Toti acei tineri tristi reuneste noua povestiri scrise de Scott Fitzgerald intr-o perioada mai putin luminoasa a vietii, marcata de deziluzii artistice si sentimentale, de dificultati financiare si de boala. Volumul realizeaza o tranzitie de la povestirile slefuite din epoca jazzului la unele mai mature, admirabil construite, care abordeaza teme extrem de variate, precum cautarea adevarului absolut sau a femeii ideale, destramarea visurilor din tinerete, dar si vanitatea, egoismul, neastimparul si plictiseala femeii din America anilor ’20-’30. Sentimentul de profunda deceptie fata de femei ce impregneaza aceste povestiri nu devine insa nici o clipa apasator, fiind contrabalansat cu o dexteritate de jongler de umor spumos, ironie acida si rasturnari de situatie absolut surprinzatoare.

 

„Doamnele gratioase si egoiste ale lui Fitzgerald descopera ca lumea nu e jucaria lor. In aceste scurte povestiri, tinerii tristi se lupta sa-si pastreze spoiala de frumusete pina cind descopera ca scaparea nu se afla in afara, ci inauntrul lor.”

 (The New York Times)

 

„Cind spun stil, ma gindesc de fapt la culoare. Vreau sa fiu in stare sa exprim orice prin cuvinte: sa fac descrieri inflacarate si sfichiuitoare ca ale lui Wells si sa folosesc paradoxul cu limpezimea lui Samuel Butler, cu generozitatea lui Bernard Shaw si cu umorul lui Oscar Wilde, vreau sa zugravesc lumile inabusitoare ale lui Conrad, apusurile aurite si cerurile pestrite ale lui Hichens si Kipling, zorii si amurgurile pastelate ale lui Chesterton. Toate astea sunt doar niste exemple. De fapt, sint un hot literar declarat, care tinjeste sa-si insuseasca cele mai bune procedee ale fiecarui scriitor din generatia sa.” (F. Scott Fitzgerald)