Fără să fie scrisă la persoana întâi, Fidelitate este o carte de introspecție. Urmărește zilele aparent banale și frământările a patru personaje: Carlo, Margherita, Andrea și Sofia. Dar, dincolo de cei patru, un personaj cu greutate este însăși Italia. Acțiunea te poartă de la Milano la Rimini și din Rimini înapoi la Milano, dar poți să simți pulsul întregii Italii. Mi-a plăcut substratul social și psihologic al romanului. Mi-a plăcut călătoria, mi-au plăcut referințele culturale. Mi-a plăcut că Missiroli m-a dus să vizitez mormântul lui Fellini și al Giuliettei Masina. Recomand Fidelitate celor îndrăgostiți de literatura italiană, celor care au citit-o cu plăcere pe Elena Ferrante și celor ce iubesc cărțile bune, lipsite de microbul comercial.

Un roman psihologic interesant, proiectat in seducatorul Milano contemporan care isi invita cititorii in zona slab luminata a culiselor casniciei si a infidelitatilor controversate. Carlo si Margherita alcatuiesc un cuplu aparent obisnuit al clasei de mijloc italiene care se lupta sa acomodeze compromisul dintre stabilitatea financiara si pasiunile personale. Carlo preda cursuri de scriere creatoare si editeaza o revista in vreme ce Margherita conduce o agentie imobiliara. Rutina si micile deziluzii matrimoniale precipita tentatia infidelitatii de ambele parti. Insa motivatiile nu tin doar de fuga din fata dezamagirilor casnice sau pura nevoie de evadare. Carlo se confrunta cu o pasiune pentru una dintre studentele sale care ii antreneaza nu doar o dorinta greu de stapanit dar si o senzatie de neputinta, de insuficienta masculina in gestionarea unui act seductiv. Margherita se simte atrasa de Andrea, kinetoterapeutul ei, un profil mai sensibil dar si mai hotarat decat sotul ei care o filtreaza doar prin privirile obisnuintei. Tentatia adulterului devine asadar, pentru Carlo, un prilej de maturizare personala si de gen (si, implicit de a regasi temeiul fidelitatii pentru sotia sa) in vreme ce pentru Margherita adulterul pare sa fie o cale de a-si redescoperi feminitatea (si de a-si hrani, improspatata, mai departe casnicia).

Missiroli nu ofera verdicte morale ci sondeaza vulnerabilitati personale si de cuplu, oglindidu-le din fundal in povesti care traverseaza si alte generatii, purtandu-ne prin decorul milanez memorabil.