Zilele noastre marunte

De (autor): Cezar Amariei

3.5
(2 reviews)
Zilele noastre marunte - Cezar Amariei
Rasfoieste

Zilele noastre marunte

De (autor): Cezar Amariei

3.5
(2 reviews)
La finele Evului Mediu, in Moldova secolului al XVII-lea, un tinar dandy, jurnalist londonez, debarca la Galati cu scopul de a pune pe picioare o tipografie pe aceste meleaguri fermecatoare si imbelsugate, unde este convins ca se va imbogati. Din nefericire, chiar la coborire, hamalul care ii cara cufarul cu laba teascului de tiparit, corpurile de litera, drugii de plumb si cositor se pravaleste in Dunarea inghetata. Din acest moment incepe o poveste captivanta, care nu va surprinde prin fapte de glorie, ci prin maruntul fapt divers, prin atmosfera si limbaj, prin obiceiurile, superstitiile si peripetiile personajelor. Refugiindu-se din realitatea cotidiana in istorie si in fantastic, Cezar Amariei cladeste o punte spre prezent si aduce in discutie probleme ramase nesolutionate de mai bine de 300 de ani.
Citeste mai mult

2+1 gratis

29.95Lei

Sau 2995 de puncte

!

Fiecare comanda noua reprezinta o investitie pentru viitoarele tale comenzi. Orice comanda plasata de pe un cont de utilizator primeste in schimb un numar de puncte de fidelitate, In conformitate cu regulile de conversiune stabilite. Punctele acumulate sunt incarcate automat in contul tau si pot fi folosite ulterior, pentru plata urmatoarelor comenzi.

In Stoc

Descrierea produsului

La finele Evului Mediu, in Moldova secolului al XVII-lea, un tinar dandy, jurnalist londonez, debarca la Galati cu scopul de a pune pe picioare o tipografie pe aceste meleaguri fermecatoare si imbelsugate, unde este convins ca se va imbogati. Din nefericire, chiar la coborire, hamalul care ii cara cufarul cu laba teascului de tiparit, corpurile de litera, drugii de plumb si cositor se pravaleste in Dunarea inghetata. Din acest moment incepe o poveste captivanta, care nu va surprinde prin fapte de glorie, ci prin maruntul fapt divers, prin atmosfera si limbaj, prin obiceiurile, superstitiile si peripetiile personajelor. Refugiindu-se din realitatea cotidiana in istorie si in fantastic, Cezar Amariei cladeste o punte spre prezent si aduce in discutie probleme ramase nesolutionate de mai bine de 300 de ani.
Citeste mai mult

Detaliile produsului

De acelasi autor

De pe acelasi raft

Rating general al produsului

5 stele
0
4 stele
1
3 stele
1
2 stele
0
1 stele
0

Parerea ta e inspiratie pentru comunitatea Libris!

