Insulele lui Thomas Hudson este marele roman (postum) al marii, din care s-a desprins, cistigindu-si independenta si nemurirea, dar lasind teribile ecouri in corpul romanului, povestirea Batrinul si marea. Thomas Hudson insusi este un personaj de sub contururile caruia transpare Hemingway, un nou alter ego – ca multi altii din proza lui, insa diferit de ceilalti. Pentru ca pictorul destoinic care ajunge vinator de nazisti prin insulele coraliere de la marginea paradisului sau pierdut are cea mai grea misiune dintre toate alter egourile lui Hemingway: sa afle despre iubire si intelegere dupa ce din viata lui a disparut tot ce iubea – fara ca el sa fi inteles cum. Cititorii prozei antume a lui Hemingway vor avea parte de bucuria unei lecturi familiare prin forta si culoarea frazei si in acelasi timp de surpriza de-a regasi perfect coagulate cioburi de realitate istorica, frinturi din viata personala a scriitorului si un intreg curent subteran de personaje anterioare pe care se sprijina substanta acestui roman, cu nimic diferit de Gulfstreamul din care creste carnea insulelor lui Thomas Hudson.

Un roman implinit, care poate sta fara teama alaturi de celelalte capodopere ale lui Hemingway. - The New York Times Book Review
 
Umorul inteligent al lui Hemingway nu e nicaieri mai viu ca aici. Amintirile din Paris sint la fel de muscatoare si de invioratoare ca in Sarbatoarea continua, iar episodul de la pescuit e aproape tot atit de impresionant ca si infruntarea lui Santiago cu pestele din Batrinul si marea. - The Philadelphia Bulletin

In multe dintre episoadele acestui roman gasim cele mai pasionante si mai percutante pagini pe care le-a scris vreodata Hemingway. - Saturday Review