„Emily Bronte ne-a lasat cateva poeme si una dintre cele mai frumoase carti ale literaturii din toate timpurile. Poate cea mai frumoasa, cea mai profund violenta dintre toate povestile de dragoste.” - Georges Bataille

 

„Ea [Emily Bronte] a privit lumea sfasiata de un imens haos si a simtit inlauntrul sau puterea de a o uni intr-o carte. Aceasta uriasa ambitie se simte in fiecare pagina a romanului – o lupta, pe jumatate zadarnicita, dar plina de o minunata convingere, de a spune prin gura personajelor sale ceva care nu e doar «iubesc» sau «urasc», ci «noi, intreaga rasa umana» si «voi, fortele eterne»... propozitia ramane neterminata.” - Virginia Woolf

 

    „- Mi s-a parut un lung sir de ore, mormai ea plina de indoieli, negresit a trecut mai mult. Mi-amintesc ca eram in salon, chiar dupa cearta dintre ei, si Edgar a avut cruzimea sa ma provoace, iar eu am fugit disperata in camera asta. De cum am incuiat-o m-a invaluit o negura si-am cazut pe podea, - n-am mai putut sa-i explic lui Edgar ca eram convinsa c-o sa fac o criza sau o sa innebunesc de-avea sa ma mai chinuie! Nu-mi mai puteam controla nici mintea, nici glasul, iar el probabil ca nu-mi banuia agonia — abia am reusit sa scap de el si de vocea lui. Cand mi-am revenit suficient sa vad si sa aud, incepea sa se lumineze de ziua; si-o sa-ti spun, Nelly, ce-am crezut si la ce m-am tot gandit, de-am zis ca mi-am pierdut mintile. Mi s-a parut, asa cum stateam eu jos, cu capul lipit de piciorul acelei mese si putand deslusi cu greu patratul cenusiu al ferestrei, ca ma aflu in patul cu tablii de stejar de acasa, si-mi simteam sufletul sfasiat de o durere de care la trezire nu mi-am mai amintit nimic; am stat si m-am gandit ce-o putea fi, si dintr-odata nu am mai stiut nimic din ultimii sapte ani! De parca nici n-ar fi existat. Eram din nou copila, tata tocmai fusese ingropat, si chinul imi era provocat de hotararea lui Hindley de a ma desparti de Heathcliff — pentru intaia oara fusesem parasita — si tocmai ma trezeam dintr-un somn chinuitor dupa o noapte de plans. Am ridicat mana sa deschid tablele patului si-am dat de masa. Mi-am trecut mainile peste covor si-atunci mi-au revenit brusc toate amintirile — suferinta mi se transformase in disperare; nu stiu sa-ti spun de ce ma simteam asa de nenorocita, probabil avusesem o criza de nebunie, ca alt motiv nu poate fi. Gandeste-te numai: la doisprezece ani am fost smulsa de la Wuthering Heights si despartita de toate amintirile, de tot ce aveam — adica de Heathcliff, caci asta era el pentru mine in acea vreme — si am fost transformata in doamna Linton, stapana de la Thrushcross Grange, si sotia unui strain - o exilata, renegata de tot ceea ce insemnase viata mea pana atunci.”