Actiunea romanului se intinde pe trei decenii. Au loc multe rasturnari de situatii si intamplari nefericite, insa iubirea dintre Catherine si Heathcliff ramane intacta, chiar daca fac parte din lumi diferite.

E o carte care te scoate din minti si te face sa arunci cu ea de toti peretii cand vezi ca in toata nenorocirea aia de poveste nu gasesti un personaj care sa aiba vreo urma de bunatate sau macar de ratiune in el. Si mai tare te enerveaza ca nu stii daca sa-i urasti sau sa-i iubesti pentru ca-s asa de nemernici.Citeste continuarea aici:

“Emily Bronte. Tot ce vine de la Ea are darul să mă tulbure. Haworth e locul meu de pelerinaj.” ― Emil Cioran

Specificul englezesc al scriitoarei este vizibil în roman, paginile lui descriind conflictul lăuntric al unui personaj: Heathcliff. El este un "băiat găsit" (ca în "Singur pe lume", doar că aici este "adoptat" de o familie din mica burghezie).

O carte ce te face sa simti totul profund, dureros, apăsat.. sa simti totul exact ca personajele. O carte construită în asa fel încât să emoționeze. Merita citită, mai ales că e atat de cunoscuta, însă puțini au decis să vadă cu adevărat despre ce-i vorba in ea.

Specificul englezesc al scriitoarei este vizibil in roman, paginile lui descriind conflictul launtric al unui personaj: Heathcliff. El este un "baiat gasit" (ca in "Singur pe lume", doar ca aici este "adoptat" de o familie din mica burghezie) care, din pricina firii sale sihastrice nu reuseste sa se integreze in noua familie. *Cand am spus de specific englezesc, m-am referit la o abordare englezeasca a "conflictului interior", caci la nemti si la rusi, spre exemplu, abordarea acestuia este cu totul diferita, mult mai profunda si mult mai tragica. O sa fac ulterior o recenzie pentru "Lupul de stepa", roman al lui Hesse care trateaza, de asemenea, conflictul interior*. Intamplarea face ca el sa se indragosteasca de fiica tatalui sau adoptiv, Catherine, cu care de altfel petrece, in copilarie si in adolescenta, clipe minunate. Insa tot intamplarea face ca aceastra frumoasa fata sa fie "promisa" altuia (de vita nobila, de asemenea) si dorita totodata de el. Aflata in menghina unei cruciale si foarte grele alegeri, Catherine (mama), moare, dar nu inainte de a lasa pe lume o fiica, un copil care avea sa-i mosteneasca numele mic. De aici si conflictul interior al sarmanului Heathcliff... Desigur, romanul are si o mica doza de misticism (ma rog, ii spun asa deoarece apar pe acolo niste fantome, dar rolul lor nu e altul decat acela de a scoate si mai mult in evidenta conflictul interior al personajului, caci, la urma urmei, s-ar fi putut ca acele vedenii sa nu fie decat rodul chinurilor sale). Cat despre structurarea romanului, pot sa spun ca mi-a placut enorm. Curge fluent. Toata "tarasenia" e istorisita de o guvernanta, la gurba sobei... Ei, eu pana acum cateva luni nu am stiut ca Emily Bronte a fost de profesie guvernanta (dar nu bag mana-n foc ca romanul e inspirat din viata ei). "Cum a putut crede cineva vreodata ca cei care odihnesc in pacea pamantului ar putea avea un somn tulburat?" Andrei Tamas,14 saptembrie 2015

"La rascruce de vanturi" este o carte foarte profunda, Emily Bronte, coturand, intr-un mod inedit personaje cu un carcater puternic, patimase si dinamice, surprinzand, totodata, o poveste intensa de iubire, titlul sugerand, pe de o parte locul intamplarilor, dar si zbuciumul sufletesc al personajelor.

Personajele au fost înzestrate cu niște personalități puternice și foarte pătimașe care determină cititorul să simtă acelasi sentimente ca si ele, sa se identifice, sa simta si sa reactioneze tocmai lor.