Scrisă într-un stil alert, aproape jurnalistic, ca o analiză la obiect, cartea surprinde, fascinează, emoționează și vindecă. Asta, pentru cei care se recunosc în personaje. Și, în cazul celor cărora le-a fost dat să trăiască în cele două lumi, în comunism și post-comunism, e aproape imposibil să nu găsească similitudini dulci-amare între experiențele proprii și viața personajului. Dar nu este memorialistică, nu este un eseu, nu este o autobiografie, ci este un roman cu dialoguri, situații și personaje. Cu un ritm alert, care se citește pe nesimțite. Iar pentru cei care caută mai mult decât o poveste, există și virtuți beletristice, fără tăgadă. Titlurile capitolelor cărții sunt inteligent găsite, sunt niște esențe, puse uneori în sticluțe lingvistice diferite, formulate în limbi diferite; sunt ca un puzzle sau mai degrabă ca niște cuvinte încrucișate care te obligă să găsești cheia și să țeși treptat careul ideilor care se înlănțuie. Uneori e vorba de nostalgie, alteori de amărăciune sau de sarcasm. Dar în final, ai harta lumii/țării care trăiește acolo, în sufletul cărții.

“Tara care traieste in mine” ar putea avea subtitlul “wherever you go, here you are”, o adevarata experiență cinematografică ce sondează stadiile indepartarii si ale insingurarii Anei. Personajul principal are o experiență dificila intre cele doua lumi.

O carte minunată, pe care am citit-o pe nerăsuflate.

Îmbinând emoția pură cu o scriitură bogată în imagini, cartea Ninei Trifan spune o poveste despre iubire, amintiri și durerea despărțirii. Stilul introspectiv și captivant, crează o atmosferă care te atrage de la prima pagină.”

O carte deosebita, scrisa cu multa dragoste si delicatete.