Nu recomand. Greu de citit. Limbaj socant de vulgar. Ma intreb: oare scriitorul a folosit astfel de cuvinte sau e vina traducatorului?

greu de citit!Aceasta cautare disperata de a gasi femeia care sa i se potriveasca, pare fara sorti de izbanda in cazul poetului Henri Chinaski.Pare o obsesie de viata! Nu am inteles deloc "mobilul" interior al poetului, de ce trebuie sa cauti numai partea sordida a vietii! Poate este un text doar ptr barbati!

Deși stilul în care este scrisă această carte este unul extrem de ușor și ar face ca parcurgerea ei să fie rapidă, nu este așa tocmai datorită vulgarității excesive care este deranjantă (pentru mine, cel puțin). Am citit foarte greu această carte din cauză că mă intrigau atât personajele, cât și stilul de a scrie al autorului (scrie foarte liber, fără înflorituri, destul de sec), iar la final nu am rămas cu nicio idee. Am citit această carte doar pentru notorietatea pe care o are.

Stilul vulgar al lui Charles Bukovski mi-a provocat repulsie. Inca din primele pagini am simtit cat de ieftin este el ca scriitor. Imi este greu sa inteleg de ce are atat de mult succes. M-am chinuit sa termin cartea si am ajuns ca concluzia ca nu m-am ales cu nimic.

Înainte să vă dați ochii peste cap (deoarece sunt sigură că ați mai auzit că mulți detestă acest roman), motivul pentru care nu mi-a plăcut nu este misoginismul personajului principal (nu cred că această trăsătură este una definitorie, doar una din multe altele ale unui om ce duce o viață decăzută în ochii societății, adâncindu-se în alcool și în sex, într-o multitudine de gânduri despre femei și în singurătate), ci stilul de a scrie al autorului. Monoton, așa l-aș descrie.

Imi place mult stilul autorului si limbajul liber ,cartea este moderna si plina de pasiune .M a suprins placut

Scenele de betie, de scandal, de sex, de interpretare de poezii in baruri sau in cercuri mai elitiste sunt povestite cel mai adesea cu un umor negru, specific autorului, si cu multa vulgaritate si scene explicite. Pe alocuri, povestea mi se pare mult exagerata – pentru un poet mediocru, alcoolic si care nu arata bine, Henry Chinaski se bucura de un succes nebun si nejustificat la femei – cu toate ca trebuie sa recunosc ca cele mai multe nu sunt de o calitate foarte buna.

In carte nu se petrece nimic altceva decât o “defilare” a unor femei mult mai tinere prin viața sa. Fiecare dintre ele are propriile probleme, e măcinată de diverși demoni și vicii (poate cel mai mare dintre ele fiind chiar Henry Chianski). Pentru Chianski (și implicit pentru Bukowski), femeile sunt niște făpturi curioase: “dar pentru mine femeile păreau aproape imposibil de imaginat în ficțiune fără ca mai întâi să le cunosc. Așa că le exploram cât de bine puteam și am descoperit în interiorul lor ființe umane. Scrisul avea să fie uitat. Scrisul urma să devină mult mai puțin important decât episodul însuși, până ce episodul se termina. Scrisul nu era decât un reziduu” (citat din carte).

Un singur lucru mi-e clar, și asta încă de când nu făcusem cunoștință cu proza lui Bukowski, ci doar citisem câteva poezii: nu e un scriitor pentru toată lumea. Are un mod de a scrie brutal, direct, fără înflorituri … poate chiar vulgar pentru gustul unora. Nu are nimic de-a face nici cu estetica urâtului a lui Baudelaire (dacă vă gândeați la asta), estetica nu prea își are rostul la Bukowski – deși, dacă privești adânc și fără prejudecăți vei realiza că el chiar transmite ceva, în ciuda limbajului licențios. De fapt, acesta îi declara lui Sean Penn într-un interviu “nu există frumusețe […]; frumusețea este o aliniere matematică și imaginară a trăsăturilor, e un miraj al generalizării. Nici urâțenie un există, doar diformitate.”

Un singur lucru mi-e clar, și asta încă de când nu făcusem cunoștință cu proza lui Bukowski, ci doar citisem câteva poezii: nu e un scriitor pentru toată lumea. Are un mod de a scrie brutal, direct, fără înflorituri … poate chiar vulgar pentru gustul unora. Nu are nimic de-a face nici cu estetica urâtului a lui Baudelaire (dacă vă gândeați la asta), estetica nu prea își are rostul la Bukowski – deși, dacă privești adânc și fără prejudecăți vei realiza că el chiar transmite ceva, în ciuda limbajului licențios. De fapt, acesta îi declara lui Sean Penn într-un interviu “nu există frumusețe […]; frumusețea este o aliniere matematică și imaginară a trăsăturilor, e un miraj al generalizării. Nici urâțenie un există, doar diformitate.”

