Matematician, de formatie, Teodor Crisan are un apetit innascut pentru rigoare, ordine si armonie. Iata-l, asadar, lasandu-se sedus mai degraba de dorinta de a performa literar, depasind obstacole pe care singur si le ridicase – de la orgoliul de a scrie in vers clasic, la acela de a compune poeme cu forma fixa, precum rondelul sau glosa – decat de nevoia de a se exprima liber si dezinvolt, in raspar cu reguli si exigente de orice fel. Indraznet, bun mestesugar, aparator al valorilor morale crestine, vrednic roman cu privirea atintita atat inspre trecutul, cat si inspre viitorul neamului sau, cetatean al universului, in acelasi timp, Teodor Crisan sfarseste prin a convinge… - Mircea Petean