eu as fi acceptat o viata scurta pe pamant, insa plina de semnificatie si amintiri pretioase :)

O lectura de-o rasuflare! Desi, voi fi sincera, mi-a placut mai mult experienta lecturii in sine comparativ cu finalul, de la care aveam asteptari nejustificate. Da, n-a mai reusit nimeni sa le intreaca pe Agatha Christie sau pe Rodica Ojog Brasoveanu in scriitura, pana acum.

Un scriitor care se refugiaza pentru a uita de suferinta sentimentala , iar doamna la care sta sufera, este infima, cu toate astea isi creeaza o viata pe care ar fi vrut sa o traiasca .gandinduse mereu la trecut. Nu-i poti lua omului imaginatia si visul. O femeie casatorita care este de parere ca e imposibil ca un barbat sa iubeasca aceeasi femeie timp de treizeci de ani, cu acest argument alege sa-si ucida sotul , imaginatia duce oarecum spre nebunie Un pacient orb care i spune infirmierei ca e frumoasa.pentru prima data primind un compliment de la un barbat. Pentru ea, orbul reprezinta un univers al fantasmelor, un vis. O doamna care asteapta timp de 15 ani la gara cu buchetul mana un necunoscut sau chiar necunoscutul.Oare ce o fi asteptand ? Iubirea sau moartea ? Un profesor care nu agreeaza cartile, Oana in momentul in care se apuca de citit si nu mai distinge realul de imaginar . Fascinant, cum autorul schiteaza destinul fiecaruia dintre realitate si vis .Omul fara vise si imaginatie nu ar mai putea exista

Am fost nerabdatoare sa citesc "Marea Despartire" pentru ca 1. ador literatura fantastica a lui C.S.Lewis ( Cronicile din Narnia) si 2. am o mare consideratie pentru viziunea teologica a lui Lewis. Cu toate ca scriitura nu m-a fascinat de aceasta data ( probabil am pornit la drum cu asteptarile nepotrivite?) si am gasit-o mai degraba filosofica si intortocheata - desi, daca tinem cont ca e prezentata ca fiind "un vis", este potrivita structurii acestuia- , continutul ideatic a rezonat profund in constiinta mea. Am gasit captivant modul in care Lewis zugraveste problematicile cu care ne confruntam mai mult sau mai putin fiecare dintre noi, fie ca actori, fie ca spectatori; captivante si portretele umane prezentate antipodal, si, poate neasteptat, deosebit de actuale! Cred ca ideea centrala cu care am ramas este aceasta: dincolo de povestile nemuritoare cu flacarile de foc si dracii inarmati cu furci imense ca instrmente de tortura, la polul opus aflandu-se belsugul ospetelor celeste, iadul si raiul sunt realitati ale starilor de spirit, intr-una tronand nefericirea din care nu vrei si mai apoi nu poti gasi cale de scapare, iar in cealalta domnind fericirea, ca rezultante ale bunatatii si iubirii pe care alegi sa o imbratisezi pentru ca mai apoi sa nu te mai poti lasa de ele. Si intr-o situatie, si in cealalta, se intalnesc personaje surprinzatoare in fata preconceptiilor noastre.

Mi-a placut romanul in primul si in primul rand pentru stilul scrierii. Intrucat sunt pasionata de memorii, de jurnale, de scrierile la persoana I, in care se relateaza simtirile, emotiile, parerile proprii ale scriitorului, care ma determina sa ma identific cu acesta ori cu alte personaje, cartea de fata bineinteles ca mi-a captat atentia cu primele randuri citite. La acestea adaug libertatea scrierii si sinceritatea cu care sunt relatate faptele. Desi vietile personajelor sunt imorale si parerea mea despre majoritatea faptelor din carte este una negativa, intrucat nu sunt de acord cu ceea ce faceau acestea (cu toate acestea, bineinteles ca din orice carte care relateaza ceva contrar principiilor noastre, putem invata ceva pozitiv; totul depinde de atitudinea cu care privesti lucrurile), pot sa spun ca m-a impresionat romanul, dar poate aceasta tot din cauza stilului scrierii, care ma da gata de fiecare data cand il intalnesc in carti. Interesul pentru evolutia destinelor personajelor iarasi a fost un factor care m-a determinat sa o citesc pana la capat cu nerabdare si emotie.

Dat fiind faptul ca sunt un amator al scrierilor ce imbina dragostea si actiunea, citirea acestei carti nu a fost o problema pentru mine. Am terminat-o pe plaja, anul trecut, cu o senzatie de implinire fata de un final lipsit de clisee inutile, realist si care lasa de gandit la N aspecte. Categoric a fost o carte care mi-a placut la nebunie si care m-a atras din multe puncte de vedere (firul narativ, constructia personajelor, elementele de istorie moderna si psihologie, lipsa descrierilor obositoare si lungi s.a.). Recomand cartea tuturor amatorilor acestui gen. Merita citita!

Nu l-am recunoscut pe Hosseini in acest roman. Ii lipsesc profunzimea, sensibilitatea si stilul simplu si curat din Spelndida cetate si Vanatorii de zmeie. Cartea aceasta e total diferita de ce am citit de la el, nu m-a atins in niciun fel. In primul rand, numarul mare de pagini care nu dezvolta nicio actiune ingreuneaza cititul, astepti sa ajungi undeva, dar te trezesti la final fara nimic. In al doilea rand, sunt multe personaje si niciunul nu mi se pare pus in valoare, nu m-am atasat de niciunul. Fiecare capitol are povestea lui, pare izolat intr-un fel sau altul de restul romanului, se sare de la una la alta, devine haotic si plictisitor. Romanul se intinde pe mai multe generatii si poate fi considerat unul de familie, dar ii lipsesc multe ingrediente. Nu este un roman prost, are si lucruri pe care le-am apreciat si care m-au impins sa il duc la capat, cum ar fi legatura dintre Abdullah si Pari, surioara lui. Poate aveam eu asteptarile prea ridicate sau poate nu l-am ales intr-un moment bun ...

Primele 100 de pagini tare greu le-am citit, nu stiu de ce, dar replicile si situatia in sine mi se parea de foarte prost gust. Apoi, din momentul in care am inteles ca Amy nu e tocmai victima si Nick nu a fost cel mai bun sot, lucrurile au inceput sa se schimbe. In continuare mi-i greu sa cred ca asa final il accepti in realitate, desi, oamenii sunt diferiti, niciodata nu zi niciodata. Se merita unul pe altul, asta mi-a fost concluzia, chiar daca el pare mai sanatos, psihic vorbind, decat ea. Frica din om poate face o marioneta foarte comoda, frica de fi tu insuti cred e cea mai grea povara atunci cand viata ta de mic copil a fost alta decat ti-ai fi dorit-o tu. Niciodata sa nu incercati sa va traiti viata dupa cum o vor altii, indiferent cat de anosta, modesta si plicticoasa pare a fi.

La Villa San Girolano din Italia se intalnesc patru personaje diferite, dar ciudate, afectate de razboi (al doilea mondial): Hana o infirmiera din Canada; Caravaggio un hot care a luptat de partea englezilor, prietenul lui Patrick tatal Hanei; Kip (Kirpal Singh) un genist din Punjab care dezamorseaza mine neexplodate si... Tainicul pacient englez care nu e chiar englez... Almasy, ars si de nerecunoscut, intr-un accident de avion in desert (fiind deconspirat de Caravaggio).Istorii de dragoste (doua una mai frumoasa decat alta), istorii din desert, spiritualitate, compasiune si... Razboi. Cit de mult schimba el vieti omenesti! O carte povestita haotic, dar interesanta. Mi-a placut.Recomand!

Avem nevoie sa fim oameni frumosi, sa traim intr-o tara frumoasa, intr-o lume frumoasa. Avem nevoie sa fim puternici si uniti. Trebuie sa stim sa fim oameni. Un roman din timpul Marii Crize Financiare (1939) din America. Familia lui Tom Joad( cu origini in Oklahoma,)alaturi de altele mii, sunt nevoiti sa ia drumul pribegiei spre California din lipsa hranei si a unui loc de munca in speranta ca vor trai o viata mai buna. O carte despre saraci si avuti. O carte ce naste furie, nedreptati, indignare. In ciuda vremurilor aspre, in ciuda pribegiei - in fiecare noapte se zidea o lume, implinita intru totul, se legau prietenii si se nasteau vrajmasii; o lume implinita cu infumurati si cu misei, cu oameni tacuti, cu oameni sfiosi si cu oameni blanzi. In fiece noapte se stabileau legaturile ce alcatuiesc o lume si in fiece dimineata o lume se destrama, ca un cort de circ.- Dragostea pentru intelepciune se remarca din spuse ca - O sa am mare grija sa nu-mi ramana copiii nescoliti. Citesc si eu binisor, da n-am bucurie mai mare decat sa vad pe unul care citeste ca apa.- Fiecare om este si trebuie sa fie stapan pe propria viata, sa faca propriile alegeri, sa traiasca in dreptul lui :- Doar de un singur lucru pe lume sunt sigur, iar lucrul acesta este ca nimeni n-are dreptul sa se amestece in viata altuia. Fiecare sa-si afle singur bine capului. E bine sa dai o mana de ajutor cuiva, poate, da nu sa-i spui tu ce anume trebuie sa faca.-

Cartea asta e plina de emotii care mai de care. La inceput te induioseaza accidentul fetei care a uitat sa-si lege casca, disperarea tatalui care-si doreste cu tot dinadinsul ca fata lui sa traiasca. Pe de alta parte, incet si sigur incepi sa-l detesti pe chirurg pentru faptul ca-si inseala nevasta, sotie perfecta din toate punctele de vedere. Mai apoi, incerci sa-i intelegi chirurgului dragostea sincera care i se accentueaza pe zi ce trece fata de Italia: amanta pe care o violeaza, dupa care se indragosteste de ea. Cartea asta m-a pus pe ganduri. Cartea asta te face sa fii de partea celui "oarecum" vinovat de toate cele intamplate. Cartea asta iti pune gandurile la incercare. Cartea asta mi-a placut tare mult.

E o carte foarte micuta, poate mai degraba o nuvela decat un roman: intr-o discutie cu un prieten scriitor, fizicianul John Rivers ii ofera, ca inspiratie, o intamplare dramatica din chiar tineretea lui iar povestea sa, dezvaluita treptat-treptat, are intr-adevar toate ingredientele literaturii: personaje extravagante, roluri exemplare, o iubire interzisa, o alta neimpartasita, dorinta, morala, gelozie, idealismul adolescentei, judecati filozofice, gesturi tragice, un final teatral. Si totusi, argumenteaza John Rivers, daca literatura pacatuieste, pentru a fi credibila, de prea multa logica, viata nu este asa e si irationala, e si intamplatoare, e si prozaica.(view spoiler)[Pe scurt:Gazduit de profesorul sau pe care il admira cu tarie un savant de talie mondiala, laureat al premiului Nobel tanarul John Rivers devine in scurt timp un apropiat al intregii familii. Dar lucrurile incep sa evolueze periculos fata adolescenta a gazdelor ii scrie poezii dedragoste, in timp ce si el se indragosteste, dar de mama ei. Ea e Zeita, iar sotul ei, mult mai in varsta si dependent pana la paralizie de ea, e Geniul. Macinat intre respect si iubire, intre dorinta si educatia morala puritana, John Rivers o idealizeaza pe Zeita. Atunci cand ea i se strecoara, plansa, epuizata si disperata in pat (mama tocmai ii murise, sotul ii era grav bolnav), tanarul va fi in acelasi timp fericit si ingrozit. (hide spoiler)]Deci ce parere mi-a facut Geniul si Zeita? Chiar daca subiectul e cam banal si desfasurarea actiunii previzibila, cartea se naste de fapt din coliziunea intre realismul asumat (povestitorul, John Rivers, e nu doar un om de stiinta, dar si un adult experimentat care acum isi judeca tineretea cu detasare) si un ghem de judecati filozofice, metafore mitologice, exagerari si hiperbole incongruente care raman importante pentru acesta. E o combinatie stranie intre exaltarea si alb sau negrul adolescentei pe de-o parte si retrospectia metodica si justificativa, de cealalta parte. E o carte care poate surprinde si fascina mai ales la varsta adolescentei, cand esti cucerit de intensitatea sentimentelor, in care te regasesti cu usurinta, dar si ghicesti o amenintare surda. O carte, ca sa-l parafrazez pe John Rivers, despre trairi shakespeariene despre care vorbeste un profesor nu de colegiu, ci de universitate. Si de fizica, pe deasupra.Si in plus, are farmecul unor timpuri de mult apuse, al unei educatii clasiciste, al unei moralitati azi desuete...

In timp ce unii il venereaza si-l ridica-n slavi, altii il resping si-l desfiinteaza. Spinoza, ale carui carti au fost interzise, acuzate de blasfemie si provocand sentimente atee, a fost excomunicat din comunitatile evreiesti in urma unor dezvaluiri considerate a fi eretice.Alfred Rosenberg, principalul ideolog al partidului nazist, un antisemit ce a pus bazele teoretice ale statului fascist hitlerist.Autorul s-a inspirat din experienta sa profesionala de psihiatru pentru a-si imagina pe cei doi protagonisti, impletind 2 planuri paralele, doua lumi launtrice. La granita dintre fictiune si realitate, a inventat personaje ce i-au servit drept porti spre psihicul protagonistilor sai. Acest roman incitant, abordat dintr-o perspectiva psihanalitica e despre ura si toleranta, despre religie si ratiune.