Un roman autobiografic pe alocuri revoltător, alteori cu ton jalnic, care cheamă mila din tine să se activeze. Un roman viu, dur, chiar brutal. Cu certitudine nu se adresează oricărui cititor; dar celor cu nerv tare, exhibiționiștilor și nonconformiștilor, eventual, li se recomandă.

Romanul “Femei” intrase de puțin timp în lista mea de lecturi viitoare. Am ales acest titlu pur şi simplu la nimereală, mai mult din dorința de a citi cât mai curând ceva de Bukowski. L-am văzut recomandat de câteva ori, curios lucru, de femei. Mi s-a părut ciudat la început. Nu înțelegeam de ce nişte femei ar putea recomanda o astfel de carte, care în opinia mea este mai mult o lectură bărbătească dar este una interesanta

„Femei” este un fel de Kamasutra contemporană, dacă vreți. O carte. Totuși. Ca să vezi, și ea oferă cunoștințe. În materie de sex, curve, băutură, înjurături și chiloți albaștri pe care să se poată masturba eroul dacă-i pleacă una din femei. Iar el a avut multe femei.

Cartea starneste pareri foarte contradictorii, nu e pentru oricine, la fel cum nu oricine o poate intelege.

"Intotdeauna am fost convinsa ca obisnuitele conversatii la cafea sunt o reminiscenta a unui stravechi ritual feminin, ritual in care femeile se aduna, vorbesc deschis, isi impartasesc secretele, rad ca nebunule si se simt revigorate. Iar cand se intorc acasa, totul merge mai bine."Liked this one. Inca incerc sa ma obisnuiesc cu cartile de psihologie si sa invat sa le citesc. Cartea asta o recomand oricarei femei care trece printr-o perioada marcata de intrebari fara raspuns, de genul celor "de ce eu?", "de ce mie?". Contine o serie de povesti vechi/basme din diverse zone culturale (Fetita cu chibriturile, Barba Albastra) explicate intr-o maniera care ne face sa intelegem ca ele sunt mai mult de atat si ca toate au un substrat profund. O lectura placuta care subliniaza constant cateva valori feminine pe care uneori le uitam: ascultarea intuitiei proprii, regasirea cu eul, cu femeia salbatica, cu sufletul.

Una din acele rare carti care deschid universuri intregi de perspective, si pe care eu le numesc "biblii".Imbina intelepciune arhetipala, cu filosofie si arta si extinde rezultatele dincolo de limitele a ce-am numi, in mod traditional, stiinta.Cartea este compusa din povesti a caror interpretare este oferita de autoare, in scopul de a impartasi abordari si solutii pentru probleme existentiale.Desi adreseaza arhetipul feminin, continutul ideatic al cartii este usor de extins catre arhetipul masculin, intrucat fiecare poveste adreseaza episoade din viata oricui: initierea, capcanele, pradatorii naturali, sabotorul intern, descoperirea iubirii, maturizarea.Fiecare dintre povesti ar putea reprezenta, in sine, un subiect amplu de dezvoltare personala. Barba Albastra, Fetita cu chibrituri, Llorona, Pantofiorii rosii, Pielea de foca, Fata fara maini, Loba, inteleapta Vasilisa,..., sunt tot atatea calatorii evolutive.Una din ideile interesante de abordare este ca toate personajele povestilor sunt descrise ca parte a psihicului aceleiasi persoane.

O opera de un dramatism scandalos. Nu ii pot da o nota mai mare, pentru ca nu m-a atras prea mult din punct de vedere literar. Însă, fiind scrisa din trăirile autorului, este de un realism dramatic și emoționant.

Imi doream de multa vreme sa citesc ceva de controversatul Bukowski. Am fost dezamagita, insa. Henry Chinaski pe mine nu m-a cucerit. Dimpotriva. Cartea aceasta mie nu mi-a transmis nimic...

Mi-e extrem de greu să înțeleg succesul incredibil al lui Bukowski. Am citit romane erotice, l-am citit pe Henry Miller (care, în opinia mea, folosește sexul ca paravan pentru lecții de viață), însă cartea asta mi-a provocat o repusie incredibilă. O lectură extrem de ușoară, plină de alcool, țigări ieftine, misoginism și devieri.

Pentru mine a fost un mare șocul când am văzut limbajul pe care l-a folosit autorul in acesta carte. Am mai citit romane cu limbaj “colorat” dar nici una ca si aceasta. In fine, a fost o lectură relaxantă, plină de dialog.

Romanul este unul care nu se pretează la gusturile oricui, fiind destul de greu de trecut peste vulgaritatea, misoginismul și sictirul pe care personajul principal le emana de-a lungul întregii cărți...

Din păcate, romanul nu m-a impresionat. Dincolo de tema abordată (cea a barbatului ratat, lipsit de resurse financiare, misogin, depedent de alcool și sex), romanul pare a fi scris simplu, prezentand ”brutal” cateva ipostaze din viata acestui personaj principal. Cred că sunt alte romane din aceeași sferă mai bine scrise.