A. Pop

Membru din 19/07/2016

Aprecieri

Aprecierii review

1

aprecieri

Review-uri

Review Coment

17

comentarii

Armata de apus - Szekely Janos

Armata de apus - Szekely Janos

Posibil unul din cele mai slabe volume de povestiri despre război scrise vreodată. Cuvintele sunt de prisos.

2021-07-27 04:00:01

0

Taramul celor fara umbra - Hasan Ali Toptas

Taramul celor fara umbra - Hasan Ali Toptas

În prezent, orice nonsens, orice labirint metatextual, orice noduri sunt indici ai sindromului „kafian”. Astfel este descris și naratorul: un Kafka oriental. Lasă complet de dorit. Cartea aceasta pleacă de la o stare de fapt interesantă, a cărei construcție a eșuat lamentabil. Este o diferență mare între un haos deliberat și un haos eliberat. Subiectul l-a devorat pe autor, la propriu și la figurat. Din păcate, fluiditatea textului este asigurată doar de repere spațiale și teritoriale, cele umane fiind de necrezut, nedemne de încredere, la mai multe priviri. Aici finalitatea este sinonimă cu fatalitatea, iar rațiunea textului este rănită, fatal.

2021-07-27 04:00:01

0

Omon Ra - Viktor Pelevin

Omon Ra - Viktor Pelevin

Un roman dezarticulat, haotic, previzibil. Trimiterile și jocul „numelor” sunt ridicole, anihilând orice imaginație sau paralelă, fiind pur conjuncturale și contextuale, nu premeditate și conturate în ideea unei analogii. Stilul scriiturii traducerii (cel puțin) lasă de dorit, subiectul abordat este pueril, acțiunea și reacțiunea evocărilor din trecut sunt dezechilibrate. Cartea este un dezastru editorial, iar faptul că se menționează că acest autor este „unul din cei mai apreciați scriitori ruși contemporani” reprezintă dovada vie a decăderii literaturii.

2021-07-27 04:00:01

0

Omul de castane - Soren Sveistrup

Omul de castane - Soren Sveistrup

Am avut prea multe așteptări de la această carte - sau poate am citit prea multe romane de acest gen/ văzut prea multe seriale polițiste.
Acțiunea este captivantă, într-adevăr - dar scenariul este tipic - când nu mai există personaje care ar fi putut fi criminalul, rămâne să fie cineva din interior, chestiunea se arată doar la final, ești silit să o crezi, chiar dacă ți se arată doar de ce a făcut cineva ce a făcut, fără să spună foarte clar cum.
Practic, trebuie automat să consideri autorul crimelor un geniu, un Dumnezeu al precauției și al minuțiozității, lipsit de orice greșeală.
Plauzibil sau nu, ar fi de dorit ca în materia acestor romane nordice, fie ele scandinave, irlandeze ori daneze, să existe tendința de a se pune accentul și pe modalitatea concretă de săvârșire a faptelor: procesul de selecție a victimelor, locul, studierea vremii ideale, explicarea pentru folosirea unui instrument în defavoarea altuia (deși se înțelegea că arma crimei imita o castană în coajă).
Deznodământul confruntării finale e un anticlimax major - pe lângă faptul că sfidează posiblitățile fizice specifice corpului uman în situații de acel gen.
Îndulcirea exacerbată a cărții spre final e incompatibilă cu întreaga ei esență.
Pentru ca finalul să... preconizeze un nou șir sângeros.
Întrebarea, rămasă retorică, ce ar fi trebuit pusă era următoarea: de ce un astfel de criminal nu a trecut direct la țintă? De ce a fost nevoie de acest du-te - vino? Mai ales când tuturor „le-a picat fisa” în ultimele pagini?
Nu este o carte rea, dar nici pe departe una atât de bună.

2021-02-13 09:00:01

0

Neon vernacular - Yusef Komunyakaa

Neon vernacular - Yusef Komunyakaa

Volumul este unul interesant - unul din singurele citite până în momentul de față (din categoria poeziei contemporane) care are un etalon poetic bine delimitat. Se subînțelege mesajul, identitatea, periclitarea identității și a culturii. Se prevăd cicatricile unui trecut dezastruos și tumultos.
Deși nu se ridică la nivelul adevăratelor poezii („clasice”), cred că este un volum ideal pentru cei ce doresc să aprofundeze sau să se familiarizeze cu poezia contemporană BUNĂ, care are un mesaj, un scop, o esență în chintesență.

