Puterea este aceea care provoaca revolutia. Desigur, nu voit. Dar stilul ei de viata, modul de guvernare devin pana la urma o provocare. Aceasta apare atunci cand printre oamenii din elita se consolideaza sentimentul impunitatii, credinta ca nu vor fi pedepsiti. Este o iluzie, dar nu lipsita de baze rationale. Intr-adevar, o vreme, scandal dupa scandal, un abuz dupa altul raman fara urmari. Poporul tace, este rabdator si prudent. Se teme, nu-si simte inca puterile. Dar totodata face un calcul amanuntit al nedreptatilor si, la un moment dat, ajunge la bilant. Alegerea acestui moment este cea mai mare enigma a istoriei. [...] Ce oare am facut, se intreaba surprins conducatorul, ca asa, dintr-odata, parca au innebunit? A abuzat de rabdarea oamenilor, asta a facut. Dar care este limita acestei rabdari, cum poate fi ea determinata? In fiecare caz raspunsul va fi altul. Un lucru e sigur: acei conducatori care sunt constienti de existenta acestei limite si reusesc s-o respecte pot conta pe o domnie lunga. Dar acestia nu sunt multi.
Cum a ajuns sahul sa nu mai respecte aceasta limita, semnandu-si astfel sentinta? (Ryszard Kapuściński)