ABC-ul Psihopatului de Succes de Kevin Dutton si Andy McNab

Dupa ce a publicat bestseller-ul ”Intelepciunea psihopatilor”, Editura Globo ofera cititorului pasionat de expeditii prin labirinturile psihicului uman o noua carte de referinta, scrisa de acelasi autor: ”ABC-ul pshihopatului de succes”. Doctorul Kevin Dutton este cercetator la Departamentul de Psihologie Experimentala -  Universitatea Oxford. De data aceasta, isi propune sa ne convinga ca in fiecare dintre noi zace un psihopat. Totul e sa-l descoperim, sa-l acceptam, sa-l intelegem si, in ultima instanta, sa-l folosim in dobandirea succesului. Cel care consolideaza argumentele psihologului Kevin Dutton este un personaj descins parca dintr-un thriller: Andy McNab, fost luptator in SAS 22, decorat cu cele mai inalte dinstinctii militare ale Armatei Britanice.

Personalitatea omului este asemanata cu un panou de mixaj sonor, cu butoane pentru fiecare dintre trasaturile: lipsa de scrupule, lipsa fricii, impulsivitatea, increderea in sine, concentrarea, calmul in situatii dificile, empatia diminuata, intransigenta mentala, carisma. Felul in care le calibrezi si momentul in care o faci determina devenirea ta ca psihopat bun sau rau.
Fragment din carte:

„Am scris ca bebelusii sunt fermecatori, manipulatori, lipsiti de inima si interesati in intregime de propria persoana. La fel ca psihopatii lipsiti de scrupule. Si, asemenea lor, pastreaza contactul vizual fara sa clipeasca pentru perioade deranjant de lungi de timp - un bun indicator al dezinhibitiei sociale.
Am afirmat atunci ca a fi psihopat reprezinta starea noastra naturala. Asa ne nastem. In momentul cand venim pe lume, selectia naturala ne-a dotat deja cu cele necesare pentru misiunea plina de pericole care ne asteapta, inzestrandu-ne cu o trusa elementara de psihopatie, plina ochi cu toate trucurile din cartea sarlatanului cu centura neagra, necesare pentru a putea obtine ce ne dorim.
Ceea ce, desigur, se si intampla.
Nici nu-mi imaginam insa ca aceasta trusa e deschisa deja inca din uter!
Dar, pe masura ce imbatranim, lucrurile incep sa se schimbe. Cruzimea noastra se atenueaza, iar lipsa noastra psihopatologica de frica se diminueaza. Educatia, iubirea, pedeapsa si indoctrinarea le elimina din noi, astfel incat, in momentul in care devenim adulti si incepem sa ne asumam controlul asupra propriilor vieti, luand propriile decizii, in loc sa-i lasam pe ceilalti sa decida pentru noi, ne este ingrozitor de frica sa mai actionam astfel.
Inghetam in fata stralucirii consecintelor propriilor actiuni.
Suntem uluiti si confuzi in fata alegerii.
Suntem paralizati de libertatea pentru care am luptat atat de mult.”