Ma simt destul de mandra de mine pentru ca am terminat de citit cartea asta. Pentru ca am tot evitat seria timp de cativa ani. Desi, acum cred ca a fost mai bine asa, pentru ca nu cred ca as fi reusit sa o termin cu cativa ani in urma. Pentru ca Tolkien are niste descrieri destul de lungi, iar eu nu sunt tocmai fan. De aceea mi-a si luat atat de mult timp sa citesc cartea asta. Mi-a trebuit a luna, in cazul in care erati curiosi.Cred ca mai toata lumea stie despre ce este vorba in Stapanul inelelor, despre Frodo care are sarcina de a avea Inelul asupra lui si de a-l distruge. Nu cred ca e nevoie sa mai spun ceva despre subiectul acestei carti, nu? In primul rand, trebuie sa spun ca Tolkien a reusit sa creeze o lume ce ar putea la fel de bine sa fie reala, pentru ca nu as avea nicio problema in a crede ca este intr-adevar. Tocmai din acest motiv am si continuat sa tot citesc, cu toate ca descrierile lui pot fi un pic obositoare la un moment dat. Dar nimic nu mi s-a parut a fi inutil in tot ce a povestit si in tot ce a descris el in carte. Si tocmai de aceea am continuat, pentru ca stiam din experienta mea cu Hobbitul ca la final totul avea sa merite. Si asa a si fost. La final, cand am inchis cartea, am ramas cu o senzatie de uau, Tolkien chiar avea imaginatie.Sa zic ceva si despre personaje. Preferatii mei ar fi Gandalf, Frodo, Sam si Aragorn. Sam mi s-a parut a fi un prieten asa de bun pentru Frodo, niciodata nu l-ar lasa la greu, indiferent ce ar insemna asta, si il cunoaste foarte bine, el e unul din cele mai simpatice personaje din carte pentru mine. Iar Frodo e mult mai curajos decat am crezut ca va fi, ceea ce aduce puncte in plus cartii. Despre Gandalf si Aragorn nu mai explic, m-as lungi prea mult.Chestia cu cartile lui Tolkien, in viziunea mea, e cam asa: in cartile lui se calatoreste destul de mult, iar pe parcurs personajele trec prin tot felul de chestii, care le schimba in cele din urma, si apoi ajung sa faca niste lucruri pe care nu credeau ca ar fi fost in stare sa le faca. Si exact asta imi place mie la Tolkien, ca arata cumva cum se pot schimba oamenii daca sunt pusi in anumite situatii, si cum fiecare e mai mult decat crede si pare ca e la inceput. Asta s-a intamplat si in Hobbitul si a fost ceea ce a schimbat mult in bine parerea mea despre acea carte. Si fiecare popor, ca nu stiu cum sa ii zic altfel, are propriul lui fel de a fi, si mi s-a parut ca asta a fost foarte bine aratat in carte, pentru ca sunt destule popoare diferite: hobbiti, elfi, gnomi, oameni. Iar grupul lui Frodo fiind format din membri ai fiecaruia, mi-a placut ca intr-un fel se completau reciproc, adica fiecare gandea intr-un fel si la final puteau lucra impreuna pentru a atinge un scop final. Ar mai fi o singura chestie pe care vreau sa o zic. Daca vreti sa incepeti trilogia asta, pentru ca sigur sunt persoane care nu au citit-o, ar avea mai mult sens sa incepeti cu Hobbitul pentru ca introduce cumva lumea lui Tolkien intr-un mod mai simplu, fiind de fapt o carte pentru copii, e un basm. Si in felul asta se poate sari peste acea introducere din primul volum, destul de lunga si cred eu plictisitoare. Adica, eu nu am citit partea aceea, si nu am intampinat nicio problema in timp ce citeam cartea asta. Cam asta ar fi tot ce am de zis, cartea mi s-a parut super la final, o recomand, mai ales daca va place genul fantasy.

Despre umorul lui Gogol ar fi inutil sa mai vorbesc. Pur si simplu nu te poti satura de admirabilele ironii fine prin care e capabil sa sintetizeze realitatea. Sunt randuri pline de intelepciune si de sensibilitate. Aforisme, sfaturi de viata si ganduri despre cum merge lumea gasesti peste tot, pe parcursul romanului. Pacat ca povestirea mediocrului erou Cicikov nu se sfarseste, Gogol arzandu-si manuscrisul celui de-al doilea volum, pentru ca ar fi fost inselat de diavol. Dar in fiecare dintre noi se gasesc macar cateva calitati ale mediocrului erou, asa ca Cicikov continua sa traiasca prin si in noi.

Nu m-a prins intr-o din dispozitie buna, sau nu am avut o stare de spirit corespunzatoare, dar pe mine cartea asta m-a lasat cam rece. Este intr- adevar bine mestesugita la capitolul descrierilor de culori si peisaje, ce te fac sa vezi lucrurile din jurul tau altfel, si totusi mie nu mi-a fost foarte draga. Am judecat pe toti: pentru taceri, pentru prea multe priviri aruncate in pamant, pentru aroganta unora si lasitatea altora. Am apreciat totusi maiestria autorului de a lasa sa se citeasca printre randuri ceea ce prin cuvinte ar fi aratat prea crud sau prea mult- a fost ca o trecere usoara cu pensula lasand ochiul cititorului sa ghiceasca singur ce este cu adevarat in pictura.

Nu, nu am plans la cartea asta, dar am simtit ca un nod in gat tot timpul cat am citit-o. Nu stiu ce-as putea sa spun acum, la cald, doar ca este o carte foarte buna, pe care fiecare femeie, in primul rand, ar trebui s-o citeasca, si ca am ramas uimita ca a fost scrisa in anii 50-60. Pare mult mai moderna de atat. Avand in vedere sfarsitul Sylviei Plath, inteleg de ce mi s-a parut atat de bine scrisa: fiindca descrie din proprie experienta depresia si efectele ei. Ca tot veni vorba, m-am intristat cumplit ca persoanele cu tulburari bipolare sau care sufereau de depresie erau catalogate nebune... E ca si cum scoti din imagine absolut tot ce inseamna acel om si il reduci la un singur cuvant care il abstractizeaza. Ma enerveaza tare de tot treaba asta! In fine, ideea e ca Sylvia Plath a stiut despre ce si cum sa scrie, iar Clopotul de sticla a iesit un roman superb. Si al naibii de trist pe alocuri. Il recomand tuturor, fara exceptie!

Este a treia incercare de "imprietenire" si pare sa fie cu noroc. Primele incercari au esuat din mai multe cauze: deznodamantul tragic cunoscut care nu ma prea mobiliza, "abordarea" la varste nepotrivite, stilul aparent greoi si incalcit al scriiturii si faima de scriitor "greu" a lui Tolstoi. Dupa primele 20 de pagini ma gandeam ca toate aceste motive puerile m-au tinut absurd de mult departe de o carte care s-a dovedit captivanta. "Anna Karenina" mi-a placut chiar mai mult ca "Razboi si pace", mi se pare mai bine scrisa, m-a tinut in alerta prin actiune si structura, ca si prin actualitatea dilemelor morale pe care le analizeaza, personajele principale sunt foarte bine conturate, ce mai, un roman care isi merita succesul international.Incerc sa-mi imaginez cu ce emotie l-au citit doamnele si domnisoarele de la 1880-1900, cate rauri de lacrimi s-au varsat si ce discutii aprinse a iscat in epoca intre moralistii traditionalisto-fatalisti si adeptii libertatii de a-ti trai viata dupa propriile reguli si simtaminte.

Fight Club este despre acel moment cand te aflii in perfecta armonie si aliniere cu scopul si visele tale, cand nimic nu te poate schimba sau afecta. Numai tu contezi in ceea ce te priveste si oricat s-ar indoi altii de tine, iti continui nestingherit drumul. "Toti cei pe care i-ai iubit te vor respinge sau vor muri.Tot ce-ai putea realiza vreodata va ajunge la gunoi.Toate chestiile cu care te-ai mandrit in viata voi fi azvarlite la cos.""Numai prin moarte vom avea un nume, de vreme ce numai prin moarte incetam sa mai facem vreun efort. Prin moarte devenim eroi.""Ai o generatie de femei si barbati tineri si puternici care vor sa-si dea viata pentru ceva. Publicitatea ii face pe oameni astia sa alerge cu limba scoasa dupa masini si haine de care nu au nevoie. Generatii intregi au muncit in niste slujbe pe care le urau din tot sufletul doar ca sa poata sa-si cumpere tot ce nu aveau de fapt nevoie."

Habar n-am ce delirium tremens tocmai am citit, dar mi-a placut la nebunie!! Ma bucur ca n-am lasat Oameni sarmani sa-mi strice toate interactiunile viitoare cu opera lui Dosto, fiindca acest text scris la persoana intai m-a captivat, m-a contrariat, m-a fascinat. In continuare nu-mi vine sa cred ca a fost scris in 1800 si ceva, atat de real si actual pare. Se vede ca lui Dosto nu i-a fost frica sa atate niste demoni din abisul sufletului si psihicului uman. :D Pe cat de revoltator e naratorul ca om, pe atat de ciudat te face sa te simti. Desi il blamezi, iti dai totusi seama ca are probleme grave si iti vine sa-i iei partea. So f**king weird.

Publicat in 1991, Evanghelia dupa Isus Cristos este cu siguranta cel mai controversat roman scrisde Jose Saramago. Romanul ne prezinta intalnirea lui Isus cu Iehova. Acesta ii prezinta fiului sau atat destinul sau cat si pe cel al religiei ce se va naste in numele lui. Isus refuza acest rol si fuge. Miracolele vor fi operate de Iehova in fata lui Isus pentru a-l forta sa accepte propunerea.Isus ne este prezentat de Saramago ca un simplu om ce este manat de Iehova spre sacrificiul pe cruce, din dorinta de extindere a dominatiei sale de la nivelul unei tari mici, la nivel planetar.Unui martir i se potriveste o moarte dureroasa, si, daca se poate, infama, pentru ca atitudinea credinciosilor sa devina cu mai mare usurinta receptiva, pasionata, emotiva.Dumnezeu isi sacrifica fiul fara remuscare. Pentru Dumnezeu, Omul e un lemn bun pentru oricelingura, de cand se naste si pana moare este intotdeauna dispus sa se supuna, il trimiti incolo, si el se duce, ii spui sa stea, si el sta, ii poruncesti sa se intoarca, si el face cale intoarsa, omul, atat pentru pace cat si pentru razboi, vorbind in termeni generali, e lucrul cel mai bun ce li se putea intampla zeilor

"Intotdeauna am fost convinsa ca obisnuitele conversatii la cafea sunt o reminiscenta a unui stravechi ritual feminin, ritual in care femeile se aduna, vorbesc deschis, isi impartasesc secretele, rad ca nebunule si se simt revigorate. Iar cand se intorc acasa, totul merge mai bine."Liked this one. Inca incerc sa ma obisnuiesc cu cartile de psihologie si sa invat sa le citesc. Cartea asta o recomand oricarei femei care trece printr-o perioada marcata de intrebari fara raspuns, de genul celor "de ce eu?", "de ce mie?". Contine o serie de povesti vechi/basme din diverse zone culturale (Fetita cu chibriturile, Barba Albastra) explicate intr-o maniera care ne face sa intelegem ca ele sunt mai mult de atat si ca toate au un substrat profund. O lectura placuta care subliniaza constant cateva valori feminine pe care uneori le uitam: ascultarea intuitiei proprii, regasirea cu eul, cu femeia salbatica, cu sufletul.

"Femeia in alb" a lui Sir Wilkie Collins este o poveste cu gentlemeni, lorzi, conti, nedreptati strigatoare la cer si pedepse divine. Personajele lui Collins intruchipeaza defectele si calitatile reprezentative ale Angliei secolului al XIX-lea. Intalnim intruchiparea bunatatii, pioseniei, inocentei, a chipului frumos si a sufletului curat in persoana Laurei Fairie, ulterior lady Glyde. Intalnim devotamentul, istetimea, spiritul protector intruchipat de miss. Marian Halcombe. Intalnim justitiarul, indragostitul care este dispus sa se sacrifice fara nici o retinere pentru persoana draga, demnitatea si dreptatea in persoana lui sir Walter Hartright. Intalnim avarismul, violenta, minciuna, complotul, uneltirea criminala in persoana lui sir Percival Glyde. Viclenia, istetimea si tradarea se reunesc in persoana contelui Fosco. Sunt personaje care descriu societatea engleza a acelor timpuri. Ne este infatisata o Anglie in care femeia era lipsita de drepturi, fiind lasata la mila destinului. Acceptarea destinului potrivnic si pasivitatea faceau din femeia cu educatie si principii solide o victima ideala. Romanul abunda de suspans si neprevazut, dramatismul fiind prezent pe tot parcursul scrierii. Nu intamplator, numele lui Sir Wilkie Collins este strans legat de romanul politist si de investigatie. Triumful binelui, a dreptatii apar ca o rasplata bine meritata pentru cei care sufera si lupta in numele binelui si al adevarului.

Nu sunt de acord cu tot ce zice Puric in cartea aceasta, prea multa religie pentru spiritul meu pamantesc, si un patriotism pe care il gasesc putin exagerat, desi imi iubesc si eu tara si n-as pleca din ea. Dar il respect pe Puric, respect oricand un om prea religios sau prea patriot, pentru inteligenta si demnitatea lui. De aceea am citit cartea cu atentie pana la capat, fara sa fiu deranjata catusi de putin de diferenta de opinie, am luat-o ca pe conceptia unui om bun cu care nu sunt neaparat de acord dar pe care mi-ar placea sa o cunosc si ii dau voie sa existe linistita langa propria mea conceptie.O carte destul de trista. Pe alocuri atat de trista, ca fura cate o lacrima daca esti in stare sa transpui la scara larga micile exemple si sa intrezaresti impactul negativ al unor lucruri pe care le facem noi, oamenii. Povestea puiului de gaina crescut in baterii mi-a zgariat sufletul, desi e atat de comuna in viata noastra de azi. Si poate chiar mai trista ti se pare cartea daca poti sa te asezi in pielea bietului pui si sa incerci sa simti ce simte el. Povestea puiului de gaina nu e esenta acestei carti, dar e ce mi-a ajuns mie cel mai adanc in suflet.Si pana la urma eu nu cred in impartirea aceasta a noastra pe neamuri. Ar fi mai bine, poate, daca ne-am considera doar oameni.

