Citind trilogia cărților Oglinzilor, Secretelor și Umbrelor (care nu sunt conectate între ele în niciun fel), m-am lăsat cucerită de stilul lui E.O.Chirovici. M-au impresionat într-un mod foarte plăcut analiza psihologică foarte amănunțită a personajelor pe care autorul le-a creat, dar și temele pe care le abordează și multitudinea întorsăturilor de situație care te țin captivat până la finalul cărții. Dintre toate trei, preferata mea este "Cartea secretelor".

O carte cu potențial, însă per total destul de slăbuță. Asemănarea cu Agatha Christie este o jignire la adresa acesteia.

O carte nu tocmai pe gustul meu, ceea ce a făcut lectura destul de anevoioasă. Este foarte bine documentată, lucru pe care l-am apreciat tare mult. Pentru cineva pasionat de domeniu sau pentru cunoscători sunt convinsă că această carte este o comoară.

O carte destul de ciudățică, Nici nu sțiu exact ce să spun despre ea. Mi-a plăcut, cu toate că pe măsură ce citeam mi-am dat seama că "incidentul avut loc în urmă cu șase ani", menționat pe tot parcursul cărții, nu va fi prezentat într-un capitol separat, așa cum aș fi sperat. Mi-ar fi plăcut să se pună un pic mai mult accent și pe cele două personaje feminine.

O carte cu o temă interesantă. Lectura este una ușoară, deși pe alocuri te mai poți încurca un pic in numele personajelor și a perioadei in care are loc acțiunea. Recomand.

Personaje și povești precum cele pe care Valerie Perrin le creează nu vei mai întâlni niciunde. Te întristează, dar în același timp îți umplu sufletul de bucurie. La finalul cărții rămâi mereu cu un sentiment de amărăciune și melancolie. Pur și simplu îi iubesc stilul și personajele! Cartea este pe locul 2, la egalitate cu "Trei", dar la foarte mică distanță de "Apă proaspătă pentru flori". Recomand cu încredere toate cele 3 cărți ale autoarei.

Personaje și povești precum cele pe care Valerie Perrin le creează nu vei mai întâlni niciunde. Te întristează, dar în același timp îți umplu sufletul de bucurie. La finalul cărții rămâi mereu cu un sentiment de amărăciune și melancolie. Iubesc cartea aceasta. Dintre cele 3, este pe primul loc.

O carte ce ne prezintă viața lui Marie Curie, dramele și meritele ei în știință. Autoarea împletește destinul lui Marie Curie cu propria viață, amândouă având în comun pierderea bărbatului iubit. O carte ce merită citita!

Mi-a plăcut foarte mult! 5 steluțe, clar!

Recunosc ca nu am putut sa las cartea din mana, insa nu pot sa ii ofer mai mult de 3 stelute din cauza multiplelor detalii pornografice, carora nu le-am vazut rostul. Autorarea putea sa ne scuteasca de toate detaliile scarboase, in conditiile in care povestea era una foarte buna!

O lectură nu tocmai ușoară, destul de anevoioasă și puțin ciudată. Povestea este cam încâlcită, legăturile pe care autorul le face sunt greu de prins și de înțeles, însă finalul este interesant.

O carte care per total mi-a plăcut. Pe alocuri, mi s-a părut că autorul cam trage de timp; acțiunea putea să se deruleze mai rapid. Finalul este interesant și bine gândit. Merită 5 stele.

Nu e vreo capodoperă, nu degeaba Marquez nu si-a dorit publicarea. 3 steluțe.

Continuarea cărții "Sanatoriul", cu un fir epic mai bine închegat față de predecesoarea sa, "Refugiul" primește din partea mea 4 steluțe. Spre deosebire de prima carte, finalul acesteia este unul mult mai plauzibil, deși pe alocuri tot scârțâie un pic. Dacă în prima parte, accentul pica pe fratele protagonistei, de data aceasta, in prim -plan este sora iubitului lui Elin. Sunt curioasă dacă va mai exista și o a treia carte.

O carte care se citește usor, dar care te ține în priză. Pur și simplu nu poți să o lași din mână, pentru a descoperi ce urmează. Foarte interesant și subiectul abordat. Recomand!

Cartea începe bine, în forță, însă se pierde pe parcurs. Ideea poveștii este bună, te ține în suspans, dar finalul este un eșec total. Explicația autoarei pentru toate evenimentele petrecute este una penibilă. Pur și simplu legătura pe care a vrut să o creeze între evenimentele petrecute în hotel, cu cele petrecute în sanatoriu nu este credibilă, fiind mult prea trasă de păr. Păcat!