2021-02-13 09:00:01

0

Frica portarului inaintea loviturii de la 11 metri - Peter Handke

Frica portarului inaintea loviturii de la 11 metri - Peter Handke

Pe scurt: vorbim despre abrutizarea semanticii și a semioticii.
Recomand volumul oricărei persoane captivate de Eugene Ionesco (în special de „Cântăreața cheală”).
Nu avem de-a face cu personaje, ci cu jucători.
Se pune întrebarea: ce este un portar? un păzitor? un „lup de stepă”? un om de care depinde totul, când coechipierii nu pot excela în joc?
Înainte de toate, Peter Handke ne face să revenim la noțiunea de limbă, limbaj, sens, însemnătate, expresie - înstrăinându-ne și aliniindu-ne în jurul cuvântului (până la urmă, el a fost la început, noi doar roind în jurul lui - „vorba dulce mult aduce”).
Orice ar face, de fapt, Josef Bloch, ar fi fără de sens - poate apăra un gol sau poate primi un gol, în spate având o plasă din care nu se poate desprinde.
Săvârșind un homicid, tinde să ajungă letargic.
Cutreierând la granița austriacă, ajunge să se joace, dar alte jocuri, în alte posturi - poziții („alte măști, aceeași piesă”).
Ajunge surprins de minunea gândirii, neștiind ce înseamnă gândire, minunându-se de „cunoașterea finalității proproziției sale înainte de a o rosti”.
Dintr-o ființă, un duh ce posedează propriul corp, străin de realitatea imediată, pe care încearcă să o medieze, median, fără țintă, dar cu speranța (ca reflex automat, nu cugetat, evident) întrunirii unui unghi drept, just.
ar trebui să ne întrebăm: ce vrem, de fapt, să spunem? cine a dat lumii aceste poncifuri? suntem alienati când ne întrebăm aceste lucruri? e mai bine să fim aliniați sau alienați?
extraterestru.

2021-02-10 03:00:01

0

Opera poetica ed.2 - Rainer Maria Rilke

Opera poetica ed.2 - Rainer Maria Rilke

Poezia lui Rilke este, unică, deci, fără egal. Mai mult nici că s-ar putea spune. Este un volum excepțional de bine tradus, care a presupus, cu siguranță, o muncă temeinică. Față de micile frânturi transpuse la noi în țară (I. Pârvulescu - un demers deloc fericit; Șerban Foarță), se observă o (mult mai) profundă și poetică înțelegere a textului, fără de care orice „traducere” este doar o tentativă lipsită de tact, un simplu exercițiu stilistic în vederea învățării unei limbi străine.

2021-02-10 03:00:01

0

Inocentii - Ioana Parvulescu

Inocentii - Ioana Parvulescu

Cartea este ușor nostalgică, nu în ideea regretării schimbării regimului (evident), ci în esența inocenței.
Dar atât. Narațiunea jucăușa, ludică, chiar ghidușă, a devenit semnătura Ioanei Pârvulescu, fapt ce nu poate fi invocat, mereu, ca un punct ce ar ridica o cotare sau alta.
Dacă ar fi fost memorii, ar fi avut parte de un alt rating.
Ca roman, tema fiind extrem de facilă și uzitată, nu transmite extraordinar de multe doar pentru că se prezintă perspectiva seducătoare a copilăriei.
Pe viitor, aș vrea să se țină cont că un roman de 5 stele este, de exemplu, un roman rusesc de temelie (Anna Karenina, de exemplu).
Unul nu îl exclude pe celălalt. Dar nici s-ar putea justifica, pe criterii elevate (dincolo de gust sau emoție), echivalarea acestora ca rating.

2020-11-05 12:24:45

0

Noaptea de foc - Eric-Emmanuel Schmitt

Noaptea de foc - Eric-Emmanuel Schmitt

Un expozeu al unor experiențe și o expunere a motivului pentru care întreaga sa scriitură este atât de emoționantă.
A sa „noapte de foc” se poate alătura, fără obiecții sau amendamente, poveștii Micului Prinț (A. de Saint-Exupery) și a istorisirii unei convertiri numite „Surprins de bucurie” (C.S. Lewis) - ceea ce este o realizare.
Redau paragraful din epilog care explică forța ce îi sensibilizează scrierile:
„«Cum se face, mă tot întreba ea, că scrierile dumneavoastră sunt așa de luminoase, pline de bucuria vieții și de pace?»
[...]
Am mărturisit că-L cunoscusem pe Dumnezeu.”

