Dostoievski a pus bazele romanului psihologic, insa prin Crima si Pedeapsa te obliga sa simti trairile fiecarui personaj in parte. Desi personajul principal are trairea cea mai puternica si tocmai propria constiinta il obliga sa actioneze concomitent cu moralitatea sociala impusa, nu ar trebui sa uitam nici de personajele secundare.

Ca impresie generală: e o cărțulie bună. E greoaie, anevoioasă pe alocuri, chiar plictisitoare și enervantă în anumite capitole, dar per total am reușit să culeg anumite impresii și există destule momente care vor rămâne cu mine o perioadă îndelungată. Dunia e personajul meu preferat. Prima întâlnirea cu ea, prin intermediul scrisorii trimise de Pulheria către Raskolnikov era să mă conducă pe cărări greșite în privința ei. Am apreciat enorm loialitatea față de fratele ei, dar cel mai tare mi-a plăcut caracterul ei ferm. E o femeie cu coloană vertebrală, sigură pe ea, pe care sărăcia nu a frânt-o, iar modul cum i-a dat peste bot lui Lujin a făcut deliciul cărții. Ea și Razumihin fac o pereche pe cinste. Legat de scriitură, pot să zic că limbajul m-a frapat încă de la prima pagină. Fraze destul de lungi, dar frumos construite, jocuri de cuvinte (în două rânduri chiar a fost extrem de amuzant, Dostoievski). Atâta că pe alocuri simt că sunt puse virgule aiurea, de care mă poticneam, și se folosesc o multitudine de puncte de suspensie. Plănuiesc să îl descopăr pe Dostoievski și prin alte cărți („Adolescentul”, la tine mă uit!).

Cu toate ca este o carte destul de voluminoasa, cu multe pagini, am citit-o destul de repede pentru ca eram foarte nerăbdătoare sa aflu deznodământul și recunosc ca nu m-a dezamăgit. Mi-a plăcut foarte mult.

Este o carte pe care inca n-am terminat-o, dar pot spune ca este una deosebit de reusita.

O carte care merita citita.

Clasica lucrare a lui Dostoievski, ușor de citit și de asimilat, cu un personaj complex cu care poți empatiza, care te înduioșează și pentru care suferi. Toți ar trebui sa aibă în biblioteca aceasta capodopera

Un roman al marilor framantari omenesti, despre suflet si dreptate. Nu poti opri adevarul, oricat ar fi de greu.

Una dintre cele mai intense cărți pe care le-am citit. Probabil singura care m-a făcut să experimentez asemenea stări de agitație, anxietate și empatie alături de personajul principal cu care oricine trebuie să se identifice într-un punct al vieții în care rațiunea sau ceea ce crede că e rațiune i se întunecă până la ideea crimei. Pentru mine, imeginile plastice și afectate create de Dostoievski rămân în memorie mult după lecturarea cărții, deși multe detalii s-au pierdut, făcând parte din mine, din potențialul meu „criminal”; o care cu care trăiești tot restul vieții tale.

Un roman deosebit !

Minunata poveste a unui om lipsit de scrupule care a reușit într-un final să se întoarcă la Dumnezeu

Până în momentul de față e cartea mea preferată!

Recomand cu mare încredere!!!

Un roman care surprinde drama interioara a unui tanar student, care din cauza saraciei este nevoit sa abandoneze studiile, acesta apeland, parca intr-un moment de disperare, la crima pentru a-si reabilita statutul financiar.