O carte pe care am amânat să o citesc ani de zile din cauza popularității sale. Un amestec de misticism, religii, sfaturi de viață, culturi diferite, toate combinate vrând să te facă să înțelegi că trebuie să îți trăiești "propria legendă ". Urmărindu-l pe Santiago, de la primul vis avut, până la călătoria sa ce îl va duce la piramide, autorul vrea să ne învețe că în viață trebuie să ne ascultăm sufletul si să ne urmăm instinctul.

O poveste ce are la bază fapte și persoane reale. Am aflat lucruri interesante, despre care nu aveam cunoștință, însă per total romanul nu a fost pe placul meu. Nu am empatizat cu niciunul dintre personaje, poate doar cu mama Sylviei. Personajele feminine erau lesbiene in cea mai mare parte, iar autoarea a ținut morțiș să ne prezinte acest lucru în mod constant, încă de la primele pagini.

Prima carte citita in 2024, un roman absolut magnific pe care il recomand cu drag. O fictiune istorica, ce o are in prim-plan pe Lilian, o muza a sculptorilor vremii, ce printr-o ironie a sortii ajunge sa locuiasca si munceasca un timp in casa unui bogat colectionar de arta. Personaje foarte bine conturate, o familie plina de secrete, un mister dezvaluit abia dupa multi ani - romanul perfect.

Un thriller pe care îl recomand cu drag. Se citește ușor, fiind structurat în capitole scurte, iar acțiunea nu este deloc plictisitoare. Atmosfera cărții îmi aduce un pic aminte de serialul "Neveste disperate" - o suburbie, familii care se cunosc între ele de mult timp, vecini noi în cartier, adolescenți cu diverse probleme, infidelități, club de carte, bârfe etc. Însă aici avem parte de o crimă teribilă și un șir de minciuni începe să iasă la iveală.

O carte de la care aveam mai multe așteptări, pornind de la titlul care mi s-a părut foarte interesant și de la descrierea făcută la începutul cărții de către Liviu G. Stan. Legătura dintre predicile, fictive de altfel, de la începutul fiecărui capitol și acțiunea în sine este aproape zero. Pe tot parcursul cărții pare că urmărești un film românesc prost.

Mi-a plăcut tare mult această poveste! Deși cartea se numește "Doamna England", în prim-plan o avem pe dădaca May, care ajunge să lucreze pentru familia England. Mi-a plăcut cum autoarea ne-a prezentat viața dădacelor din perioada respectivă și cum ajungeau ele să profeseze. Mi-a plăcut de asemenea, elementul surpriză al narațiunii, și modul în care totul se finalizează. O carte care se citește ușor, fără a te plictisi.

Absolut minunată, ca toate romanele lui Kate Morton! Am așteptat cu nerăbdare să mă pot delecta din nou cu stilul inconfundabil al autoarei, de care nu se dezice nici de această dată. Își construiește cărțile după un tipar bine stabilit, însă de fiecare dată te ia prin surprindere modul în care evoluează personajele și povestea lor. "Întoarcerea acasă" este o carte despre familie, relația dintre mamă-fiică și ceea ce înseamnă sentimentul de apartenență la "acasă". Mi s-a părut absolut fascinant modul în care a gândit și proiectat misterul din jurul picnicului. Luată separat, povestea aceasta putea fi și un thriller foarte reușit! Nota 10!

12 povestiri dragute, unele mai bune, altele mai putin, unele destul de interesante, chiar captivante. O carte ce se citeste usor, perfecta cand simti nevoia sa te relaxezi. Un omagiu adus reginei romanului politist, o ideea foarte frumoasa.

Această carte a trezit în mine un amalgam de sentimente și stări diferite, de la tristețe, milă, durere, la duioșie, empatie și dezgust. O poveste ce are în prim-plan relația de prietenie între trei personaje destul de diferite, atât din punct de vedere social, cât și personal, și evoluția acestei relații de la începutul ei, de când cei trei erau copii, și până la momentul prezentului, când au devenit adulți de 40 de ani. Au fost 700 de pagini pe care le-am parcurs ușor, cu interes, așteptând să văd ce se va întâmpla într-un final cu cei trei. Finalul a fost poate un pic abrupt; am recitit ultimele pagini, pentru că inițial mi s-a părut că mi-a scăpat ceva. O carte ce merită citită! I-am oferit 5 steluțe cărții (poveștii) în sine, însă nu pot să nu remarc multitudinea de greșeli de scriere ce se regăsesc de-a lungul paginilor. Poate neașteptat de multe de la o editură de la care aveam pretenții.