2020-10-15 05:48:39

0

Luntrea lui Caron - Lucian Blaga

Luntrea lui Caron - Lucian Blaga

Fără exagerare, este romanul perfect al literaturii române.

2020-10-15 12:48:15

0

Copilul lui Noe - Eric Emmanuel Schmitt

Copilul lui Noe - Eric Emmanuel Schmitt

Eric Emmanuel Schmitt este autorul unor romane care au un dar aparte, anume cel al sensibilizării, fiind, oarecum, măgulitoare.
Din nefericire, aceste momente, ce posedă o încărcătură emoțională evidentă, sunt de natură cinematografică: privite, duc la înlăcrimare prin simpla observare a anumitor interacțiuni, iar nu la înlăturarea vălului generator al acestora.
Cu alte cuvinte, contextul determină valența impactului afectiv, nu contemplarea și înțelegerea sentimentelor încercate de personaje până să ajungă în scenele „lacrimogene”.
Autorul uzitează astfel de cadre spațio-temporale cu ușurință și, cu siguranță, prea mare frecvență, trișând și înșelând, oarecum și de fapt, emoția, în momentul redactării (de altfel, chiar Lire afirma despre acesta „sfidează încă o dată barierele genurilor literare și ale filozofiei”).
Într-o altă recenzie a fost adusă o critică stilului expansiv și expeditiv de care dă dovadă cartea. Această observație este, totuși, înșelătoare și denotă o neînțelegere a esenței cărții, care se prezintă narată, retroactiv, de la vârsta de 7 ani, de către Joseph: o relatare extrem de detaliată a unor astfel de evenimente, încercate de un copil, ar fi sfidat orice regulă și realitate a textului. Orice ins, la vârsta de 30 de ani, va relata evenimentele copilăriei sale în aceeași manieră, cu excepția unei sforțări, care ar ucide tot tărâmul ludic al reamintirii (a se vedea și tipul narării în „Marile Speranțe” de C. Dickens sau „Hanul lui Finn” de J. Joyce).
Așa cum spunea farmacista, „nu suport să se ia cineva de copii” - o adevărată coardă sensibilă a fost atinsă și cultivată pe parcursul romanului. Copiii devin, în același timp, emancipați și orfani, eliberați (salvați), dar captivi, fiind împreună și, parcă, totuși, singuri.
Prezența farmacistei alături de părinte reliefează că, indiferent de credință, ateism, agnosticism, copiii trebuiesc protejați, întotdeauna, dincolo de orice risc.
Romanul abundă în episoade nu atât de conciliere, cât de reformulare a principiilor catolice față în față cu cele ebraice, astfel încât orișice comparații să fie, pe cât se poate, abandonate.
În ambianța guvernată de anihilarea pusă la cale de naziști, părintele Pons se prezintă ca un colecționar - un catalizator al aglutinării din timpul anihilării, atât timp cât același sânge e în noi toți, vrând salvarea mărturiilor, credințelor, obiectelor de cult. Destinul său face din acesta un peren colecționar și etern salvator, înfățișat ca un cosmopolit, dar al tuturor religiilor (este evidentă trimiterea la Noe).
Neconvertindu-se, Joseph rămâne totuși copilul spiritual al părintelui Pons. Joseph (Iosif), așa cum este firesc, continuase misiunea părintelui său, după cum de altfel, în ebraică, numele său înseamnă „el va adăuga” la colecție.
Ca o lecție de viață, toți ar trebui să adăugăm și să fim astfel de colecționari, întrucât nu ar însemna nicidecum o sfidare a propriului cult sau credințe.

2020-10-15 09:17:44

1

Micul Print (Rao Clasic) - Antoine de Saint-Exupery

Micul Print (Rao Clasic) - Antoine de Saint-Exupery

O capodoperă. Cuvintele sunt de prisos.

2020-10-14 09:32:16

0

Drept international privat - Sergiu Popovici

Drept international privat - Sergiu Popovici

Succintă și precisă.

2020-06-05 02:00:06

0

Noi suntem despre carti, si la fel este si

Newsletter-ul nostru.

Aboneaza-te la vestile literare si primesti un cupon de -10% pentru viitoarea ta comanda!

*Reducerea aplicata prin cupon nu se cumuleaza, ci se aplica reducerea cea mai mare.

Ma abonez image one
Ma abonez image one