Inainte sa adormDesi am mai vazut destul de multe filme si carti bazate pe aceasta idee, cartea aceasta m-a tinut cu sufletul la gura.Christine este personajul principal dintr-un thriller psihologic destul de bun. Christine se trezeste in fiecare dimineata fara sa isi aminteasca ultimii 20 de ani din viata. Pentru ea fiecare zi e un noi inceput. Trebuie sa isi aminteasca toata viata. Totul devine o rutina fara ca macar sa fie rutina pana in ziua in care C. scrie un jurnal. Mi-a placut modul de expunere a ideilor, felul in care au fost conturate personajele, dinamica cartii si finalul care desi atarna pe un fir de ata, mi-a placut. Totusi, unele lucruri mie imi par parca prea exagerate, cum nu isi pune nimeni nici o intrebare? De ce fiul ei nu a cautat-o la azil timp de doi ani?Putea sa scrie macar o scrisoare, sa sune sau ceva ca sa afle ca ma-sa nu mai e acolo. Sunt multe lucruri care imi ridica semne de intrebare, si totusi, cartea asta mi-a placut.

Mi-ar fi placut mai mult daca nu as fi citit deja Egipteanul de acelasi autor. Asa, avand termen de comparatie, am vazut romanul de fata e incomparabil mai simplu ca fire narative, constructie, subiect. M-a impresionat caracterul cameleonic al scriitorului, care-si poate schimba stilul complet de la o carte la alta, se documenteaza temeinic inainte de a le scrie si surprinde indeaproape culoarea locala, limbajul, mentalitatile. Imi pare rau ca n-am citit inca ce a scris Vintila Corbu, ca sa le analizez in paralel.

Povestirile preferate din colectie sunt: "Noaptea darurilor" si "Oglinda si masca".Mi se pare ca sunt complete, au forta necesara de a te face sa chestionezi diferite aspecte ale vietii, precum raportul dintre intensitate si durata a unor sentimente sau consecintele unei vietii dedicate artei. Totodata nu tradeaza schematism sau constructii de spoiala, desi vorbim de povestiri scurte."Celalalt" si "Avelino Arredondo", merita de asemenea citite. (prima cu accent pe ideea de alter ego si raportarile fata de trasaturile trecute ale propriei noastre personalitati, a doua cu tenta istoric-politica) Restul textelor n-au ajuns la fel de puternic spre mine, dar nu din cauza unei tehnici deficitare, ci mai curand din cauza unui plot destul de comun.

Din nou Kate Morton reuseste sa creeze o poveste fascinanta si in acelasi timp misterioasa despre secrete de familie adanc ingropate in trecut, de-a lungul a mai multe generatii.Cassandra pleaca din Australia, in indepartatul tinut Cornwall pentru a deslusi misterul bunicii sale recent decedate, aceasta fiind gasita la varsta de 4 ani, fara explicatii pe o punte a unui vas aflat in drum spre Australia, cu mai bine de jumatate de secol in urma.Astfel suntem spectatori la o paralela intre trecut si prezent, la o poveste surprinzatoare si socanta si la un deznodamant coplesitor.Mi-a placut foarte mult aceasta carte, aceasta aflandu-se in topul preferintelor mele de la Kate Morton, dupa Pazitoarea Tainei.

Am intalnit pareri diferite, opinii contradictorii despre aceasta carte. Dupa lectura ei m-am convins: cartea asta sau iti place, sau nu. Cale de mijloc nu exista.E o carte in care adolescentul Holden Caulfield isi manifesta razvratirea, ura asupra lumii intregi. Orice persoana care nu-i satisface asteptarile e un magar. Orice actiune nepotrivita il irita. De fapt, orice absolut il determina sa-i sara tandara. Desi recunoaste ca e un las, mai e si un superficial (chiar daca isi exprima sus si tare aversiunea fata de falsitate).Pe mine m-a lasat rece. Abunda in limbaj (nu, nu licentios, dar e la limita) mai putin placut. Da, inteleg ca e despre situatia adolescentului inversunat, dar fiecare carte isi are cititorul sau, varsta sa. Iar cartea asta se citeste la 12-17 ani. I-as fi dat 1, insa i-am dat o sansa pentru ca autorul intra foarte bine in pielea unui adolescent cu trairile sale afective si cu perceptii adolescentine asupra lumii. Si pentru curajul de a fi sincer, de a prezenta un adolescent mai tipic, nu unul perfect in viziunea parintilor, anturajului. "Mie imi plac cartile care, dupa ce le ispravesti, simti c-ai vrea ca autorul sa fie cel mai bun prieten al tau si sa-l poti chema la telefon ori de cate ori ai chef." "Nu trebuie sa fii neaparat in amor cu o fata ca sa ajungi sa o cunosti." "Daca faci ceva prea bine, dupa un timp, daca nu bagi de seama, incepi sa-l faci ostentativ. Si atunci nu mai e atat de bine."

Daca la primul volum am incercat sa imi storc creierul pentru un rezumat, aici nu am mai facut asta. Povestea mi se pare mult prea complexa si densa pentru ca cineva sa reuseasca sa ii faca un rezumat in adevaratul sens al cuvantului. Mai bine trec direct la impresiile mele referitoare la volumul de fata.Mi-a placut, toate intrigile si cum toti isi faceau un plan, cum cititorul afla de ele si stia ca majoritatea nu vor putea fi duse la indeplinire. A fost foarte interesant de urmarit. Totusi, cred ca primul volum mi-a placut ceva mai mult. Motivul e unul foarte subiectiv, anume ca tot razboiul ala m-a cam obosit. Stiu ca nu e tocmai corect, avand in vedere ca ar fi trebuit sa ma astept la asta, dar asa sunt eu.Ce mi-a placut cel mai mult la cartea asta au fost capitolele despre Arya, Tyrion, Sansa si cele ale lui Catelyn. Imi place Arya din ce in ce mai mult, mai ales dupa unele lucruri pe care le-a facut in volumul asta, fata chiar are curaj si mi s-a parut isteata. Capitolele lui Sansa mi-au placut pentru ca au prezentat o parte interesanta a evenimentelor, cu ea ca personaj inca mai am dubii daca sa o plac sau nu. Sora ei mi-e mai simpatica. Iar Tyrion se numara printre favoritii mei, alaturi de Jon Snow. Capitolele lui din cartea asta nu mi-au placut la fel de mult ca in primul, pentru ca au fost cam violente, dar de el ca personaj imi place mult. Iar capitolele lui Catelyn mi-au placut atat pentru ca mi se pare interesant punctul ei de vedere, cat si pentru faptul ca aduceau lucruri interesante in poveste.Oricum, cel mai genial personaj mi se pare de departe Tyrion. Imi place mult de el, chiar daca e un Lanister, e mai interesat de dreptate decat restul, sau cel putin asa mi-a lasat mie impresia, chiar sper sa nu fiu dezamagita.Trecand la ceea ce mi-a placut mai putin, au fost capitolele personajelor Dany(nu o sa incerc sa ii scriu numele complet, sigur gresesc) si Theon. Inteleg de ce au fost acolo, dar in partea lui Dany nu prea s-a intamplat mare lucru, iar pe Theon l-am urat foarte tare. Il vreau mort, omul e prea insuportabil. Si astept momentul in care povestea lui Dany va avea un impact asupra celorlalte personaje, pentru ca momentan nu e cazul. Si nici nu pot sa spun ca o plac prea tare, nici nu o urasc, mi-e cumva indiferenta momentan. Dar asta se poate schimba oricand.Nu stiu ce altceva as mai putea spune. Insa abia astept sa pun mana pe urmatorul volum, totul devine tot mai interesant, si chiar vreau sa aflu ce va urma pentru personaje, chiar daca nu cred ca ceva bun, dar tot vreau sa stiu.

Ah, am dus-o la bun sfarsit. Am inceput sa citesc aceasta carte cu mare entuziasm, imi placea umorul, ma regaseam in cateva imagini ale mamei hiper- posesive, protective, iubitoare, cicalitoare... hiper-tot. La un moment dat au inceput sa ma dezguste excesul de amanunte privind organul sexual al personajului principal si nu mai reuseam sa ma bucur de textul ironic si destept. Romanul este, de fapt, un lung monolog in fata psihologului si trebuie sa spun ca pacientului nu-i mai tace gura- se arunca dintr-o amintire in alta, gaseste vreun tap ispasitor in trecut apoi altul apoi ii scuza pe toti si ajunge sa se "autodezaprobeze"Un roman bun, mai ales daca reusesti sa vezi, dupa panza de autoironie, un tablou politic, cultural si social de dupa cel de-al doilea razboi mondial. Mi-a placut si cum autorul ii trateaza pe oameni per general, impartial, cu ironie si dur pe alocuri." Cum mai rabda pamantul asemenea imbecili? Iti vine sa crezi? Se poate sa fie echipati cu toata masinaria, cu creier, coloana vertebrala si patru orificii pentru ochi si urechi- echipament, madam Nimkin, aproape la fel de impresionant ca un televizor color- si sa treaca, totusi, prin viata fara nici cea mai vaga idee despre ce simte si doreste oricine altcineva in afara de propria lor persoana?"

Actiunea se desfasoara intr-un viitor nedeterminat in care prin lege oamenii ajunsi la varsta de 65 de ani sunt eutanasiati. Iacob Kohner isi pierde mama in urma aplicarii acestei legi. Inainte de a fi eutanasiata Roza Kohner ii transmite Biblia si impreuna cu ea speranta unei vieti placute traita in armonie.Evenimentele care se petrec in societatea in care se afla Iacob sunt fara exagerare apocaliptice. Va reusi Iacob si marea sa familie pe care a descoperit-o sa invinga lumea si raul care s-a instaurat in ea?Un roman profund despre puterea credintei care ne aminteste cat de important este sa nu fim nepasatori in fata ofensivei raului. Maine ar putea fi prea tarziu.FRAGMENTE: Ce inseamna sa iubesti? Sa iubesti inseamna sa simti suferinta celuilalt ca pe a ta. Conteaza cum mori? Cred ca mai mult conteaza cum traiesti.Moartea incununeaza viata. Cred ca in felul cum mori se cuprinde si felul in care ai trait.

Ultimele doua capitole, O zi ca oricare alta si Un chip ca oricare altul, mi-au schimbat in 4 cele 3 stele pregatite pe parcurs.Niciodata marii interbelicii nu au fost mai vii. Si eu pe ei ii cautam.Un singur regret: simt ca lipsesc cativa si as vrea sa ii aflu undeva. Poate autoarea i-a/LE-a ascuns prin alte carti? Cu siguranta insa, cautarea va fi placuta. O voi mai citi pe autoare, chiar cu riscul de a gasi cu totul altceva.Si apoi, un semn de intrebare pentru Leny Caler, devenita Doamna T, fapt ce m-a facut suspicioasa a la longue, cu meritul insa de a ma fi tinut alerta si de a fi trezit curiozitati (in lipsa de alte surse sau cunostinte, pentru eventuale comparatii).Iar pe Arghezi l-am redescoperit cum rareori mi se intampla cu un autor devenit canonic, in sensul cel mai scolaresc posibil.Inchei cu exprimarea unui persistent sentiment de invidie (dar si recunostinta) pentru autoarea care si-a apropiat atat de mult Bucurestii interbelici, incat voi pastra si eu crampeie din ei, deocamdata ca instantanee declansate de insuficientul ramas pe strazi in urma lor, sau poate de biblioteci, unde ei s-au retras victoriosi si (doar) aparent (ce bine!) cuminti in rafturi.

Frumoasa carte. De admirat ca la asa o varsta inaintata (60+ ani) sa iti tot doresti sa alergi an de an la cate un maraton, mai ales in perioada rece a anului si vara la cate un triatlon. Cata vreme ma tin picioarele am sa continui sa alerg, oricat m-as bosorogi. Oricat de mult mi s-ar inrautati timpul, eu o sa depun efort ca si pana acum - ca sa-mi ating tinta de a termina maratoanele cu succes. A avut decaderi, regrese si amanari, dar mereu a revenit cu energie si forta pentru a mai bifa un maraton pe lista lui succesiva. Mi-a placut modestia de care a dat dovada la fiecare fraza insirata in aceasta carte. Mi-a placut ca niciodata nu s-a dat batut, mereu a crezut ca poate duce la final ceea ce si-a pus in gand. Mi-a placut, deasemenea, ideea lui de a face mereu ceea ce iti place si ce-ti convine tie, nu ceea ce dicteaza sau vrea societatea. Cu ajutorul alergatului mereu a avut energia si inspiratia necesara de a mai scrie o carte. Majoritatea lucrurilor pe care le stiu despre scris le-am invatat alergand in fiecare dimineata

Volumul 3 al seriei Millennium continua actiunea inceputa brusc in volumul 2. Nu am facut nici o pauza intre cele doua volume, caci nu aveam cum , dar m-am gandit cu mila la cei care nu le-au avut la indemana pe amandoua. Volumul 2 s-a incheiat cu un mare haos: Salander este impuscata in cap, umar si sold, Zalachenko are un topor infipt in fata, Niedermann a fugit, Armansky si Mikael intr-o coalitie de a o gasi si salva pe Salander. Dar actiunea se complica si mai mult, sectia speciala a politiei secrete iese la iveala, cu eforturi disperate de a se salva. Urmeaza 850 de pagini dense, pline de detalii, intrigi, ramificatii, La sfarsitul cartii aproape si uitasem de unde am plecat, ca de fapt totul a inceput cu 3 crime. Seria a fost exceptionala, timp de cinci zile am citit aproape tot timpul. M-au omorat insa numele personajelor, chiar m-am chinuit sa le tin minte (pe cele secundare), stiind ca si cele mai mici personaje pot deveni importante la un moment dat. Dar deocamdata iau o pauza, nu voi trece temporar la seria lui Lagercrantz. Stiu ca exista foarte multi cititori nemutumiti de cum a fost continuata seria si macar sa nu fie atat de proaspata prima parte in minte.