O coafeză care, după ce descoperă operele lui Marcel Proust, devine actriță. Acesta ar fi rezumatul cărții. Nu iese cu nimic special în evidență.

O carte minunată, care te atrage și te captivează de la primele pagini. O poveste spusă de trei personaje, împărțită în două planuri temporale, perioada 1970-1972 și prezent. Personajele sunt bine conturate, firul narativ este clar, fără întortocheli, povestea curge lin, dinspre trecut spre prezent, până când cele trei personaje ajung să se întâlnească în același capitol. M-am atașat de Rita, pe care autoarea a conturat-o atât de frumos și uman. Recomand cu drag!

O carte decenta, care totusi nu merita mai mult de 3 stelute. Poate pentru ca aveam alte asteptari, ideea povestii fiind interesanta (actiunea se petrece la facultatea de teatru, iar personajele isi dau replici din piesele lui Shakespeare), insa modul de abordare al autoarei este destul de plictisitor. Intriga nu este cine stie ce, povestea se lungeste aiurea si aluneca greoi spre un final care nu iese cu nimic in evidenta.

Am amanat cativa ani citirea acestei carti, posibil din cauza notorietatii sale. Cartea nu se parcurge tocmai usor din cauza frazelor alambicate (chiar si de cate 10 randuri), descrierilor interminabile, a personajelor a caror nume se repeta din generatie in genaratie si a amestecului realitatii cu fantasticul. ,,Un veac de singuratate" este o poveste despre viata si moarte, desfranare, incest, razboaie, iubire si mai ales despre ciclicitatea timpului. Sunt prezentati cei 100 de ani ai satului Macondo, de la intemeiere si pana la distrugere, de la intemeietori (Ursula si Jose Arcadio) si pana la ultimul Aureliano. Ursula ramane pentru mine personajul preferat (si singurul), fiind singura pe care eu am considerat-o cu adevarat lucida si cu picioarele pe pamant, singura care a incercat sa scoata la liman satul si familia (cu toate ramificatiile ei) si singura care nu a avut porniri incestuoase.

Cartea abordeaza o tema mai putin comuna, si anume viata colectionarilor de antichitati, avandu-l in prim-plan pe Candid Itescu si povestea din jurul impresionantei lui colectii. O lectura care te va captiva.

O scurta povestioara istorica, nimic mai mult.

O carte cu o poveste emoționantă despre supraviețuirea unei fetițe părăsite la o vârstă fragedă de toți cei din familie, despre singurătatea ei, despre discriminările de care are parte, dar și despre modul în care reușește să își depășească condiția (un pic romanțat și exagerat, în opinia mea). Pe parcursul cărții, autoarea ne delectează cu descrieri fascinante ale naturii, iar finalul este unul neașteptat.

Din 120 de pagini, vreo 40 o reprezintă prefața care povestește ceea ce se întâmplă în următoarele pagini. Ideea cărții nu este rea, însă modul de prezentare nu este cel mai fericit. Un bătrânel care la fiecare 2 pagini trage vânturi, asta ar fi rezumatul. De aici și titlul cărții. Mi-ar fi plăcut să consider că este vorba de "Vânturile" schimbării, însă flatulența personajului, prezentă la fiecare 2 vorbe, mă împiedică să cred asta.

Din păcate, nu mi-a plăcut deloc. 400 de pagini în care ne este prezentată povestea unui inadaptat social, un orășel plictisitor în care nu se întâmplă niciodată nimic și un detectiv care nu are ce cazuri să investigheze.

Joel Dicker reușește să mă surprindă din nou cu un roman captivant și plin de mister. Cazul Alaska Sanders face parte din seria cu Marcus Goldman și țin să precizez că ar fi bine ca înainte să vă apucați să o citiți pe aceasta să le fi parcurs în prealabil pe celelalte două. Acțiunea se desfășoară alert, primele 400 de pagini nici măcar nu știu când le-am parcurs. Spre final, povestea ia o întorsătură mai puțin pe placul meu, iar deznodământul este cu totul neașteptat. Recomand cu drag să citiți acest thriller și abia aștept să văd cu ce mă va mai surprinde autorul, având în vedere că la finalul cărții acesteia lui Marcus i se lansează o nouă provocare, să investigheze un alt caz vechi. Nota 10!

