Invataturile lui Osho, unul dintre cei mai cunoscuti lideri spirituali ai secolului XX, rastoarna tiparele clasice de gandire, provocandu-ne la o permanenta punere sub semnul intrebarii a certitudinilor si la un proces de constientizare de sine. Cartile din seria „OSHO“ prezinta viziunea acestuia privind cele mai importante probleme pe care si le pun oamenii interesati de stiinta transformarii de sine si de o spiritualitate adaptata la provocarile cotidiene ale vietii contemporane.
   Unul dintre fundamentele compasiunii este acela de a‑i face pe ceilalti sa fie demni, de a-i face sa devina constienti de faptul ca ceea ce ti s‑a intamplat tie li se poate intampla si lor; ca nimeni nu este o cauza pierduta, ca nimeni nu este lipsit de valoare si ca iluminarea nu e ceva ce meritam sau nu, e in insasi natura noastra. - Osho

Carte recomandata de Ligia Pop in cadrul proiectului Libris, "Oameni si carti".

     Fragment din "Compasiunea. Inflorirea suprema a iubirii" de Osho:

    “Nimeni nu poate sa fie lipsit de egoism - cu exceptia ipocritilor. Cuvantul „egoist” a capatat un sens negativ, intrucat toate religiile ii condamna pe egoisti. Ele vor sa fii lipsit de egoism. Dar de ce? Ca sa ii ajuti pe ceilalti...
    Imi aduc aminte de-o poveste: un copil discuta cu mama lui, iar aceasta i-a spus: „Tine minte sa ii ajuti tot timpul pe ceilalti". Si copilul a intrebat-o: „Si atunci ceilalti ce vor face?” Fireste, mama i-a raspuns: „Si ei ii vor ajuta pe altii la randul lor”. Copilul a zis: „Pare un aranjament foarte ciudat. De ce sa nu te ajuti mai degraba pe tine, decat sa iti indrepti ajutorul spre ceilalti si sa complici lucrurile in mod absolut inutil?”
    Egoismul este firesc. Da, vine un moment cand impartasesti fiind egoist. In starea de bucurie debordanta poti impartasi si cu ceilalti. Deocamdata insa, oameni nefericiti ii ajuta pe alti oameni nefericiti, orbii ii conduc pe orbi. Cu ce poti fi tu de ajutor? Este o idea foarte periculoasa, care a dominat secolele.
    Intr-o scoala mica, profesoara le spune elevilor: „Trebuie sa faceti un lucru bun cel putin o data pe saptamana”. Un baiat o intreaba: „Dati-ne exemple de lucruri bune. Nu stim ce inseamna bun”. Asa ca profesoara ii raspunde: „De exemplu, daca vezi o femeie oarba care incearca sa traverseze strada, ajut-o sa traverseze. Acesta este un lucru bun; este virtuos”.
    Saptamana urmatoare, profesoara ii intreaba pe copii: “A facut vreunul dintre voi ce am spus sa faceti?” Trei copii ridica mainile. „Nu e bine”, spune profesoara, „voi toti ceilalti nu ati ascultat. Si, totusi, este bine ca macar trei copii au facut ceva bun. Ce ai facut tu?”, il intreaba ea pe primul baiat. „Exact ce mi-ati spus”, raspunde el. “Am ajutat o batrana oarba sa traverseze strada.”
    „Foarte bine”, zice profesoara. “Dumnezeu te va binecuvanta.” Apoi il intreaba pe al doilea baiat: „Tu ce ai facut?” „Acelasi lucru”, spune el. „Am ajutat o batrana oarba sa traverseze strada.” Profesoara era nedumerita - unde intalnisera ei batrane oarbe?"