Tot albastrul cerului
Un roman extraordinar. - Elle
Tulburator. - Version Femina
O poveste de o frumusete iesita din comun. - L'Obs
In cartile mele, vorbesc despre timpul care sta in loc, despre cat este de important sa ne luam cate un ragaz. Personajelor mele nu le este frica sa lase totul in urma si sa deschida noi capitole in viata lor. - Melissa Da Costa
"Poate fiindca nu recunoaste locul. Poate din cauza memoriei care ii joaca feste. Nu stie cat va mai fi capabil sa-si aminteasca cine este, cine era, de ce se afla acolo. Doctorii nu sunt siguri.
"Poate dura luni intregi pana sa se degradeze cu adevarat memoria. Sau se poate intampla foarte repede. Nu stim nimic despre asta."
El este al doilea caz din Europa. Nu exista suficiente informatii despre maladia asta rara. Rulota e scaldata intr-o lumina alba. Luna. In jur, totul e tacere. Silueta nemiscata a lui Joanne se decupeaza in aceasta lumina alburie, foarte aproape de el. Fata doarme pe o parte. Sta cu spatele la el. Avea dreptate, nu sforaie. Nu-i poate vedea decat spinarea firava si pletele rasfirate pe perna. In semiintuneric, culorile se disting greu si parul nu mai pare atat de deschis la culoare. Ar putea crede ca e negru acum. Si neted. Ar putea crede ca ea este Laura.
Emile are un tic nervos. Un rictus care seamana cu un zambet. Stie ca este ridicol, ca n-are nicio noima, dar, pret de cateva minute, vrea s-o contemple dormind, imaginandu-si ca e Laura. Se apropie imperceptibil, pana ajunge cu nasul in parul ei. Nu miroase ca al Laurei si nici nu are acelasi aspect, dar imaginatia lui va face tot ce e necesar. Sta nemiscat si o asculta cum respira. Si-o imagineaza pe Laura. Picioarele ei musculoase, parul perfect intins revarsandu-i-se pe umeri, gatul care intotdeauna i s-a parut atat de senzual, umerii rotunzi, carnosi atat cat trebuie, sanii ca doua mere frumoase, nu foarte mari, dar perfect desenati. Si pantecul... Pantecul ei delicios... Un pic flasc, asta o facea sa turbeze, dar atat de moale... Acolo prefera s-o sarute: pe pantec. Buzele ei plinute. Fesele ei... Inchide ochii, incearca sa-si potoleasca focul din piept. Umerii lui Joanne sunt prea delicati. Laura nu era ca Joanne. Ea avea forme voluptuoase, linii curbe. Carnoasa, dar musculoasa. Nu un trup asa de fragil. Nu, ea era plinuta, ea respira viata."
Descrierea produsului
Un roman extraordinar. - Elle
Tulburator. - Version Femina
O poveste de o frumusete iesita din comun. - L'Obs
In cartile mele, vorbesc despre timpul care sta in loc, despre cat este de important sa ne luam cate un ragaz. Personajelor mele nu le este frica sa lase totul in urma si sa deschida noi capitole in viata lor. - Melissa Da Costa
"Poate fiindca nu recunoaste locul. Poate din cauza memoriei care ii joaca feste. Nu stie cat va mai fi capabil sa-si aminteasca cine este, cine era, de ce se afla acolo. Doctorii nu sunt siguri.
"Poate dura luni intregi pana sa se degradeze cu adevarat memoria. Sau se poate intampla foarte repede. Nu stim nimic despre asta."
El este al doilea caz din Europa. Nu exista suficiente informatii despre maladia asta rara. Rulota e scaldata intr-o lumina alba. Luna. In jur, totul e tacere. Silueta nemiscata a lui Joanne se decupeaza in aceasta lumina alburie, foarte aproape de el. Fata doarme pe o parte. Sta cu spatele la el. Avea dreptate, nu sforaie. Nu-i poate vedea decat spinarea firava si pletele rasfirate pe perna. In semiintuneric, culorile se disting greu si parul nu mai pare atat de deschis la culoare. Ar putea crede ca e negru acum. Si neted. Ar putea crede ca ea este Laura.
Emile are un tic nervos. Un rictus care seamana cu un zambet. Stie ca este ridicol, ca n-are nicio noima, dar, pret de cateva minute, vrea s-o contemple dormind, imaginandu-si ca e Laura. Se apropie imperceptibil, pana ajunge cu nasul in parul ei. Nu miroase ca al Laurei si nici nu are acelasi aspect, dar imaginatia lui va face tot ce e necesar. Sta nemiscat si o asculta cum respira. Si-o imagineaza pe Laura. Picioarele ei musculoase, parul perfect intins revarsandu-i-se pe umeri, gatul care intotdeauna i s-a parut atat de senzual, umerii rotunzi, carnosi atat cat trebuie, sanii ca doua mere frumoase, nu foarte mari, dar perfect desenati. Si pantecul... Pantecul ei delicios... Un pic flasc, asta o facea sa turbeze, dar atat de moale... Acolo prefera s-o sarute: pe pantec. Buzele ei plinute. Fesele ei... Inchide ochii, incearca sa-si potoleasca focul din piept. Umerii lui Joanne sunt prea delicati. Laura nu era ca Joanne. Ea avea forme voluptuoase, linii curbe. Carnoasa, dar musculoasa. Nu un trup asa de fragil. Nu, ea era plinuta, ea respira viata."
Detaliile produsului