O poveste de dragoste desfășurată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Așa ar suna într-o singură propoziție ideea principală a cărtii. Însă este mai mult decât atât. Povestea de dragoste nu este nici pe departe atât de romantică pe cât ar trebui sau pe cât ne-am astepta, și asta nu din princina faptului că cei doi protagoniști nu se iubesc, ci din cauză că războiul distruge efectiv tot ce îi iese în cale. Romanul, extrem de bine documentat, aduce în prim-plan contextul politic în care se afla România în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În acest context își trăiesc povestea Lulli și Heinrich, două personaje aflate, din punct de vedere politic, în tabere diferite. Mi-a plăcut foarte mult portretul pe care autoarea i l-a conturat lui Heinrich, un bărbat sobru, foarte diplomat, extrem de inteligent, curajos, serios și foarte bine ancorat în realitate, perfect conștient de ceea ce înseamnă războiul și unde și cum acesta se va termina. De asemenea, Lulli este înzestrată la rândul ei cu aceeași inteligență și cu un simț al umorului cinic, pe placul a mult prea puțini oameni. La polul opus se află Barbu, care știe să intervină numai când trebuie și găsește întotdeauna cuvintele potrivite contextului în care se află. În poveste întâlnim și alte personaje cheie, cum ar fi Elvira, Miți, Marie, atât de bine încadrate în acea perioadă. Finalul poveștii mi-a lăsat un gust amar, dar poate că un final fericit ar fi fost mult prea puțin probabil având în vedere dezastrul produs la nivel mondial de război și ținând cont și de poziția pe care o ocupa Heinrich. Descrierile tinerilor implicați în război, alături de descrierile dezolante ale peisajelor, străzilor, orașelor etc. pur și simplu te cutremură. Nota 10 pentru documentare. Un minunat roman de debut, care ar fi scenariul perfect pentru un film. O poveste de dragoste înghițită de război, este descrierea potrivită a cărții.

De nota 10 ca tot ceea ce este de la Agatha Christie. O acțiune cu o intrigă care în primă fază nu ar părea că ar putea atrage atenția marelui Hercule Poirot, dar care pe măsură ce înaintează devine din ce în ce mai complicată. Finalul și explicația sunt ca întotdeauna neașteptate, ceva la care nu te-ai fi gândit. Merită citită!

Prima carte a Rodicăi Ojog Brașoveanu pe care nu reușesc să o termin. Lectura este anevoioasă, plină de arhaisme și regionalisme. Acțiune plasată în secolul XIX, cu personaje tipice acelor vremuri. Total diferită de cărțile cu care eram obișnuită. Îmi pare rău că nu am citit recenziile înainte de a o achiziționa. Poate vreodată o să revin asupra ei, însă momentan am rezistat doar până la pagina 60.

Cartea face parte din seria cu Tommy și Tuppence și nu este deloc mai prejos față de cele cu Hercule Poirot sau Miss Marple. Acțiunea este plasată în timpul celui de-al doilea Război Mondial. Protagoniștii noștri nu sunt tocmai mulțumiți de statul de "tineri pensionari", astfel că nu ratează ocazia de a se infiltra într-o misiune secretă, ce constă în găsirea a două persoane, N și M, care sunt o amenințare pentru Anglia. O lectură ușoară, antrenantă și interesantă. O recomand. Primește 5 steluțe, ca toate cărțile Aghatei Christie.

A patra carte citită de la Joel Dicker, cu o poveste la fel de interesantă. In ordinea preferințelor mele, aș încadra-o pe locul 3, la egalitate cu "Adevărul despre cazul Harry Quebert". Cele două nu se aseamănă, dar au în comun același personaj principal, scriitorul Marcus Goldman. În ceea ce privește acțiunea, începutul nu m-a captivat cine știe ce, cartea devenind mai interesantă spre final, când aflăm și care a fost Drama. Povestea nu este complicată, nici încâlcită, cartea citindu-se relativ repede și ușor. Poate mi-ar fi plăcut ca Drama să fie mai "dramatică". Aștept să văd cum va fi ultima carte din seria cu Marcus Goldman.

O carte geniala! Dicker reuseste din nou sa ma captiveze cu stilul lui de a "compune" un roman. Alternanta intre perioadele de timp, povestile fiecarui personaj, firul principal, toate sunt atat de bine scrise si gandite, ca efectiv nu poti lasa cartea din mana. Imi place faptul ca, desi cartea implica destul de multe personaje, toate avand propriile "umbre ale trecutului", nu le incurci intre ele si nici nu te pirezi intre perioadele de timp prezentate. Ritmul actiunii este unul alert, ca nici macar nu iti dai seama cand ai parcurs cele aproape 700 de pagini. Explicatia din final (rezolvarea cazului) - absolut geniala! O recomand cu drag! Merita 10 stelute, nu doar 5.