Casa de la Riverton e primul roman al lui Kate Morton si ultimul citit de mine, dar ma bucur ca a fost asa, pentru ca romanul e cu mult inferior celor ce urmeaza. Nu e un roman slab, doar ca mi s-a parut previzibil, stiind ce poate Morton sa faca cu naratiunea. In primul rand, are exagerat de multe detalii. Practic, intreaga actiune are loc in ultima suta de pagini. Pana atunci, autoarea doar ilustreaza viata si societatea londoneza influentate de Primul Razboi Mondial. Totul e vazut prin ochii cameristei, care are versiunea ei asupra lucrurilor si nu e intotdeauna foarte credibila. Cel mai mult mi-a placut atmosfera creata, mi-a amintit de Downton Abbey. Mi-a placut si relatia dintre cele doua surori, asa plina de resentimente cum a fost ea. Nu mi-a placut in schimb finalul, care a fost extrem de previzibil. Si nu mi-a mai placut faptul ca autoarea nu a adus o lamurire cu privire la trecutul lui Grace. Ramanem doar cu speculatiile ei si cu un gol marisor, dupa parerea mea. Eram curioasa ce s-a intamplat la Riverton cu o generatie in urma. Nu mi-a placut nici felul in care a fost zugravita povestea Hannei si a lui Robbie. Se putea mult mai bine si mult mai mult, mai alea daca se renunta la toate detaliile. Probabil daca nu era semnata de Morton, as fi abandonat cartea, pentru ca am tras de mine sa citesc mai departe si sa aflu deznodamantul. Nu as recomanda acest roman de la ea, mai ales unui cititor care nu a mai citit-o pe Morton inainte.

M-a frapat partea legata de scenariul apocaliptic - axa Pamantului se schimba, ne vom scufunda precum Atlantida, samd. Parca am mai auzit asta undeva... Ceva cu mayasii parca? Hehe. O carte foarte scurta, foarte buna, foarte Eliade- adica reuseste sa vorbeasca despre misticism, yoga, si India printr-o intamplare plina de suspans, in care pastreaza un limbaj plastic si totodata limpede. Asta spre deosebire de majoritatea scriitorilor/adeptilor misticismului de azi, care pica in ridicol una-doua, reusind sa vulgarizeze o intreaga cultura.

Uau, uau! O carte surprinzator de buna, citind-o m-a ajutat sa devin o persoana mai iubitoare, mai increzatoare in propriile puteri. O carte, ca un drum spre cunoastere. O carte, intensa, covarsitoare, cu o poveste originala si cele mai puternice personaje. Daca va intrebati de ce sunt asa puternice? Pai, simplu, in poveste fructul interzis din gradina Edenului e insusi Lucifer, iar odata ce primii oameni aleg sa guste din el sau, mai direct spus, au relatii intime cu el, cu Lucifer, cel mai mare Heruvim, Iluminatul cerurilor, li se schimba, cum s-ar spune, ADN-ul. Asadar, oamenii nu mai sunt doar oameni, ci si ingeri si demoni. Intre cele trei parti ce compun acum omul se da o lupta care sa preia controlul si sa marcheze directia: spre moarte sau nemurire. Exceptional, nu-i asa?

Ii dau 5 stele insa aceasta carte nu are nevoie de un punctaj. Pana acum, nu am fost prea familiarizata cu mentalitatile oamenilor din lumea araba si nu am citit prea multe carti despre aceasta parte a lumii.Insa soarta femeilor nu imi era tocmai straina. Pe parcursul cartii, l-am omorat cu gandul pe Rasheed de zeci de ori.O lume dominata de traditionalism dus la extrem, ura, fanatism. Iar femeile? Femeile sunt considerate niste obiecte casnice sau producatoare de copii.Am adunat multa, multa frustrare citind cartea.Dar mi-a placut. Sunt cea mai noua fana a cartilor lui Hosseini. Are un stil de scriere fermecator. M-au facut praf scenele macabre, crunte prezentate si m-au incantat descrierile lui.

Sunt multi copii in Afganistan, dar prea putina copilarieUn subiect de carte foarte intrigant, dar si destul de trist in acelasi timp. Tot asteptam ca lasitatea lui Amir sa inceteze, sa ia o alta forma, o alta directie, in genere, sa dispara, sa lupte pentru prietenul lui, sa nu considere ca un hazara nu se poate ridica la alt rang, decat la ceea ce societatea il impunea oarecum. Dar nu a fost asa, autorul avea alte planuri cu el. Si pretul platit pentru asta a fost prea mare, dar a fost pe buna dreptate. Cartea trebuie citita, cartea asta nu poate fi recenzata, cel putin de mine. Am inteles ca filmul respecta foarte mult detaliile cartii, abia astept sa-l vizionez. Pana atunci, cititi aceasta carte, faceti cunostinta cu o alta lume, cu problemele Afganistanului de la o schimbare politica la alta, cu cruzimea nedemna de un om a talibanilor. Faceti cunostinta cu o prietenie intre doi baieti care provin din medii sociale diferite. Cum evolueaza prietenia lor, ce schimbari radicale au loc intre timp, ce taina ascunde familia lui Amir, veti afla numai lecturand aceasta carte, pe care, efectiv, nu o poti lasa din maini. Maniera lui Hosseini de a scrie e una ireprosabila, accesibila si cu mult suspans. Spor la lectura!

Toate florile Parisului este o carte emotionanta care spune povestea a doua femei ,una care traieste in Paris in timpul ocupatie naziste si alta la cateva decenii distanta .Caroline are un accident in urma caruia se trezeste amnezica intr-un spital din Paris.. In drumul ei catre recuperarea amintirilor descopera ca a dus o viata trista si retrasa lipsita de dragostea familiei si a prietenilor.. Atunci cand gaseste in apartamentul ei o legatura de scrisori v-a incepe si calatoria ei spre vindecarea sufletului sau atat de ranit.In Parisul aflat sub ocupatie nazista tanara vaduva Celine , lupta sa isi creasca micuta fiica impreuna cu tatal ei ocupandu-se de mica si cocheta lor florarie.Totul incepe sa se destrame atunci cand un ofiter neamt pune ochii pe Celine .. Cartea este scrisa pe doua planuri temporale , aventurile si lupta celor doua eroine te captiveaza si te umple de emotie ! Este o poveste despre vindecare, despre dragoste si in primul rand despre iertare!

E prima carte cu elemente sci-fi pe care o citesc si recunosc ca mi-a placut la nebunie. Cand am cumparat-o nu aveam nici o idee despre poveste sau despre ce anume continea. Am cumparat-o pentru ca mi-a placut coperta si idea de a citi o carte, din doua perspective, in acest mod. Daca as fi stiut dinainte ce continea, mai mult ca sigur as fi evitat-o. Asa ca acum nu imi pare deloc rau ca am ales-o. Am apreciat curajul personajelor feminine de a se aventura intr-o lume necunoscuta, dornice sa descopere lumea asa cum e ea de fapt, si puterea de a se adapta la noua lor viata. E o carte despre prietenie, despre curaj, incredere si iubire. O carte despre oameni. "Un adevar ciudat si derutant: oamenii pe care presupunem ca ii cunoastem cel mai bine se pot dovedi a fi necunoscuti, iar necunoscutii iti pot parea foarte apropiati"

Noboru Kuroda, avea doar 13 ani si traia cu mama lui, o tanara vaduva de doar 33 ani, in cartierul Yamate-cho din Yokohama, intr-o casa construita chiar de raposatul sau tata.Ryuji Tsukazaki este marinar de ani de zile, iar marea lui iubire este chiar marea. De altfel, nu este insurat, nu are familie si nu isi imagineaza viata altfel, decat pe mare. Este ofiter pe cargobotul Rakujo-maru. Noboru este inebunit dupa vapoare si tot ce inseamna meseria de marinar. Apreciaza oamenii care aleg sa isi sacrifice viata pentru a calatori pe mare, care zilnic se confrunta cu valurile salbatice si vremea nemiloasa. Considera iubirea o slabiciune a oamenilor, un impediment in calea spre o viata plina de succes profesional. Asa ca intr-o zi, mama lui il duce in port pentru a vedea vapoarele si urca in cargobotul pe care lucra Ryuji. Asa cei trei fac cunostinta. Drept multumire, mama lui Noboru hotaraste sa se intalneasca spre seara cu ofiterul atat de amabil. Insa la intalnire s-a legat o conexiune intre cei doi, iar seara s-a incheiat acasa la familia Kuroda.Dimineata Noboru a auzit voci venind din camera mamei lui si a decis sa traga cu ochiul printr-o mica gaura din peretele de lemn. Asa a aflat despre relatia celor doi. Dar nu schiteaza nici un semn in fata celorlalti, cum ca ar sti ce se petrece intre mama sa si Ryuji. Ryuji incepe sa isi schimbe parerea despre iubire. Noboru observa tendinta de a se schimba a lui Ryuji, de a deveni un om obisnuit care tanjeste dupa iubire si o viata de familie implinita. Fapt care il pune in alerta. Tot ce a apreciat la Ryuji tinde sa se piarda cu totul, iar el sa nu mai fie un erou care se sacrifica pentru meseria lui. Astfel ca, impreuna cu prietenii lui pleaca langa port pentru a-l spiona si pentru a pune la cale un plan care sa ii redea lui Ryuji pozitia de erou in fata lor. Gasca lui Noboru este formata din 6 baieti, cu aceleasi principii si dorinte in viata. Nu folosesc nume, ci numere, Noboru fiind numarul 3, iar gasca este condusa de un sef. Dorinta celor sase este de a deveri oameni fara emotii si necontrolati de sentimente. Se antreneaza zilnic pentru asta. Noboru drept dovada de vitejie omoara o pisica, iar seful gastii o despica. Astfel, considera ca isi pot controla emotiile si mintea.Planul copiilor de a-l salva pe Ryuji de la decadere este foarte crunt si bine pus la punct. Insa sunt dispusi sa faca orice pentru a nu-l lasa pe eroul lor, care si-a sacrificat atata timp din viata pentru a ajunge ofiter de marina sa cada in capcana iubirii fata de o femeie. Romanul ne prezinta niste idealuri ale culturii japoneze total diferite de cea europeana.M-a cutremurat gandul ca sacrificiul unui om si felul lui de trai, singur, fara familie si fara iubire poate fi privit de catre copiii ca fiind un erou, un ideal. Iar pt. a reveni la conditia de erou sa ia hotararea ca sa il omoare.

De ce doar 4 stelute, desi cartea mi-a placut la nebunie? Pentru primele 100 de pagini care m-au plictisit si m-au facut sa astept atatea luni pentru a pune din nou mana pe carte, dar si pentru uciderea unuia dintre personajele mele preferate. Inca nu pot sa inteleg de ce a fost el sacrificat. Chiar nu pot. Continuarea cartii Regina rosie a fost pe atat de buna, distructiva, palpitanta si socanta pe cat ma asteptam sa fie, dupa ce am reusit sa trec peste primele 100 de pagini, desigur.Mare Barrow a pierdut multe, a fost tradata, i s-a facut sufletul praf, iar acum e timpul sa ceara pretul pentru tot ce a suferit. Sub protectia Garzii Stacojii, ea devine fata noii revolutii, fetita cu fulgere de care toti ajung sa se teama.Cu inima inghetata si cu un scop maret in minte, Mare e dispusa sa sacrifice totul ca noul rege sa piarda tronul, cei cu sange rosu sa iasa de sub robie, iar cei de o seama cu ea sa inceteze sa mai fuga sau sa se ascunda din cauza a ceea ce sunt. E timpul ca totul sa se schimbe.Alaturi de Cal (printul renegat), de Farley (unul dintre capitanii Garzii Stacojii), Shade (fratele ei preferat) si Kilorn (cel mai bun prieten), Mare porneste in cautarea celor ca ea, jumate rosii, jumate argintii, pentru a forma o armata care sa-l opreasca pe Maven.De-a lungul cartii am putut observa schimbarea care s-a produs in Mare, de la fata naiva si pierduta din primul volum la luptatoarea cu sange rece de acum a fost un drum lung si anevoios, dar asa s-a nascut o regina. Desi in adancul ei inca sufera dupa viata ei linistita de alta data, dupa printul care a tradat-o si ia sfaramat inima, dupa deciziile care au adus-o aici, in exterior poti vedea doar o conducatoare rece, calculata si dispusa sa mearga cat de departe este nevoie pentru a-si atinge scopul.Momentele de ezitare, de indoiala, de mila catre sine ne-au aratat ca in ciuda a toate, ea inca este umana si inca poate suferi din cauza atrocitatiilor ce o inconjoara, dar mai presus de toate, ca nimic nu o poate opri. In tot acest timp noul rege face orice este necesar pentru a o aduce inapoi pe fata care ii bantuie mintea, fata de care are nevoie sa ii fie alaturi. Niciun sacrificiu nu e prea mare pentru a-si atinge scopurile.In ciuda a toate, nu pot sa nu-l indragesc pe Maven. E crud, diabolic, un tactician rece si nemilos, dar inca e ceva acolo care ma face sa cred ca mai poate fi salvat, ca el nu este monstrul in care mama sa la transformat. Desi, dupa toate ororile pe care le-a putut savarsi in cartea asta, dupa toate crimele pe care le-a ordonat si dupa tot macelul ai fi zis ca parerea mea se va schimba. In niciun caz. Inca cred cu incapatanare ca ceva acolo, adanc in sufletul lui mai poate fi salvat.Volumul a fost plin de actiune, nu poti sta nici o clipa fara sa fi surprins de o noua rasturnare de situatie, de o noua consecinta a unei decizii pripite sau de vreo marsavie din partea lui Maven.Mi-a placut ca autoarea nu s-a axat atat pe relatiile dintre persoanje, cat pe situatiile palpitante care aveau sa duca actiunea mai departe spre un deznodamant. Desi Maven a aparut de vreo trei ori pe tot decursul actiunii, nu puteai nici o clipa sa nu simti ca e pe aproape si ca in orice clipa poate destrama lumea fragila a fetitei cu fulgerele. Pe ultima suta de metri am incetat sa mai inteleg ceva. Scena ce a avut loc in inchisoarea Corros m-a derutat, descrieriile lasandu-mi doar haos in minte. Moartea (view spoiler)[reginei (hide spoiler)] a fost patetica. Ma asteptam la ceva mai mult de la femeia de care toti se temeau, la un deznodamant maret si sangeros. A fost doar o moarte rapida si cam atat. Iar ce a urmat a fost pe atat de stupid pe cat s-a putut.Cat despre moartea unui persoanj drag mie nu mai am ce spune. Nu ma asteptam, chiar deloc, si nici nu pot accepta asa ceva. A fost dureros si nedrept. Dar un sacrificiu e un sacrificiu, iar el si-a indeplinit datoria ca de obicei, de a o tine pe Mare in viata, in ciuda a toate.Deznodamantul mi-a adus speranta ca volumul urmator va fi bun. Sper sa aflu raspunsurile la intrebarile mele legate de Maven in ceea ce va urma. Cred ca pana la sfarsitul urmatoarei carti voi sti exact daca printul distrus mai are vreo sansa de salvare.

