Am terminat cartea Svetlanei Aleksievici cu un tot mai puternic puls al sentimentului de neputinta in fata tavalugului evenimentelor pe care suntem dispusi sa le traim, alaturi de o alta revelatie: capacitatea femeilor scriitor de a intelege si prezenta emotii primare pe care nici nu le stiam ca exista. Aleksievici ia forma pura a emotiilor umane, marcate de un conflict in care idealismul, iluziile, micile trocuri morale, lupta pentru supravietuire, frica, foamea, refularile, ignoranta victimei si a calaului modifica complet mentalul oamenilor, care odata intorsi acasa nu se mai regasesc in niciun fel de realitate cotidiana. Acasa, Afganistan, razboiul din Afganistan, devine un eveniment ignorat in cel mai bun caz, dar cel mai adesea urat, unde farama de idealuri a participantilor este inlocuita cu frustrari, ura, teama dar si acceptarea unei alte vieti. Ei nu vor sa isi aminteasca ce au vazut, convinsi fiind ca nimeni nu i-ar intelege. Dar cea mai puternica lovitura pe care paginile cartii o dau, a carui linii lovesc cu precizie chirurgicala inima oricarui cititor este de fiecare data marturia mamelor a caror copii au murit acolo. Sicrie de zinc, unde numele decedatului este scris cu creta, un geam innegrit, sunt singurele elemente de legatura intre mame si fii sau fiice. Glasul acelor femei este preluat de autoare, simplitatea vietii lor transformata in eterna drama a familiilor ce isi pierd copiii. Onestitatea acelor randuri. vocea celor ignorati, inutilitatea razboiului, gesturile simple prin care fiecare victima incearca o farama de umanitate dau putina putere - binele e povestit doar in treacat, ca o obligatie nu ca o lauda, iar raul e in amintirile lor o forta hulpava, imposibil de oprit, lasand in urma sentimentul deznadejdii, iar pe cititor transformandu-l intr-un privitor, un jurat al unei lumi suferinde, fara glas.

Emotionanta ca si celelalte carti ale autoarei. M a emotionat fiecare poveste in parte. O recomand cu drag, nu veti fi dezamagiti

Războiul sovieto-afgan din 1979-1989 sau invazia rusească în Afganistan descriu același conflict major care a lăsat urme simțite chiar și azi în peisajul politic mondial în general, și în mentalul colectiv în special. Cu o forță de peste jumătate de milion de soldați (per total, în cei 9 ani de conflict) sovieticii au reușit să aibă aproape 10.000 de victime și să le cauzeze afganilor cel puțin 57.000 de morți. Dincolo de aceste cifre și ca în cazul oricărui alt război, nimeni din cei care au participat nu au rămas neschimbați. Tocmai acest aspect este prezentat și cvasi-analizat de autoarea bielorusă.

Se pare că experții literari au catalogat genul literar al Svetlanei ca literatură documentară. Practic, jurnalista (câștigătoare a Premiului Nobel în 2015) a luat o serie de interviuri (peste 100) la scurt timp după încheierea războiului cu afganii: de obicei - veteranilor întorși de pe frontul străin, fiecare prezentându-și problemele sale de sănătate - dar de cele mai multe ori doar rudelor îndurerate care au rămas în urmă și care au primit din partea Ministerului de Externe sovietic un coșciug militar de zinc pe care nu au putut și nu au avut voie să-l deschidă.

Cartea redă mărturiile emoționante ale unor soldați sovietici care au luptat în Afganistan și care, reîntorși în URSS, nu s-au mai putut reintegra, mai mult, au avut de înfruntat societatea care , în loc să-i vadă ca pe niște eroi, îi considera criminali . Astfel, o parte dintre acești soldați s-au sinucis. Alte mărturii dureroase aparțin mamelor (de soldați ) care și-au primit copiii în sicrie de zinc și, ce poate fi mai trist pentru o mamă, decât să-și îngroape copilul și nici măcar nu are posibilitatea de a-l vedea pentru ultima dată. Rămâne incertitudinea...sigur e el în acel sicriu de zinc?! O carte pe cre nu poți lăsa din mână...nu eneapărat despre aventuri din timpul războiului, ci mai ales despre efectele acestuia asupra psihicului, despre traumele pe care le lasă .

Povestirile soldaților sovietici despre războiul din Afganistan, în ani cand Gorbaciov era președinte

O carye care m a emotionat pana in maduva oaselor ,doare si te incita sa citesti mai mult si mai mult ,sa aflii adevarul din spatele razboiulul sangeros.O carte care trebuie citita ,o carte care nu ti permite sa uiti!