O poveste ușor de citit, captivantă și interesantă, atât prin modul de prezentare și desfășurare a acțiunii dar mai ales prin prisma faptului că este reală.

Nu m-a impresionat în mod special. Personaje prea puțin interesante, scene pornografice, un final destul de previzibil, mai ales în ceea ce îl privește pe Gareth. S-a vrut o schimbare dramatică în final, însă nu prea a reușit.

O carte de nota 10, cu o acțiune foarte interesantă și personaje foarte bine conturate!

Mi s-a părut foarte interesant faptul că autoarea a plasat acțiunea cărții pe un vas de croazieră, însă acțiunea propriu-zisă nu m-a atras în mod special. Nu am empatizat prea mult cu Lo și am rămas și cu câteva nedumeriri, niște detalii (importante din punctul meu de vedere), asupra cărora autoarea, din păcate, nu a revenit pe parcursul cărții. Per total, a fost o lectură ușoară și relaxantă.

Inițial am vrut să îi ofer doar 4 stele, deoarece nu pot să nu mă raportez la "Enigma camerei 622", prima carte citită de la Dicker, iar prin comparație, cea menționată mi se pare superioară. Însă nu pot să nu mă gândesc la ultimele 200 de pagini care pur și simplu m-au făcut să nu o pot lăsa din mână și să vreau să aflu cât mai repede ceea ce se întâmplase cu Nola. Marcus a pus cu adevărat în aplicare sfaturile lui Harry, iar ultimul dintre ele era să își surprindă cititorii cu finalul pe care îl oferă cărții, iar Dicker chiar a reușit să mă surprindă, astfel că am trecut peste începutul mai greoi și am dat 5 stele.

Am citit celelalte cărți ale autoarei și aveam mai mari așteptări de la aceasta, însă am rămas un pic dezamăgită. Nu am empatizat deloc cu personajele și nici acțiunea nu mi s-a părut cine știe ce. Am apreciat că varianta acesta a cărții este cartonată. Îi ofer 4 steluțe.

Aveam mari așteptări de la acest roman, însă am rămas un pic dezamăgită. Ca persoană născută după '90, mă așteptam să aflu mai multe detalii despre perioada comunismului și ceea ce a însemnat Revoluția. Însă ideea centrală a cărții este că aproape toată po****ția putea fi încadrată la categoria turnători. Mi-a plăcut relația protagonistului cu Bunu și influența pozitivă pe care acesta din urmă o avea asupra tânărului Cristian. Părerea mea este că eroii de la Revoluție ar fi meritat mult mai mult spațiu și respect, însă autoarea a trecut sumar prin evenimentele de atunci. Am simțit că pur și simplu toată cartea am alergat spre sfârșit, autoarea trecând foarte rapid prin poveste.

De mult timp nu mă mai captivase o carte, așa cum a făcut-o aceasta. Pur și simplu te ține cu sufletul la gură de la început până la final. Pe parcursul celor peste 600 de pagini nu există vreun moment în care să te plictisești. Povestea este plină de momente imprevizibile și te surprinde cu fiecare pagină citită. Când crezi că știi cum au stat lucrurile, mai vine un capitol care te face să realizezi că nu e așa cum credeai. Ajuns la final, vei spune că tare întortocheate au fost lucrurile, dar cartea este atât de bine scrisă că nu realizezi acest fapt pe măsură ce citești. De asemenea, nu te pierzi in personaje sau acțiuni. O recomand tuturor!

Pentru toti cei care iubesc formatia Phoenix, aceasta versiune a cartii "Cantafabule" este bine-venita, regasind printre paginile ei textele asa cum au fost cantate de membrii formatiei, spre deosebire de prima varianta a cartii.

Iubesc cartile si stilul inconfundabil al Rodicai Ojog Brasoveanu. Modul in care descrie si prezinta realitatea romaneasca din anii '70-'90 o face unica. "Apel din necunoscut" este plina de personaje speciale, spumoase, cu caractere puternice si cu o actiune ce merita citita!

O poveste scurta, dar foarte intensa, a carei final se cunoaste de la inceput, actiunea desfasurandu-se in sens invers din punct de vedere al cronologiei. Dovada vie a faptului ca nu conteaza ca stii de la inceput finalul, atat timp cat nu stii cum s-a ajuns acolo.

O poveste fermecatoare, o combinatie de realism cu fantezie, cu un ritm alert al desfasurarii evenimentelor, care nu te lasa sa te plictisesti.

O carte fascinanta, o poveste tulburatoare, care ne poarta intr-o calatorie plina de invataminte, pe parcursul unui secol.