Actiunea are in centru familia Lambert, formata din parintii varstnici si cei trei frati: Gary, Chip si Denise. Enid, mama, desi nu poate fi acuzata de o autoritate maladiva, vrea sa obtina controlul prin exploatarea varstei si a slabiciunii pe care o au baietii ei fata de ea. Dupa aproape 50 de ani de casnicie, doreste acum sa se distreze, dar boala sotului ei este o piedica imposibil de trecut. In consecinta, transforma Craciunul in "ultimul" si duce o batalie (mai mult sau mai putin cinstita) pentru a-i aduce pe toti in casa parinteasca. Albert, figura eminamente patriarhala, este ros de Parkinson si dementa. Face eforturi disperate pentru a-si pastra ultimele urme de independenta si demnitatea, cauzand astfel cu atat mai multe probleme celor ce ii poarta de grija. Gary, cel mai mare dintre frati, dupa o cariera de success si investitii inspirate, se vede prins intr-o casnicie ce ii scapa de sub control, instrainat de baietii sai si incercand din rasputeri sa-i convinga pe toti din jur ca nu sufera de o depresie clinica. Chip, fratele mijlociu, dupa ce rateaza o cariera de profesor universitar, devine un scriitor incapabil sa-si termine singura lucrare. Este atras intr-o afacere dubioasa cu un baron interlop lituanian si prins in anarhia si coruptia ce domneau in Lituania. Denise, mezina, un bucatar faimos si talentat, dupa ce se elibereaza de o casnicie nefericita, isi exploreaza propria sexualitate si traieste cu povara de a-si convinge mama ca nu isi iroseste viata traind cu un barbat insurat, dupa cum Enid se teme. romanul abunda in divagatii enervante. Franzen ne poarta printr-o paleta larga de subiecte: tranzactii bursiere, industria farmaceuticelor, boomul economic din America, situatia politica din Lituania, aduce in discutie pedeapsa cu moartea, purificarea prin arta, diferentele dintre clasele sociale elatiile familiale sunt complicate si apasatoare, presiunea e mare, fiecare dintre cei cinci membri ai familiei este defect, suferind, zbuciumat intr-un fel anume, iar corectiile pe care vor sa le aplice nu par sa functioneze in favoarea lor.

Am fost mereu atras de cartile care iti dezvaluie orizonturi noi, adica informatii, lucruri inedite despre personalitati, oleaca de cultura generala, chiar daca intr-o forma fictionalizata.Fata cu fragi este o astfel de carte, care porneste de la cateva lucruri reale de la finalul secolului 19: Edvard Munch, poetul national al Norvegiei creaza tablouri in fiecare vara intr-un satuc dintr-un fiord, Asgardstrand. Acolo se indragosteste, pe rand, de doua surori, lucru care le va transforma viata acestora. Fata cu fragi este un tablou al lui Heyerdahl, si el un pictor renumit al epocii, prieten cu Munch si este imaginata de Lisa Stromme pentru a fi narator. Un roman despre dragostea mistuitoare, despre puterea si singuratatea artistului, despre nevoia sa de a se detasa de tot si toate, despre culori si natura. Frumos.

Un elogiu filosofic adus unei iubiri pierdute. Personajul principal se indragosteste atunci cand decide sa-si puna inima in carantina dupa care urmeaza un sir de reflectii despre iubire si clisee, precum si regandirea infidelitatii.Dupa mine, multe reflectii si putina actiune, ceea ce face pe alocuri romanul plictisitor. Daca aveti nevoie de o supradoza de metafore, va recomand cu drag."Labirintul. Gaseste-ti propria cale prin intortocherea de drumuri si vei castiga dreptul de a-ti implini cea mai arzatoare dorinta. Da gres si te vei rataci pe vecie intre aceste ziduri necrutatoare. Oare asta este testul?"

Mister dostoievskian si dragoste shakespeariana. Limbaj impecabil. Personaje care dau lectie dupa lectie. Carte excelenta care m-a vrajit cu frumusetea ei. Acum m-as duce sa beau o cafea la Capsa, in Bucuresti ...viata e croita pentru fericiri mari si mici. Cele mari sunt rare, se intampla cand nu te astepti, sau nu se intampla deloc. Trebuie sa te multumesti cu cele mici, de fiecare zi, pe care, daca le aduni, fac mai mult decat una mare. Si pe urma, o fericire prea mare omoara omul, e nenorocire curata...

O colectie de poezie romaneasca ce m-a uns pe suflet si pe care o voi reciti mereu cu placere reinnoita! Din pacate, nu am putut sa-i dau 5 stele, fiindca nu toate poeziile sunt la acelasi nivel inalt de stil si emotie. Iar daca i-as da 5 stele ar insemna sa mint. Rating-urile astea oricum sunt subiective. :) Cu toate astea, recomand acest volum tuturor iubitorilor de poezie, si nu numai, va fi cu siguranta o lectura placuta. P.S. Cel mai mult mi-au placut Poem de Blecher, Mana ta de Isanos, poemul lui Soviany, Dragoste tarzie de Arghezi, Cantec naiv de Brumaru, Voiam sa raman de Cassian, Cantecul focului de Blaga, si multe altele.

Este prima carte scrisa de Salman Rushdie pe care o citesc dupa multi ani de ezitari si analizari. M-a cucerit prin fantezia tulburatoare si originalitatea povestilor (cel mai mult mi-a placut cea cu Ayesha si fluturii din Titlipur). Merita mai multa apreciere pentru valoarea sa literara decat simpla mentionare in contextul intolerantei religioase si a condamnarii la moarte a autorului. Desigur, exista idei indraznete care au bulversat pe buna dreptate lumea musulmana in aceeasi masura in care a facut-o Dan Brown cu al sau cod davincian ce a dat in clocot crestinii de pe tot mapamondul. Dar este nimic altceva decat un ROMAN si care este pana la urma misiunea scriitorului in lume daca nu sa creeze lumi alternative, povesti magice si sa stimuleze imaginatia si gandirea cititorilor?Am recunoscut cu bucurie influente din Bulgakov, Nabokov, Marquez, Llosa si poate si Proust fara ca acestea sa stirbeasca in vreun fel originalitatea creatiei.

E ceva foarte placut si revigorant in a urmari o discutie relaxata intre doi buni prieteni cu o cultura vasta. Cartea in sine este o transcriere a unei serii de emisiuni care au fost difuzate in 2011 pe TVR. O mare parte din clipuri e disponibila pe YouTube dar, avand 50 de minute fiecare, vizionarea lor ar lua mai mult decat lectura cartii. Lectura e rapida, usoara si abordeaza teme de interes general intr-o maniera investigativa, in care cei doi incearca sa redea pe scurt modul de analiza a unor lucruri fundamentale: trufie, iubire, umor, prostie, cum vorbim, de ce citim si asa mai departe.

Unul dintre romanele-vedeta ale lui 2016. Un titlu atractiv si o tema pe masura. Yeong-hye renunta peste noapte la a manca carne, oua, lapte si orice derivat similar. Devine vegetariana din cauza unor cosmaruri, insa sotul si familia ei sunt luati prin surprindere si reactioneaza violent, pe masura unei familii de clasa medie, obisnuita cu preparatele din carne cruda in fiecare zi.Romanul decoleaza puternic, vegetarianismul e un pretext pentru exploatarea unei boli psihice!? Firele narative se despart: dam si peste un cumnat artist, ratat, obsedat de natura si filme de arta pentru care cazul vegetarian din familie devine obsesie artistica dar si sexuala, dar si peste o sora grijulie, putin toanta, incapabila sa inteleaga ce se intampla in jur.Un roman asiatic cult. Potrivit ptr fanii lui Ryu Murakami, ai lui Kim Ki-duk sau Chan-wook Park.

I loved this woman! Atat de talentata, dar pastrandu-si simtul umorului si povestind cu atata drag despre Chile, tara ei pierduta, ratacita si regasita. Mi-au placut amintirile din copilarie, povestile casei in care a trait si a oamenilor care au locuit-o, dar si descrierea pe care o face tarii.

Un poem aparut in ultimul numar al buletinului Prietenul vanatorului este ca rasunetul unei pusti de vanatoare in noapte: valul unei linisti aparente este spulberat pentru a scoate la iveala framantarile si suferintele tinute in secret vreme de treisprezece ani de trei (sau patru) persoane. Trei scrisori primite de poet chiar de la personajul care s-a regasit in poem ii revela celui dintai insingurarea care a presimtit-o in cel din urma, atunci cand l-a surprins inaintand incet prin zapada cu pusca pe umar.Emotionant. O proza foarte puternica pentru 80 de pagini.

2016 a fost plin de surprize pentru fanii seriei Harry Potter, mai ales cei care au crescut odata cu acest fenomen, asteptand an de an urmatorul volum, urmatorul film, pana la aparitia ultimului din fiecare. Generatia noua se poate bucura acum de retrairea acestui sentiment datorita retiparirii seriei, insa pentru cei dintre noi care am fost acolo de la inceput sa ne maturizam impreuna cu Harry, Ron, Hermione, Luna, Neville si toate celelalte personaje dragi noastre, a durat ceva timp pana la sosirea vestilor bune, in timp ce ne hraneam cu fiecare noua poveste de pe Pottermore, fiecare teorie noua a fanilor, fiecare meme sau citat inspirational reinterpretat. Sosirea piesei de teatru Cursed Child (al carei scenariu aman sa il citesc in speranta ca se va lansa un DVD cu piesa in sine), cele trei carticele Pottermore Presents cu povesti scurte din universul HP (astea le salvez pentru savurat mai tarziu) si mai ales filmul Fantastic Beasts and Where to Find Them, insotit de scenariul lansat sub forma de carte, primul scenariu scris vreodata de J.K.

Mi-a placut continuarea povestii, nu stiu daca mi-a placut mai mult fata de primul volum ca sincer nu prea mi-l mai aminteam asa de bine, don't judge ca din 2015 pana acum s-au intamplat mai multe si am citit si eu alte carti intre timp si na mai uiti. Dar oricum, cert e ca mi-am amintit multe pe parcurs ce citeam si am terminat si eu cartea rapid, astazi, pe toata, intr-o singura zi cu o pauza de ceva ore dupa vreo 350 de pagini ca ma luase cu ameteala si aveam nevoie de pauza si de mancare si acum la 2:06 am terminat in sfarsit si nu regret ca mi-am pierdut sambata cu ea ca oricum sunt racita si n-aveam chef de altceva. Mi-a placut, daca a reusit sa ma tina toata ziua atenta si sa nu ma plictiseasca DAR ma asteptam la un altfel de final. Presupun ca asa ai vrut si ca asta a fost intentia sa lasi impresia de o continuare si un posibil volum 3 ca sfarsitul ala chiar nu m-a convins cu nimic. Nu stiu exact la ce ma asteptam pentru final dar sigur nu la textul ala cu multe puncte de suspensie, cam incoerent asa, lasat de Anemona din care sincer nu am inteles nimic dar mai incercam si maine ca poate sunt mai treaza. : Oricum not satisfied with that. In rest super, am ras la niste faze, nu la toate dar la una am ras destul de tare. Aia din Prolog. La un capitol m-am plictisit ca o luai putin pe aratura dar ai compensat apoi cu alte capitole mult mai faine asa ca all good pana la urma. Orasul ala din Moldova despre care ai povestit nu era cumva Galati? :))) Just asking ca am asa un hunch ca ala era iar pub-ul despre care vorbeai sa fie SummerTime Pub de pe faleza ca acolo ai mai avut show-uri si clubul de fite cu toti la camasa alba Union Jack pentru ca tipic. :)) Dar hey, poate ma insel amarnic.

