Europa Centrala si de Est a fost in intreaga ei istorie un spatiu al periferiilor de tot felul, o margine a imperiilor, un front, un avanpost, un pivot geostrategic, un flanc al aliantelor, un perimetru contradictoriu al tolerantei multiculturale si totodata al faliilor ireconciliabile, un camp de lupta, un coridor de tranzitie, o zona-tampon, o vecinatate sau o extensie, un teritoriu al intrepatrunderilor si influentelor suprapuse. Multa vreme situata la intersectia imperiilor austriac, tarist si otoman, iar mai tarziu in spatiul concurential de interese al celui de-al Treilea Reich si al Uniunii Sovietice, prinsa apoi in aranjamentele cinice ale ordinii mondiale postbelice si ale Razboiului Rece, Europa Centrala si de Est si-a profilat cu greu identitatea proprie, suveranitatea si parcursul de dezvoltare, marcand de-a lungul timpului fie limita interioara a Occidentului, fie granita vestica a Orientului. Cel putin in ultimii 150 de ani, geometria variabila si intrepatrunderea influentelor au fost principalele caracteristici istorice, geopolitice si culturale ale acestei fascinante zone de periferie, cuprinsa intre Marea Baltica, Marea Adriatica si Marea Neagra.

Paradigma competitiei Marilor Puteri pentru influenta strategica, in multiplele sale forme posibile (politica, normativa, economica, militara, informationala, culturala), inspira si ghideaza demersul din aceasta carte. – Valentin Naumescu