Un thriller de nota 10, cu un final la care nu te aștepți. O carte care se citește ușor, perfectă pentru un weekend ploios.

"Voi merge pe urmele pașilor tăi" ne-o readuce în prim-plan pe Reina, eroina din romanul "Tot binele și tot răul", care, la nouă luni de la incidentul care l-a avut ca protagonist pe fiul ei, primește un telefon ce o va conduce în Conques, un sătuc din munții Pirinei, cu numai două zile înainte de Anul Nou. Posibilitatea ca tatăl ei să nu se fi sinucis, așa cum a crezut toată viața, o face să își pună întrebări despere cine a fost cu adevărat tatăl său și care a fost viața lui, înainte de a o fi cunoscut pe Cristina, mama ei. Ceea ce descoperă în cele două zile petrecute în Conques o face să înțeleagă că " e greu să ne închipuim viața părinților noștri înainte de noi, dar și a fiilor noștri fără noi. După noi. În pofida noastră." Așa cum ne-am obișnuit și cum este specific lui Care Santos, acțiunea se împarte în două planuri temporale, cel al prezentului, în care Reina decide să asiste la deshumarea trupului tatălui ei, și cel al trecutului, în care sunt prezentate secvențe dinainte, din timpul și imediat după Războiul Civil. În cel de-al doilea plan și-a trăit viața Josef Gene, alături de mama sa și Merce Soltar, singura și adevărata lui iubire. Ai fi crezut că finalul războiului și faptul că Josef a reușit să supraviețuiască acestuia și să se întoarcă acasă la marea lui iubire, va conduce spre o frumoasă poveste de dragoste, însă nu este așa. Ziua de 26 ianuarie 1939, nu este doar ziua când o națiune întreagă a fost împărțită între învingători și învinși, ci și ziua când Merce realizează că între Josef și ea nu va mai putea fi nimic. Tot ceea ce urmează va schimba complet viața celor doi și a urmașilor lor. Ceea ce Reina trăiește în cele două zile și modul în care reușește să descopere adevărul din spatele "sinuciderii" tatălui său, mulți ani după aceea, o face pe aceasta să realizeze că trecutul nu poate și nu trebuie să fie ascuns sau ignorat ("I-au trebuit ani ca să înțeleagă că tăcerea nu este o formă de uitare, ci de iresponsabilitate."). La polul opus, este fiul ei care nu dorește să afle adevărul despre povestea din spatele relației mamei lui cu fostul și actualul soț, respectiv cei doi tați ai lui. Deloc de ignorat sunt și întâmplările stranii ce au loc în acel sătuc din munți, care se dovedește a fi locul ideal pentru afaceri ilegale cu animale protejate de lege și nu numai. Iar cine se află în spatele acestor afaceri face povestea și mai captivantă. În concluzie, Care Santos a reușit din nou să dea viață unei povești fermecătoare, care, deși are personaje fictive, este construită pe baza unor evenimente reale: Războiul Civil, cel care a marcat viața tuturor celor care l-au trăit.

Nici pe departe atât de interesantă sau captivantă pe cât mă așteptam. Se citește ușor, cursul evenimentelor este destul de liniar.

M-am bucurat să îl regăsesc pe Alex Michaelides, sau mai bine zis, să îi regăsesc stilul în acest nou roman. Mi-a plăcut foarte mult cartea. Are un ritm alert, o temă foarte interesantă și personaje bine conturate. Și în mod clar, are un final la care nu te aștepți. Autorul prezintă într-un mod fascinant atmosfera din campusul Cambridge-ului și toate personajele care frecventează campusul. De asemenea, paralela pe care acesta o face între personaje, referitor la copilăria acestora, te face să realizezi câtă influență au întâmplările și oamenii cu care ai de-a face în anumite perioade ale dezvoltării fizice și emoționale asupra a ceea ce vei deveni în viitor. Nu este cu nimic mai prejos față de romanul de debut al autorului, "Pacienta tăcută", chiar dimpotrivă. Ca un mic bonus, Alicia (eroina din "Pacienta tăcută") este și ea menționată la un moment dat. Recomand cu căldură!