Este a treia incercare de "imprietenire" si pare sa fie cu noroc. Primele incercari au esuat din mai multe cauze: deznodamantul tragic cunoscut care nu ma prea mobiliza, "abordarea" la varste nepotrivite, stilul aparent greoi si incalcit al scriiturii si faima de scriitor "greu" a lui Tolstoi. Dupa primele 20 de pagini ma gandeam ca toate aceste motive puerile m-au tinut absurd de mult departe de o carte care s-a dovedit captivanta. "Anna Karenina" mi-a placut chiar mai mult ca "Razboi si pace", mi se pare mai bine scrisa, m-a tinut in alerta prin actiune si structura, ca si prin actualitatea dilemelor morale pe care le analizeaza, personajele principale sunt foarte bine conturate, ce mai, un roman care isi merita succesul international.Incerc sa-mi imaginez cu ce emotie l-au citit doamnele si domnisoarele de la 1880-1900, cate rauri de lacrimi s-au varsat si ce discutii aprinse a iscat in epoca intre moralistii traditionalisto-fatalisti si adeptii libertatii de a-ti trai viata dupa propriile reguli si simtaminte.

Am terminat cartea Svetlanei Aleksievici cu un tot mai puternic puls al sentimentului de neputinta in fata tavalugului evenimentelor pe care suntem dispusi sa le traim, alaturi de o alta revelatie: capacitatea femeilor scriitor de a intelege si prezenta emotii primare pe care nici nu le stiam ca exista. Aleksievici ia forma pura a emotiilor umane, marcate de un conflict in care idealismul, iluziile, micile trocuri morale, lupta pentru supravietuire, frica, foamea, refularile, ignoranta victimei si a calaului modifica complet mentalul oamenilor, care odata intorsi acasa nu se mai regasesc in niciun fel de realitate cotidiana. Acasa, Afganistan, razboiul din Afganistan, devine un eveniment ignorat in cel mai bun caz, dar cel mai adesea urat, unde farama de idealuri a participantilor este inlocuita cu frustrari, ura, teama dar si acceptarea unei alte vieti. Ei nu vor sa isi aminteasca ce au vazut, convinsi fiind ca nimeni nu i-ar intelege. Dar cea mai puternica lovitura pe care paginile cartii o dau, a carui linii lovesc cu precizie chirurgicala inima oricarui cititor este de fiecare data marturia mamelor a caror copii au murit acolo. Sicrie de zinc, unde numele decedatului este scris cu creta, un geam innegrit, sunt singurele elemente de legatura intre mame si fii sau fiice. Glasul acelor femei este preluat de autoare, simplitatea vietii lor transformata in eterna drama a familiilor ce isi pierd copiii. Onestitatea acelor randuri. vocea celor ignorati, inutilitatea razboiului, gesturile simple prin care fiecare victima incearca o farama de umanitate dau putina putere - binele e povestit doar in treacat, ca o obligatie nu ca o lauda, iar raul e in amintirile lor o forta hulpava, imposibil de oprit, lasand in urma sentimentul deznadejdii, iar pe cititor transformandu-l intr-un privitor, un jurat al unei lumi suferinde, fara glas.

Am terminat acum vreo cateva zile Calul balan de Agatha Christie. Sincer, cred eu cred ca fac parte din categoria aceea mica de oameni care nu intelege succesul acesta de un veac al acestei autorare. Ce pot sa spun eu, in calitate de simplu cititor ? Da, este un roman politist, m-a surprins cumva esenta finalului, adica cine era "omul rau", modul de construire a intregii povesti, insa cartii pare sa ii lipseasca acel "je ne sais quoi" care sa te faca sa stai cu sufletul ca gura, sa vrei sa stii "what's next" sa-ti zici in minte ca "ok, inca o pagina si apoi clar, inchid cartea" si sa te trezesti dupa inca 50 de pagini spunand-ti acelasi lucru.In concluzie, voi mai incerc pe viitor o carte de-a doamnei Agatha Christie , doar doar ... :)

"Contract de casatorie" este cartea potrivita pentru a fi citita pe plaja, pe tren, la piscina sau in pat.Foarte lejera, cu o poveste simpatica si personaje amuzante, aceasta lectura merge de minune in acele momente in care ai nevoie de o pauza, de ceva ce merge repede si care iti va pune un zambet pe buze.Povestea dintre Samantha si Blake este un foarte simpatica, foarte reala. Si decurge intr-un ritm foarte alert, poate prea alert, dar trecem cu vederea.Deci, cititi aceasta carte daca aveti nevoie de o lectura nu foarte complicata, ce curge de la sine si care are un deznodamant de poveste.

Trei luni. Trei luni de zile mi-a luat sa citesc seria Turnul Intunecat de Stephen King. Aceasta este cea mai lunga serie de carti pe care am citit-o, si in acelasi timp, e si una dintre cele mai fascinante povesti citite. Doar dupa Turnul Intunecat am inceput sa-l apreciez pe King cum se cuvine si am inteles de ce King is The King.Fiind una dintre cele mai bune povesti despre calatoria eroului si incercarile la care este supus acesta, este totodata si o carte care te invata ca nu finalul calatoriei conteaza, ci drumul spre el. Despre Turnul Intunecat vreau sa povestesc foarte multe, dar voi incepe cu idea ca aceasta poveste are una dintre cele mai bune fraze de inceput: Omul in negru fugea prin desert si pistolarul se tinea dupa el. Intr-o singura fraza ai prezentarea personajelor principale, cadrul in care se desfasoara actiunea, prezentarea relatiei dintre aceste doua personaje si insasi actiunea!In seria Turnul Intunecat, povestea se desfasoara intr-o stranie lume paralela, unde Roland, ultimul pistolar din neamul sau, porneste intr-o calatorie disperata spre Turnul Intunecat. Cu un amestec de science fiction, fantasy si horror, King aduce in scena personaje de neuitat, creeaza pentru ele aventuri nebune si apoi le ucide fara mila.Finalul este de-a dreptul diabolic, dar dupa cum am mai zis, conteaza calatoria si mai putin finalul ei

O carte care nu m.a dat pe spate, aveam asteptari mai mari, pentru ca anterior citisem SE NUMEA SARAH de aceeasi autoare.O familie se reuneste dupa multi ani la Paris pentru a sarbatori cea de 70 a aniversare a tatalui Paul.Acolo ploua neincetat si orasul este inundat, tatal face atac cerebral si moare.Se dezvaluie secrete de familie: Linden, baiatul familiei este gay, fata este casatorita a doua ora cu un betiv si mama pare sa aiba un amant de vreo 15 ani.Nimic la care nu m.a tinut in priza, sa ma faca sa o citesc, cu chiu cu vai am terminat.o

In ciuda aparentei usor romantice a titlului, "Cele patruzeci de legi ale iubirii" nu este nici pe departe un roman de dragoste. Cu doua naratiuni-pretext si doua planuri temporale ale povestii, (secolul XIII si secolul XXI), romanul evoca neobisnuita legatura spirituala dintre poetul persan Rumi si dervisul sufit Shams din Tabriz, care are drept efect renuntarea celui dintai la indeletnicirea sa initiala, de predicator religios si descoperirea vocatiei sale poetice. Cele 40 de legi ale iubirii sunt enuntate de Shams sufitul si privesc nu dragostea carnala, obisnuita, ci dragostea suprema, cea care uneste spiritele a doi oameni ce se cauta de-a lungul vietii si se gasesc inainte de moarte, implinind contopirea a doua spirite complementare intr-unul singur, desavarsindu-se.Tehnica narativa "in rama", poveste in poveste, il face extrem de usor de citit si greu de lasat din mana.Rabdarea nu inseamna sa induri smerit, ci sa ai vederea indeajuns de ascutita ca sa te increzi in dezlegarea din urma a unei intamplari. Ce inseamna rabdarea? Inseamna sa te uiti la ghimpe si sa vezi trandafirul, sa privesti noaptea si sa vezi revarsatul de ziua. Nerabdarea inseamna sa ai vederea atat de slaba, incat sa nu fii in stare sa zaresti dezlegarea. Cei ce-L iubesc pe Dumnezeu nu-si pierd niciodata rabdarea fiindca stiu ca e nevoie de timp pentru ca secera sa se preschimbe in luna plina"

Pe Adina Popescu o stiam de prin reviste literare, iar pe Adinuta am cunoscut-o acum, in Povestirile de pe Calea Mosilor. Mi-a zia cum s-a mutat acolo si cum Calea Mosilor a devenit universul ei. Mi-a mai spus si ce facea la scoala: cum au cules frunze de dud pentru viermii de matase, cum tovarasii au devenit domnii profesori, cum se bateau in clasa si cum chiuleau de la ore - lucruri din astea marunte, de demult, prin care am trecut mai toti, dar care sunt atat de dragute si de care iti amintesti cu atata drag, incat ar trebui sa fii de piatra ca sa nu-ti placa mult, mult de tot povestirile Adinei.

Am jurat ca dupa seria After, nu voi mai citi nimic de la aceasta autoare, dar masochismul de care dau dovada uneori, m-a facut sa nu-mi ascult glasul interior... asa ca am citit-o. Ce ******a sunt cateodata. Cartea e slabuta spre praf. Poate ca nu e la fel de prost scrisa ca seria After, dar nici vreo mare evolutie nu am descoperit. Avem in fata patru surori cu varste intre 12 si 19 ani care traiesc impreuna cu mama lor intr-o baza militara americana. Se vrea a fi o lectie de viata, despre maturizare, despre puterea de a-ti alege propriul drum, dar e o lalaiala cu niste personaje enervante, fara sare si piper. Da, sunt diferite... Da, au conflicte... Asta poate sa le dea credibilitate, insa eu n-am rezonat cu niciuna. Meg este o **********, Beth sufera de iesitul in spatiile deschise, Jo isi uraste surorile, Amy este o rasfatata, iar mama fetelor aproape o betiva. Familia asta este oribila si oricat am incercat, nu am putut sa ma conectez cu ea. In plus ce m-a enervat a fost constanta cu care autoarea incerca sa le scuze faptele fetelor.. vai Amy are numai 12 ani, deaia ia decizii gresit, deaia este atat de rea, nu stie cum e viata... sau Jo nu stie nimic despre dragoste, dar e de inteles are 17 ani. Hai ma lasi! Varsta nu este un argument. Am citit pe fb ca acest roman este un remake contemporan al unei carti clasice, dar n-am retinut care si nici nu mi-am batut capul, dar cat de fara imaginatie sa fi, incat sa rescri o carte deja scrisa? Si care ar fi scopul? Mi se pare aiurea. Imi mentin ideea ca autoarea asta nu trebuia sa paraseasca wattpad-ul, dar asta este doar parerea mea. In fine. 1 stea. Pierdere de timp.

Sincer,mi-a mers greu cartea. Fiindu-mi atat de antipatice operele in versuri, nu o data am vrut s-o las din mana. Totusi a fost ceva care m-a facut sa ajung la ultimele file. Imi pare rau ca n-am citit mai intai referintele critice ca sa-mi dau seama cu adevarat ce opera maiastra detin; ceea ce am descoperit abia la sfarsitul celor 400 de pagini si ceea ce mi-a schimbat cu totul parerea asupra acestei opere de referinta in literatura romaneasca. Am o deosebita placere sa-l citez pe Aron Densusianu, care prin intermediul articolului ,,O muza-cenusareasa" publicat in ,,Cercetari literare" reda urmatoarele:,,Un popor prin nimic nu se impune atentiunei mai curand si mai temeinic,decat prin scrieri de valoare.Ci cu toata insemnatatea ce-o au asemeni scrieri pentru inaltarea unui popor in ochii altor popoare,cu toata saracia literaturii noastre,s-a intamplat,fapta trista si foarte curioasa,totodata,chiar la noi,ca opera insemnata,o adevarata Muza, sa zaca ca Cenusareasa dupa cuptori, neluata in seama, despretuita."

Cat de placut este sa descoperi un nou autor preferat. Cartea captiveaza din primele pagini si ofera o imagine foarte realista a Europei in preajma celui de-al doilea razboi mondial.Doi barbati se intalnesc in toiul noptii pe strazile Lisabonei, unul din ei avand 2 bilete pentru corabia care pleaca spre SUA, tara la care viseaza orice refugiat. Visul american s-a sfarsit pentru unul din ei, dar inseamna o noua sansa pentru al doilea tanar. Unul isi va istorisi povestea de dragoste, iar celalalt va trebui sa-l asculte pentru a primi biletele visate. Este o carte foarte interesanta

Nu am mai citit nimic in ultima vreme de la eroscop, pt ca ultimele lecturi au fost o dezamagire, nu si aceasta insa. Este o carte simpatica, scrisa in stilul caracteristic, poate putin cliseica, dar relaxanta si amuzanta. Modul in care povestea celor doi incepe e chiar hazlie. Replicile lor sunt savuroase. Jocul lor e delicios. Felul in care Dex se lupta sa fie cine nu e de fapt, m-a distrat teribil. Mi-a placut, chiar daca povestea in sine nu e credibila. Exista si un moment mai tensionat care marcheaza oarecum punctul culminant, asta ajutand ca traiectoria povestii sa nu fie plata.(Pt ca in prima parte a cartii, nu se intampla mai nimic...in afara de tachinarile lor)Atractia celor doi razbate printre cuvinte la fiecare pas, ceea ce face ca lecturarea sa decurga usor si sa prinda. Este o carte fara pretentii, pe care mai mult ca sigur o voi uita repede, dar care mi-a adus zambetul pe buze. Cred ca iubitorilor de gen le va placea. Chiar daca Dex este un mascul sexy si frumos, nu este tipologia personajului bad boy. Chiar daca Bianca e frumoasa si arata bine, nu este deloc personajul sters si slab pe care il descoperim in cartile din aceasta categorie. Am simtit ca s-au completat bine si astfel a iesit o poveste draguta. 3 ii dau. Mi-a placut, dar nu pot sa ofer mai mult. Nu e vreo capodopera.

