Dupa un volum de versuri, Strict sambata, si microromanul Abateri simple, Cristina Balanintra in prozoteca editurii cu cateva povesti (auto)ironice, dezinhibate, cinice si spirituale rostite cu instrumentele spumoasei generatii internautice. Feminista si habotnicul (cea mai consistenta dintre prozele volumului) e o savuroasa love story  in stil nou. Doi oameni (si doua culturi) comunica prin mesaje si  emoticoane („trancanim in fiecare seara, cate-n luna si in stele, ore  intregi”), se misca dezinvolt unul in intampinarea celuilalt si se  descopera complementari si liberi in marele sat mondial. O fac traversand dezinvolt si pe cont propriu prejudecati, restrictii, spaime si iluzii – „Simt  ca niciodata ca pot sa ma misc si ca orice directie as lua e cea  corecta. N-am nici o intrebare, imi pare ca le-a trecut vremea, desi  n-au avut nici timp sa fie. Irosim cu-atata neatentie suvite groase de  minute din acest rau al vietii incat, daca gustul devine deodata  savuros, mai are importanta ca incercarea de a sorbi totul ne poate  ineca sau strivi?”