O poveste de dragoste desfășurată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Așa ar suna într-o singură propoziție ideea principală a cărtii. Însă este mai mult decât atât. Povestea de dragoste nu este nici pe departe atât de romantică pe cât ar trebui sau pe cât ne-am astepta, și asta nu din princina faptului că cei doi protagoniști nu se iubesc, ci din cauză că războiul distruge efectiv tot ce îi iese în cale. Romanul, extrem de bine documentat, aduce în prim-plan contextul politic în care se afla România în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În acest context își trăiesc povestea Lulli și Heinrich, două personaje aflate, din punct de vedere politic, în tabere diferite. Mi-a plăcut foarte mult portretul pe care autoarea i l-a conturat lui Heinrich, un bărbat sobru, foarte diplomat, extrem de inteligent, curajos, serios și foarte bine ancorat în realitate, perfect conștient de ceea ce înseamnă războiul și unde și cum acesta se va termina. De asemenea, Lulli este înzestrată la rândul ei cu aceeași inteligență și cu un simț al umorului cinic, pe placul a mult prea puțini oameni. La polul opus se află Barbu, care știe să intervină numai când trebuie și găsește întotdeauna cuvintele potrivite contextului în care se află. În poveste întâlnim și alte personaje cheie, cum ar fi Elvira, Miți, Marie, atât de bine încadrate în acea perioadă. Finalul poveștii mi-a lăsat un gust amar, dar poate că un final fericit ar fi fost mult prea puțin probabil având în vedere dezastrul produs la nivel mondial de război și ținând cont de poziția pe care o ocupa Heinrich. Descrierile tinerilor implicați in război, alături de descrierile dezolante ale peisajelor, străzilor, orașelor, etc. pur și simplu te cutremură. Nota 10 pentru documentare. Un minunat roman de debut, care ar fi scenariul perfect pentru un film. O poveste de dragoste înghițită de război, este descrierea potrivită a cărții.

Început promițător, temă interesantă, perfect ancorată în România actuală, însă cu un final prea brusc. Parcă ar avea nevoie de o continuare. Are ca temă strânsa legătură dintre politică și mass-media, ascunzișurile din spatele campaniilor politice, modalitatea de "negociere" și "alegere" a candidaților pentru președinție. Cine este de partea cui, cine cu cine este aliat, cine este în spatele puterii? Întrebări a căror răspuns îl găsești lecturând paginile cărtii. "Niciun titlu universitar nu mai poți lua liniștit, din cauza boilor ăstora din așa-zisa presă" - un citat ce reflectă atât de bine realitatea românească.

O carte fascinantă, pe care nu o poți lăsa din mână, care nu vrei să se termine, dar care în același timp te provoacă să citești incă un capitol și încă unul, pentru a ajunge cât mai aproape de adevăr. Acțiunea, în mare, are loc în Anglia și Australia în 1900, 1913, 1975 și 2005. Este fascinantă această trecere de la un plan la altul, de la un personaj la altul și modul în care ne apropiem de adevăr, alternând perioadele temporare și personajele. Aceasta este o caracteristică a autoarei, Kate Morton, regăsind această tehnică în toate romanele ei. Nu se poate să nu menționez simbolurile întâlnite pe parcursul cărții, cum ar fi mărul, care la final va aduce la suprafață o mare "comoară", labirintul, grădina etc. Personajul preferat este Cass, poate și datorită faptului că este "ancorată" în prezent, spre deosebire de Eliza, Rose, Adeline, care s-au comportat și au acționat cel mai probabil specific perioadei în care au trăit. Pe Nell nu am înțeles-o din mai multe puncte de vedere, în special nu am înțeles îndepărtarea ei de familia adevărată, cea care a adoptat-o și crescut-o, în momentul în care a aflat adevărul. În opinia mea, nu ar fi trebuit să se desprindă de ei și nici să nu se considere parte din familie, în special pentru că nimeni nu a făcut-o vreodată să se simtă "în plus". Însă, dacă ea nu ar fi acționat așa, noi nu am fi luat parte la o asemenea poveste. Un mare plus din partea mea și pentru poveștile Autoarei, intercalate atât de frumos în paginile romanului. Recomand cu mare drag lecturarea acestei capodopere.

Nu m-a impresionat atât de tare pe cât mă așteptam, însă merită citită. Posibil să fi avut așteptări prea mari în urma recenzilor citite. Se citește ușor, firul narativ nu este unul complicat. Recunosc că am fost impresionată când am aflat adevărul despre familia Annei. Mai mult de cât atunci când am aflat care era adevărul din spatele întregii poveștii. Deși mulți compară "Femeia de la fereastră" cu "Pacienta tăcută", cea din urmă este mult superioară. De asemenea, și "Fata din tren", altă carte cu care se face comparație.

Ar fi fost de mare folos dacă s-ar fi menţionat dimensiunile carneţelului. Acestea sunt 14,5 cu 10,5 (asemănător cu un vocabular). De asemenea, carnetul este cu foaie velină.