Sunt o iubitoare de pisici, care mereu a considerat cainii putin cam necivilizati. Cam haotici. Dar cu o inima mare si un spirit care nu trebuie infranat. Cartea asta mi-a placut si m-a enervat in acelasi timp. Marley a reprezentat, in prima faza, un substitut pentru un copil, ales pentru faptul ca era haios, dragastos si ieftin. Pe parcursul cartii, stapanii lui ba se bat cu pumnii in piept ca-l iubesc pana la stele si inapoi, ba il lasa (constienti de teama lui de furtuni) in spatii inchise, singur si infricosat, ranindu-se singur in incercarea de a evada. Da, am si eu un caine. O catelusa. Si e departe de a fi perfecta. Roade orice, de la sireturi pana la cabluri, si singura grija pe care am avut-o a fost sa nu se raneasca. Pentru ca lucrurile materiale pot fi reparate sau inlocuite, dar ea e unica. Si niciodata, absolut sub niciun fel de circumstante, n-as lasa-o intr-o clinica veterinara (sau ce Dumnezeu era aia) batrana si bolnava, ca sa ma duc eu intr-o vacanta.

Am cumparat cartea la un targ, unde a fost prezent si autorul. Dar am facut asta inainte ca el sa aiba discursul despre aceasta. Reporterita total, dar total nepregatita, iar Stelian, cumva neincrezator in succesul neasteptat privind cartea. Si putin sexist. Sau poate putin mai mult.Oricum, ramasesem cu o impresie mai putin placuta si nici nu stiam la ce sa ma astept. Dar cartea este frumos scrisa, iar povestile se intrepatrund uneori, descoperind astfel, o istorie comuna. Multe dintre vietile acestora sunt marcate de drame, despartiri, inselari, menage-a-trois-uri, secrete. M-a zgaltait bine in privinta relatiilor pe care le avem in prezent si sper totusi, ca nu voi/vom avea o viata la fel de chinuita ca cea a personajelor prezentate aici.

Sunt cu ochii pe tine este un thriller cu puternice accente psihologice, care se joaca pur si simplu cu mintea cititorilor, pacalindu-i pana aproape de final. Autoarea ne ofera trei perspective narative, fiecare dintre acestea avand propriile regrete si dureri, gandind ca, poate, daca ar fi actionat altfel, realitatea ar fi fost mult diferita. Exista o fata disparuta, a carei urma pare ca s-a disipat in timp si spatiu, o martora cu propriile probleme acasa, ca mama de adolescent, o prietena incarcata de durerea de a isi fi lasat singura amica si un tata cu multe secrete, care spera din tot sufletul sa ramana ascunse vederii. Minciunile isi raspandesc tentaculele ca niste tentacule de caracatita, iar la final te intrebi ce indicii ai ratat, cum de nu te-ai prins cine este adevaratul vinovat. Caci nu o faci, nu ai nici cea mai mica idee, cu toate ca ii banuiesti pe multi.

5Vai, ce mi-a placut!Recunosc ca povestea asta am inceput sa o citesc cu un pic de teama, pt ca aveam experienta Fetitei care a atins cerul, (o alta carte a autorului, care ma adormea instant), dar am avut parte de o calatorie pe cinste. Cartea asta m-a trecut prin toate starile posibile. Am ras, am plans, ba uneori am ras si am plans in acelasi timp, sentimentele fiindu-mi contradictorii (stiti poate zicala un ochi rade, altul plange-fix asa eram eu).Povestea lui Marcus poate fi una dintre cele mai frumoase povesti de supravietuire pe care le-am citit in ultima vreme. Faptul ca autorul a tratat fiecare etapa a maturizarii personajului cu mare atentie, m-a facut sa traiesc in poveste cu tot sufletul. Nu stiu cand a trecut noaptea. Stiu doar ca azi, cand a rasarit soarele, eu inca eram cu cartea in mana savurand ultimele pagini, cu ochii impaienjeniti de somn, dar cu o caldura in suflet de nedescris. Mi-a placut foarte mult. Povestea e plina de mesaje despre viata, supravietuire, prietenie, incredere, despre puterea de a-ti ridica capul din pamant si de a nu lasa pe nimeni sa-ti stirbeasca spiritul, despre loialitate si dragoste, despre sacrificiu... Povestea asta este o carte de citit. Nu stiu de unde i-a venit autorului ideea, dar a fost una geniala. A creat niste personaje minunate. Marcus, Eloise, mama, Raphael, si chiar personajele negative au avut rostul lor in a construi o fila de poveste.Recomand povestea. Are multe pagini cartea, dar nu simti cand trece timpul, va garantez. Direct in raftul de favorite ajunge.

Multe carti s-au scris despre razboi si probabil ca multe se vor mai scrie, insa niciuna (din cele citite de mine pana acum), nu mi s-a parut atat de "reala" cum a fost aceasta. Poate pentru ca in loc sa se axeze pe istorie si faptele eroice, cartea asta trateaza razboiul din punct de vedere emotional, si din cu totul o alta perspectiva. Cea a femeilor care au participat la razboi. Si nu au fost deloc putine. Cartea este sensibila, scrisa simplu si aduna la un loc toate acele marturii a femeilor care au participat la razboi. Adunate de-a lungul a multor ani, confesiunile creaza un altfel de tablou al razboiului. Stiam in mare ce a insemnat razboiul, dar niciodata nu m-am gandit la cat de greu a fost atunci dar mai ales dupa. Femeile povestesc cu lacrimi in ochi cat erau de naive si cum credeau cu tarie ca ele pot salva tara de nemti. Aveau 14, 15, 16 ani, niciun dram de minte si totusi au luptat cot la cot cu barbatii. In paginile acestei carti am descoperit nu decat istoria razboiului, ci si ceea ce vine adiacent acestuia... iubirile pierdute, vieti irosite, sacrificiu, frici si ororile ce vin la pachet cu moartea... teama de moarte... Doamne, sunt atat de plina de recunostinta ca am avut ocazia sa citesc aceste lucruri... pentru ca tot ce stiam, acum este mai pregnant in mintea mea si inteleg mai bine totul. Razboiul nu are chip de femeie este un jurnal de razboi dar spus altfel. O recomand. (Sa fiti pregatiti pentru ce veti citi, nu e usor de suportat). 5 * fara discutii.

Vara in care am devenit frumoasa e o poveste foarte draguta! Am citit-o cu placere, cu zambetul pe buze si cu vara in suflet. E o carte luminoasa, in care totul e firesc si simplu, nimic exagerat sau complicat, desi nu totul e roz. Aflam si despre situatii nefericite, despre suparari sau conflicte familiale, insa sunt abordate si mentionate pe un ton pozitiv, optimist.O carte despre vara, vacanta si romantism, despre prietenie si familie. Petreceri pe plaja, fluturi in stomac, intalniri si primele saruturi...

Atat de lame si atat de cool, in egala masura. :))) E un guilty pleasure cartea asta, zau. Nici nu stii cate stelute sa pui to be honest. 1 pentru povestea in sine si 5 pt ca iti da un reminder pretios asupra faptului ca motivationalele de fapt sunt tot alea de le stii de la prima carte de gen citita. Nu, nu, asta e...Romanul asta e Guilty pleasure, iti place maxim si totusi te simti atat de cringe ca iti place. Si culmea, am mai stat si cu sufletul la gura doar doar e happy end. :)) Cat despre rom-engleza mea impecabila... Ce sa mai si zici?! :)) Una peste alta, chiar as recomanda-o. Merge repede, e una in plus la carti citite si rau nu face. ;))

Acum am terminat-o si pot sa va zic decat wow wow wow.Camila reuseste sa construiasca un personaj atat de coplex, de o inteligenta debordanta, cu o minte ascutita, o luptatoare indiferent de mijloacele alese, Faye este mai mult decat o femeie puternica.O femeie care a stiut sa joace orice rol cu o iscusinta nemaipomenita. Dupa primele pagini nu imi dadeam seama, daca sa o compatimesc sau nu, ce ascunde in trecut, cum a putut sa se lase pacalita de Jack ...dar apoi toata convingerea mea despre Faye a luat o intorsatura cu 180 de grade. Reprezinta glasul femeilor care nu s-au lasat umilite, o femeie care a calcat peste cadrave la propriu, care s-a razbunat pe barbatii din viata ei intr-un mod care ti da fiori !!! Prietenia ei cu Chris iar a fost un alt punct forte al acestei carti.Camila scrie grozav, desi m-a socat cu niste scene pe care nu mi-as fi imaginat ca o sa le gasesc in carte !!! Au avut rolul lor !!!Partea de final am intuit-o dar nu m-a deranjat de loc, mi-am dorit chiar sa se intample asa.Un thriler psihologic scris incisiv, puternic, indraznet care te tine legat de el, te face sa-i iubesti sau sa-i urasti personajele !!

Citesc cu bucuria unui copil care tocmai a luat vacanta. Sau care a primit un cadou visat. Pe indelete, ma bucur de fiecare rand, caut fiecare referinta. Am coborat Odiseea de pe raft si recitesc pasajele citate. Am cautat si tabloul lui Bruegel, Caderea lui Icar.Este cu siguranta o carte care va fi recitita. Chiar cu un creion si o agenda alaturi. Pentru ca e foarte posibil si sa o re-recititi. Iar atunci veti descoperi altceva. Este o lectura initiatica, plimbare prin marea literatura, filosofie, semiotica si semantica, sentimentala dar nici pe departe lacrimogena.Eu am citit Odiseea cu graba, cu patima unui cititor de aventuri. Am gasit aici atatea noi moduri de a privi catre ea...probabil ma voi reintoarce catre vechea poveste, acum cu alta intelegere.

Initial al vrut sa ii dau cartii 4/5 stele din cauza momentelor prea lungi si anoste de descriere a unui trecut vag interesant. Dar pe parcurs toate frustrarile, ura, regretele si simbolurile s-au impletit atat de frumos si tragic, ca nu am putut sa nu ii dau cinci stele. Cartea asta m-a facut sa nu mai vad tufisurile-animale ca inainte si sunt destul de sigura ca o sa raman cu traume de la omul-caine. :D O tema foarte interesanta care a fost abordata atat aici, cat si in al doilea volum, a fost tema alcoolului. Viciile, micile tabieturi, gandurile, regretele lui Jack si micile sale izbucniri au fost schitate foarte minutios, cu un aer tragic-comic. Un personaj care mi s-a parut misterios de la inceput si pana la sfarsit a fost Tony. Mai intai am crezut ca este o prezenta demonica, mai ales ca ii arata lui Dany lucruri sumbre si niciodata nu isi arata fata. Apoi l-am vazut ca pe o forta benefica, deoarece parea ca acesta chiar incearca sa il ajute, dar pana la sfarsit am ramas doar buimaca si nehotarata in legatura cu acest personaj misterios. Cu siguranta, seria Shining (pentru ca eu am citit volumul doi inainte de volumul 1) este exceptionala si una din cele mai bune serii citit e de mine pana acum.

"Diana n-a avut intentia sa se amestece. Nu era lupta ei. Dar s-a trezit zicand:Avea dreptul sa incerce.Pardon? a spus Jason.Nu e drept sa-i ceri cuiva sa traiasca pe jumatate. Nu poti trai cu frica. Faci lucrurile sa se intample sau ti se intampla ele tie. Jason i-a aruncat o privire rece si furioasa:Au murit oameni. Alia ar fi putut fi ucisa.Si daca ramanea in New York, ar fi putut fi prinsa aici. Acum Jason se ridicase in picioare.Nu stiu cine te crezi, dar mi-a ajuns sa fiu sfidat de o adolescenta. Diana s-a ridicat si l-a privit in ochi.As fi putut fi un barbat de 50 de ani si tu te-ai fi inselat la fel de amarnic.""Cand i se terminase copilaria? Prima oara cand un barbat a fluierat-o cand mergea spre scoala? In momentul in care a inceput sa se intrebe cum arata cand fugea, ce se legana si ce salta, in loc sa se concentreze la viteaza cu care alerga? Prima data cand s-a razgandit sa ridice mana, ca sa nu para prea desteapta sau dedicata? Nimeni nu a scos un cuvant. Nimeni nu i-a spus cat de multe avea de pierdut mult timp pana cand vremea pentru regrete trecuse de mult."

O poveste drăguță, dar tragică. Există mult umor prezent, genul de umor inteligent. Personajele sunt interesante, unele slabe transformându-se în cele puternice, unele puternice transformându-se în cele slabe

La fel ca primul volum, și cartea a doua m-a ținut lipită de fotoliu, canapea, scaun de metrou sau unde mai apucam să citesc. Nu mi-a dat voie să respir sau să mă plictisesc între scenele principale, parcă nici n-am avut timp să mă gândesc atent la contextul social prezentat

Mesajul se vrea unul profund, dar maniera în care te pune pe gânduri este simplistă, ușurică și doar cititorul poate să dea valoare ideii de bază a cărții dacă elaborează în jurul ei.

Această carte chiar a fost foarte bună (Nu la fel de bună ca Metro 2033, dar totuși nu înteleg de ce are un rating așa de mic), întâlnim personaje noi, dar tot in același univers, în același metrou. (Pe parcurs aflăm si ceva informații legate de Artiom)

Dune" este probabil cea mai bună carte SF scrisă vreodată, cel puțin este unanim recunoscută de către critici ca fiind cea mai bună carte SF din istorie. ,,Dune" este echivalentul science fiction al seriei ,,Stăpânul Inelelor",

O femeie îngroapă într-o noapte un cadavru, fără să știm de ce se grăbește, de ce o face, cum a ajuns în această postură. Știm, printr-un indiciu, al cui este corpul mort. Ne întoarcem în timp pentru a descoperi răspunsurile și ne sunt prezentate personajele

Prea multe nu sunt de zis despre acest eseu apărut după ce Notre Dame de Paris a fost parțial avariată de incendiul din 2019. Mișcat, autorul galez a promis toate încasările generate de această "carte" fundației care reconstruiește catedrala.

