S-ar parea ca, oriunde s-ar afla, Hercule Poirot da peste o crima. Pana si intr-o excursie la ruinele antice de la Petra, unde doamna Boynton, o americanca bogata si destata de toata lumea, inclusiv de propria familie, este descoperita moarta. Poirot are o singura zi pentru a afla daca ucigasul este chiar unul dintre copiii acesteia, dornic sa se elibereze de sub dominatia ei tiranica, sau vreuna dintre numeroasele sale victime, caci singura placere in viata a doamnei Boynton a fost sa le faca celorlati rau...
    Fragment din romanul "Intalnire cu moartea" de Agatha Christie:

    „Colonelul Carbury isi intoarse capul si tusi.
    — Primul lucru care trebuie hotarat este daca aceasta este o crima combinata, planuita si pusa in practica de toti membrii familiei Boynton, sau este opera numai a unuia dintre ei. In acest ultim caz — care este cel mai probabil membru al familiei care s-o fi infaptuit?
    — Exista proba pe care ne-ati adus-o, raspunse doctorul Gerard. Cred ca Raymond Boynto trebuie sa fie luat primul in consideratie.
    — Sunt de acord, zise Poirot. Cuvintele pe care le-am auzit si discrepanta dintre marturia lui si a tinerei domnisoare doctor il fac in mod clar unul dintre suspectii principali.
    — El a fost ultima persoana care a vazut-o pe doamna Boynton in viata. Asa spune el. Sarah King il contrazice. Spuneti-mi, doctore Gerard, exista... intelegeti ce vreau sa spun... o oarecare tendresse, sa spunem, intre ei?
    Francezul dadu aprobator din cap.
    — Fara nici o indoiala.
    — Aha! Ea este, acea tanara, o bruneta cu parul dat pe spate, ochi caprui mari si o atitudine foarte hotarata?
   Doctorul Gerard paru oarecum surprins.
    — Da, ati descris-o foarte bine.
    — Cred ca am zarit-o — la hotelul Solomon. A vorbit cu acest Raymond Boynton si dupa aceea a ramas „plante la” - ca pironit -, blocand iesirea din lift. A trebuit sa spun „pardon" de trei ori inainte sa ma auda si sa se miste. Poirot ramase cufundat in ganduri pentru cateva clipe, apoi continua: Asadar, pentru inceput, vom accepta opinia medicala a domnisoarei Sarah King cu anumite rezerve, caci ea este o parte interesata. Facu o pauza si spuse: Spuneti-mi, doctore Gerard, credeti ca Raymond Boynton are temperamentul unui om care ar putea comite cu usurinta o crima?
    — Va referiti la o crima planuita? intreba Gerard incet. Da, cred ca este posibil - dar numai in conditiile unei tensiuni emotionale intense.
    — Acele conditii erau prezente?
    — In mod clar. Calatoria in strainatate a contribuit fara indoiala la accentuarea tensiunii nervoase si mentale in care traiau toti acesti oameni.”