Ultimul volum al tetralogiei "Cimitirul cărţilor uitate" reuşeşte să aducă în prim-plan personaje noi, a căror destine se vor împleti cu ale personajelor din celelalte trei volume şi a căror acţiuni vor duce la un final de serie excepţional. Nimic nu este lăsat la întâmplare, toate necunoscutele de până acum îşi găsesc explicaţia în acest volum. Personajul meu preferat rămâne în continuare Fermin, însă nu pot să nu-i includ pe dl Sempere şi pe Isabella în această listă. De remarcat şi evoluţia pe care o are Daniel, de la primul volum până la ultimul. Finalul este magistral. Tot respectul şi toată admiraţia pentru autor, pentru măiestria cu care a putut contura şi da viaţa unor asemenea personaje. A fost o adevărată plăcere să "mă pierd" printre cele aproape 2000 de pagini. Recomand cu drag lecturarea celor patru volume, dar neapărat împreună şi cronologic, în ordinea apariţiei lor. Nu aveţi ce pierde, ci dimpotrivă!

Cea de-a treia carte, care face parte din tetralogia "Cimitirul cărților uitate", îl are în prim-plan pe Fermin Romero de Torres. Aflăm astfel care este povestea lui și descoperim ce este dincolo de atașamentul și prietenia pe care le are fața de Daniel. De asemenea, prin povestea vieții lui Fermin, autorul face foarte frumos legătura între primele două volume. Multe lucruri și întâmplări din primele volume sunt explicate în acest al treilea. Titlul romanului se referă la David Martin, acesta fiind de fapt "Prizonierul cerului". Modul în care se încheie volumul dă clar de înțeles că urmează un al patrulea, care va elucida tot misterul.

Pur și simplu minunată! O lectură care te fascinează de la început până la final, plină de acțiune și intrigă. Un băiat găsește o carte, iar în urma lecturării acesteia face o obsesie pentru autorul despre care nu se știe aproape nimic și a cărui cărți nu se mai găsesc, fiind mistuite de foc. Astfel, Daniel Sempere pornește într-o fascinantă căutare de informații ce l-ar putea face să afle mai multe despre Julian Carax, autorul cărții. Este minunat modul în care viața lui Daniel începe să semene cu povestea din trecut a lui Julian, însă cu un final fericit. Abia aștept să văd cu ce o să mă surprindă celelalte trei cărți care, împreună cu "Umbra vântului" , formează tetralogia "Cimitirul cărților uitate".

In opinia mea, cea mai buna carte a lui Care Santos. A doua citita de mine, dupa "Jumatate de viata" si cea care m-a facut sa le cumpar si lecturez si pe celelalte. M-a fascinat din primele pagini povestea si nu am putut sa las cartea din mana pana nu am ajuns la final.

Îi ofer 5 steluțe pentru finalul total neașteptat si foarte bine conturat. Începutul nu m-a atras foarte mult, insa cu cat inainta povestea, cu atat am devenit mai captivata si dornica sa descopar adevarul.

Cartea abordeaza un subiect foarte interesant, iar toata "actiunea" consta intr-un schimb de corespondenta intre cei doi matematicieni, Blaise Pascal si Pierre de Fermat.

Actiunea incepe mai greoi, insa merita citita. Mi-a placut!

Pur si simplu minunata! Cartea aduce in prim-plan implicarea, efortul si importanta femeilor-spion in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Un thriller deosebit.

Mi-a placut enorm, pur si simplu nu am putut sa o las din mana, desi in acelasi timo imi doream sa nu se termine! Este a doua carte a lui Kate Morton pe care am citit-o. Ca si "Fiica ceasornicarului", respecta acelasi tipar, al povestirii in rama, cu personaje multe, cu actiuni ce trec de la planul prezentului, la cel al trecutului, insa este mai putin "alambicata" fata de aceasta, ceea ce face lectura mult mai usoara si placuta. Recomand cu drag aceasta carte.

Deşi are un început promiţator, lasând impresia ca avem din nou de-a face cu stilul caracteristic al lui Care Santos, de a combina misterele trecutului cu prezentul, acţiunea se petrece în mare parte pe parcursul a 24 de ore şi nu este nici pe departe atât de interesanta pe cât ar parea.

Nu a fost atât de captivantă pe cât mă aşteptam, însă merită citită. Dau trei steluţe pentru multitudinea de greşeli de scriere/tipărire pe care le-am întâlnit pe parcursul celor 400 de pagini. Nu mi se pare normal să existe atâtea greşeli, mai ales de la o editură de la care aveam aşteptări.

O carte foarte bună, cu un final surprinzător. O recomand.