Aceasta e una din puținele cărți căreia, la două zile după ce am citit-o, i-am retrogradat numărul de steluțe ( în cazul de fața de la trei la doua ). :) Printre alte motive și deoarece e tipul de carte pe care aș recomanda-o doar fanilor ( înrăiți ) ai genulu

Multe pretentii, dar cam dezamagitoare la final. Dupa ce a fost perceput ca denigrator al bibliei si al crestinilor in general, parca Dan Brown a simtit nevoia sa "reabiliteze" biblia ... si a comis acest roman.

O poveste absolut superbă, istorico-gotico-legendară, despre creştinism şi vechea religie dacă, despre iubire imposibilă şi intrigi de curte, despre înţelepciune şi violenţă. Dacă s-ar studia la şcoală alături de "Măria Sa Puiul Pădurii", în locul "Baltagului"

Am trăit un sentiment de ataşament şi totodată nostalgie citind acestă ultimă carte din seria Narnia. Mi-am promis mereu că, deşi am crescut, asemeni primilor copii ce au vizitat acest tărâm, voi găsi şi eu o cale de a mă întoarce pentru a-l revedea pe Aslan.

O carte pe care simți nevoia să o îmbrățișezi la final, având certitudinea că nu o vei uita niciodată! Am cumpărat această bijuterie de-acum patru ani și am tot evitat să o citesc.. De ce? N-am habar, dar știu sigur că acum face parte dintre favorite! E o încântare de carte

Undeva între foarte bună și excelentă. Genul de carte enervant de captivantă, pe care îți vine greu să o lași din mână și căreia cu greu îi găsești defecte. Mici nepotriviri vor găsi cu siguranță cititorii carcotasi, însă ele pălesc în fața întregului și a evidenței faptului

După tot ”filmul” care s-a derulat în mintea mea citind această carte, îmi doresc ca într-o bună zi să o văd și ecranizată! E locuită de peisaje minunate din Cornwall și de o poveste..halucinant de frumoasă! :

Un roman bun, dar fără prea multă substanță. Ultima treime își pierde mult din farmec, dialogurile iau forma plictisului, iar personajele își pierd semnificativ conturul. De asemenea, această ultimă bucată devine excesiv de repetitivă.

Inca o data Agatha Christie nu m.a dezamagit. M.a tinut cu sufletul la gura pana in ultima secunda, iar criminalul a fost unul neasteptat. I.am oferit 4 stele doar pentru ca m.am cam pierdut in personaje. Merita citita

artea, care prezintă clar o lume distopică, nu este doar un avertisment asupra a ceea ce se poate întâmpla dacă ne cenzurăm fiecare emoţie, este un strigăt atât de puternic că te asurzeşte. Intr-o societate fără culoare (la propriu), fără diversitate

E bună de citit în momente de plictiseală. Altfel, este o pierdere de timp. O poveste scrisă după presa vremii.

Am învățat foarte mult despre ce înseamnă o familie din genul ăsta de cărți. Nu pot să exprim cât de zdrobitoare e, cum efectul de evantai, te face să plonjezi pe burtă, să te izbești cu spatele de un zid al realizării neputinței umane. E o întreagă caravană a emoție

Privind soarele în faţă, cartea lui Irvin D. Yalom tradusă la noi la Editura Vellant, tratează subiectul morţii şi anxietatea privind efemeritatea noastră. Cartea cuprinde lucrurile pe care Yalom le-a învăţat despre depăşirea fricii de moarte în lucrul cu pacienţii săi,

O carte frumoasa. O poveste foarte reala. Din păcate suntem o societate pe care ce este nou sau diferit ne sperie și devenim rai. Am sa încerc sa nu mai judec pe cei din jurul meu înainte de ai cunoaște. Recomand cartea.

Am primit volumul de la părinți și am fost cam sceptic. Îmi plac romanele, nu povestirile. Aici însă e alceva. Ted Chiang este un povestitor desăvârșit. Recomand cu maximă căldură! Fiecare povestire aduce ceva nou, ceva la care să te poți gândi și în timp

Mi-a plăcut acest prim volum al trilogiei. Cred că nu am mai citit o distopie așa bună de la Jocurile Foamei. Intriga e bună, personajele sunt bine conturate, detaliile bine puse la punct, iar lumea construită e originală și tulburătoare

Imi aduce cumva aminte de "Padurea spanzuratilor", doar ca tipu-i cam psihopat cred. Recomand tuturor!

E partea care mi-a placut cel mai putin din trilogie,am citit-o destul de intins fata de celelalte si asta pentru ca nu avea acelasi farmec.Uneori prea neinteresant,prea lungit,prea nicicum.Insa trebuie citita daca tot a-ti inceput seria.

Scrisă într-un limbaj cât se poate de simplu, reușește să transmită un mesaj puternic și să ocupe un loc aparte în sufletul meu... Au fost descrise câteva activități ale Rezistenței care chiar au avut loc, acestea fiind reprezentate de operațiunile de salvare ale copiilor

Este anul 997 CE, sfârșitul Evului Întunecat în Anglia și un bărbat încearcă să facă din Abby-ul său un centru de învățare în timp ce alții se luptă / manipulează / folosesc corupția pentru control. Cine te căsătorești nu este aproape niciodată o alegere, ci un aranjament, există jocuri de putere, războaie, corupți

Miturile sunt oare povești fantasy? Cred că da. Doar sunt cu creaturi mitologice imposibile, nu? Avem zei, nimfe, semizei, monștri oribili, eroi, supereroi, creaturi îngrozitoare, povești terifiante, iar în final, se dovedește că și oamenii sunt pe potriva zeilor

O calatorie a memoriei. Fascinant cum Platonov, personajul principal reda amanuntit dupa un secol in care a fost inghetat toate trairile pe care le-a avut in viata anterioara. Fascinant cum acesta reuseste sa se integreze intr-o noua lume.

O poveste de dragoste superba impletita cu tot felul de peripetii, unde la final intodeauna invinge dragostea. Nu mi-a placut faptul ca se detaliaza foarte mult razboiul si din acest punct de vedere pe alocuri este plictisitoare, chiar anosta povestea

Cărțile erau singurul meu mod de evadare din închisoarea îngustă a craniului meu." O carte-declarație de dragoste pentru frumusețea literaturii. Recomand

În căutarea unui răspuns la cum anume ajungem noi, femeile, să ne desprindem de sentimentul de a fi copil într-un corp care a crescut și să ne simțim, ei bine, femei, am fost ghidată către această carte. Am realizat că a te simți femeie nu vine pur și simplu odată cu vârsta,

Un roman adolescentin, bun insa pentru relaxare si o pauza de la alte genuri de lectura. Nu impresioneaza prin ceva anume, insa e usor de citit si are farmecul lui.

Așteptam cu nerăbdare această carte. De obicei îmi place să citesc thrillerele legale ale lui John Grisham. Rooster Bar a început încet și curând a fost peste tot. Problemele sociale, pe care autorul le știe că le abordează, erau de asemenea peste tot și erau prea multe comploturi.

O carte grozavă, pe stilul meu. Exact ce voiam să citesc. Personaje puține, suspans, un pic de drama... si iata povestea . Dupa primele pagini nu credeam ca ma va tine o noapte întreagă trează si totusi a făcut-o. Finalul pot sa spun ca l-am intuit la un moment dat.

Ei bine, această carte mă face să-mi dau seama cât de norocoasă am fost de-a lungul anilor cu șefii mei, deoarece cei mai mulți dintre ei au fost buni de lucru! Mina Appleton conduce lanțul de supermarketuri Appleton, care se mândrește cu corectitudinea față de furnizori și clienți.

Analiza eroului și construcția psihologică este construită în binecunoscutul stil dostoievskian, poate nu chiar așa de aprofundat ca-n romanele sale de mai târziu, dar totuși, îi dăm tânarului nostru scriitor un credit bun.

Desi mai "light" decat sumbrele romane ale sale, Dostoievski UIMESTE și de data asta prin profunzimea studiului asupra caracterului și gandirii umane. Poate are mai multe scene ridicole și amuzante, poate motivul in jurul căruia se desfășoară acțiunea e aparent banala,

N-are rost să scriu mai mult. Cartea lui Marilyn Yalom (1932 - 2019) cuprinde o sumedenie de amănunte foarte interesante. Autoarea amintește, desigur, cultul inimii lui Iisus din literatura mistică: sfînta Teresa de Avila, Gertrude de Hefta, Margareta Maria Alacoque etc. Călugărițele fac schimb de inimi cu Mîntuitorul (p.147). Termenul „Heart” a fost folosit de Shakespeare de peste o mie de ori (pp.171-184). Gata.

Nu se cunosc foarte multe lucruri despre acest tablou, care mai este denumit și Mona Lisa olandeză, precum nici despre pictorul care l-a creat. Tracy Chevalier a scris o poveste uimitoare și captivantă despre istoria apariției acestei tinere pe pânză.

La început mă plictisea enorm această carte, mai apoi, am intrat în ritmul ei și până la urmă am fost, oarecum, ok cu stilul abordat de autor. O poveste de dragoste cu multe elemente fantastice dintre Colin și Chloe. Cum ar fi: casele suferă împreună cu stăpânii săi,

Șapte stele din cinci posibile....și o amintire din San Petersburg.. Exceptionala! Recomand. O carte superba

Inpecabil portret al omului chinuit de gelozie! "Sonata Kreutzer " este muzica prin cuvinte, o artă. Este o nuvelă totală, perfectă. Narațiunea reflectă ferventele idealuri creștine ale lui Tolstoi, conflictele sale cu pofta, dragostea carnală și ipocriziile căsătoriei din secolul al XIX-lea, drepturile și poziția femeilor în căsătorie și în societate în general. El compune o partitură vie a două persoane prinse într-o căsătorie lipsită de dragoste, explorează modul în care societatea "suferă" în mod ipocrit atunci când femeile nu au drepturi egale . " A avea drepturi înseamnă pentru o femeie să fie egală cu bărbatul în privinţa relaţiilor sexuale, înseamnă să poată refuza, sau primi după voia ei solicitarea bărbatului şi să-şi aleagă după dorinţa ei, în loc să fie aleasă" Povestea lui Pozdnâşev sugerează că dragostea sexuală degradează o ființă umană și are ca rezultat ostilitatea față de ceilalți și față de sine, promovând abstinenţa. Sonata Kreutzer a lui Bethoveen, îi declanșează gelozia violentă şi sălbatică a lui Pozdnâşev, acestă sonată îi unește soția cu violonistul atunci când o cantă împreună, umplându-l de furie. De menţionat, locul, teluricul unde se exteriorizează protagonistul: trenul. El este legat tragic de această formă de transport mai degrabă totemică, desemnată de Freud ca stimulator privilegiat al senzorului libidinal. " O, îmi este atât de frică, atât de frică de căile ferate; " Trauma care a trăit-o într-un astfel de spaţiu îi activează teama. Gelozia lui Pozdnâşev nu poate fi explicată ca fiind din dragoste, ci din pur egosim : "Faptul că-mi recunoşteam drepturi indiscutabile şi depline asupra trupului ei, ca şi cum ar fi fost propriul meu trup, era ceva îngrozitor." Sentimentul chinuitor şi obsedant se petrece cu atâta intensitate încat l-a acaparat cu totul, l-a orbit, aducându-l în pragul disperarii, făptuind crima. Înnebunit de durere, de spaimă, de întristare , Pozdnâşev este gelozia însuşi.

regret doar ca nu am ramas in lumea virginiei. ultima pagina din carte a insemnat sfarsitul unui moment de existenta. singurul moment de existenta. ah ce carte...

"Bătrânul şi marea" este o scrie ce curge de la sine, foarte uşor de înţeles şi cu o "morală" (relativă), lesne de descifrat. În acest roman, mijloacele de expresie se impun într-o manieră sobră, incontestabilă parcă.

Cu un început destul de lent, care prevestea o acțiune din categoria acelora care se întâmplă undeva în atemporalitate, după jumătatea romanului atmosfera a devenit ceva mai tensionată. Finalul, violent și abrupt, a fost perfect.

Ok, mi-am găsit încă un autor căruia vreau să îi citesc toate cărțile, sau cel puțin cele traduse la noi, pentru că e chinez. Din fericire, am văzut că sunt ceva cărți ale lui traduse în română. Ximen Nao, un țăran înstărit din satul Ximen, ținutul Gaomi, este ucis.

Când un străin ajunge într-un mic oraș, devine cel mai important eveniment al comunității. Dar ce se întâmplă atunci când străinul este invizibil? HG Wells are o scriitură elegantă și captivantă.

O carte fascinanta unde ne este prezentata evoluția lui pip , de asemenea și ceea ce reprezintă defapt marile speranțe . Recomand cu drag

Pretextul literar al romanului este deja bine întipărit în conştiinţa colectivă a cititorului: după o petrecere copioasă, la ora 12 noaptea, mai rămân trei "drojdieri" şi propun să-şi istorisească fiecare povestea primei iubiri. Primii doi o relatează succin

O minunată frescă a luxului și depravării Franței în timpul celui de-al doilea Imperiu, când căsătoriile se leagă în funcție de venit sau de dotă, iar curtezanele au superputeri: ele dictează cine cu cine se căsătorește sau dacă renumele unui aristocrat ajunge sau nu să fie

Avand in vedere ca este un clasic si nu am citit foarte multe clasice de-a lungul aventurii mele in ale cartilor,mi-a placut.Desi,trebuie sa recunosc ca au fost parti de care nu stiam cum sa scap mai repede

Prima carte a lui Lev Nikolaevici Tolstoi. Certifică un mare prozator. Tolstoi a fost un sever observator al păcatelor celorlalți și, nu în ultimul rînd, al păcatelor proprii. Detesta fățărnicia și înfumurarea. Avea și o latură masochistă