Review-uri

Maria Stefania 29/08/2020 16:54
Când un popă romano-catolic care slujea altarul în Galaţiul celei de-a doua părţi a secolului al XVII-lea şi un englez venit cu gândul să pună de-o afacere cu tipografii în Moldova, unde de trei decenii nu mai exista tiparniţă, hotărăsc, în cele din urmă, să aibă grijă de un rănit inconştient, necunoscut, rămas în fundul gol prin Codrii Siretului,
  • Like review icon 0
  • Add comments
Vintilamihai 31/12/2019 10:27
Zilele noastre mărunte
de Mihai Vintilă
Galațiul secolului al XVII-lea este adus în atenție de Cezar Amariei în romanul său Zilele noastre mărunte. Am zis Galațiul pentru că autorul este gălățean, absolvent de litere, dar în fapt avem de-a face cu o parte bună a Moldovei de Sud.
Povestea este cea a unui călător care încearcă să se adaptaze vremurilor și mai ales oamenilor locului. John Newcomb este un tânăr englez, idealist și visător care aduce o tipografie în Moldova cu gândul de a pune bazele aici unui negoț mai special și anume a celui legat de cărți și de ziare.
Aventura sa nu începe bine și bagajul i se scufundă în Dunăre datorită unor hamali nepricepuți pe care a mai trebuit să îi și plătească. Edificatoare este discuția dintre translatorul Șmil, un evreu uns în ale învârtelilor negustorești și vameșul moldovean.
Dumnealui e Tudosie, vameșul, și zice că ai de dat 20 de taleri pentru că ai intrat în Țara Moldovei, îl lămuri Șmil. Cică un taler și jumatate de om și restul pentru marfă. Deși, la cât de puțină negustorie ai, cred că ar trebui să te mai tocmești, poate mai îndură să lase boierul.
Din primul moment se vede că în practică totul era o negociere deși domnul dăduse scrisoare unde era stipulat cu totul altceva și anume că pentru tipografii se acorda scutire!
După Galați și freamătul portului autorul descrie și târgul Ieșilor care arăta cam așa:
Și-a stat vodă și s-a rugat și a zis la întoarcere că nu are cum fi altfel decât un semn de la sfânta, așa că să se podească drumurile. Încât, pe lângă cel vechi și cel al Hagioaei, care erau deja făcute, au început lucrul la ulița Strâmbă și la Ulița Chervăseriei, spre Târgul lui Barnovchi. Dacă era după vodă, se apucau de mai multe, dar nu-s parale. Așa că a dat poruncă să se strângă bani de poduri nu numai de la târgoveții, boierii maziliți și preoții din Iași, dar și dimpregiur, până la Suceava, Bacău sau Orhei.
Povestea curge cu aventurile pe care Newcomb le tot pățește prin Țara Moldovei în încercarea lui de a primi puțină dreptate și de a ajunge la un factor de decizie care să fie dornic de a dezvolta cartea. Până la urmă acest lucru se întâmplă și Newcomb își vede tipografia în una din camerele conacului starostelui Dimitrachi la care ajunge în cele din urmă ca oaspete.
E pus un accent puternic pe descrieri, pe evenimente lipsite de importanță dar care dau farmec și autenticitate poveștii și conturează ideea de aventură aproape cavalerească, precum e situația prădării de hoți a căruței cu pește. Cred că Amariei nu a vrut atât o reconstituire contrafactuală cât mai ales a urmărit firul savuros al apucăturilor, al limbii, al traiului din epocă în general.
Interesantă mi s-a părut și beția pe care popa Hrihor o ține cu starostele Dumitrachi. Coloritul vocabularului, gândirea întortochiată și uneori lipsită chiar de logică par a fi bazele societății moldovenești din acele vremuri. Puterea decide, puterea crează și compensează și oamenii sunt doar supuși puterii.
Țiganul își dezlipea buzele de pe fluier cât să lingă puțin ce i se scurgea pe față sau să-și sugă un colț de haină îmbibat cu băutură, în râsetele călărașilor. Continua repede cântul, odată cu prima cizmă primită în cap sau în umeri.
Mai norocos cel cu lăuta, care-i zicea și cu vocea, întindea un gât ca de barză și prindea câte o înghițitură zdravănă când făcea pauză între versuri.
Mentalitatea este aceea de margine de lume de loc neimportant cum însuși marele staroste Dumitrachi îi afirmă englezului Newcomb:
Nu știi cu ce proști ai de-a face. Apoi, ce dracu’ să scrii, că pe-aici nimic nu se întâmplă. Nu tu vreo poznă cu cai, am auzit că nemții îi pun să danseze, noi, nimic; nu tu niște havuze din care să țâșnească apa cât zece oameni în sus. Ne mai batem când cu leșii, când cu muntenii, când cu turcii sau tătarii, când noi între noi, în rest zilele nostre-s mărunte.
Ei bine exact aceste zile mărunte dau farmec volumului!
Și pentru că Cezar Amariei nu și-a propus să scrie un roman clasic vine și sparge monotonia cu trei capitole din timpurile noastre. Aduce din condei istoria în Galațiul contemporan când o captură a unui morun uriaș dezvăluie în burta peștelui o parte din tipografia pierdută de Newcomb în mometul debarcării.
Mai mult, pentru a fi credibil, introduce un capitol unde sursele documentare pentru primele părți ale cărții sunt dezvăluite. Se poziționează drept povestitor și face referiri la Cezar Amariei ca la un personaj. Pentru ca această întorsătură constructivă să aibe un aer de real, de soliditate, vine și cu ale persoane publice pe care le face personaje. Așa îl descoperim pe scriitorul A.G.Secară în postura de director de bibliotecă și desigur pe comisarul Dumitru.
Finalul revine la John Newcomb și la starostele Dumitrachi iar volumul se încheie cu concluzia celui din urmă – Tare mai ești prost!
Zilele noastre mărunte este un roman bine scris. Dialogurile sunt credibile, vocile personajelor bine conturate. Singura întrebare pe care o am este despre cele trei capitole din final care nu îmi dau seama dacă scad sau completează povestea. Sigur sunt că ele schimbă într-un fel monotonia de până atunci a cărții. Dacă ar fi să critic ceva ar fi dispersia poveștilor care uneori nu se leagă și firul relativ firav cu care își urmărește personajul principal.
Cezar Amariei scrie frumos într-o surprinzătoare limbă amestecată. Arhaismele se îmbină perfect cu limba de azi și dau farmec și o aparentă vechime istoriilor sale.
Cezar Amariei, Zilele noastre mărunte, Iași, editura Polirom, 2018, 206 pagini.
recenzie publicată în revista Litera 13
  • Like review icon 0
  • Add comments

Noi suntem despre carti, si la fel este si

Newsletter-ul nostru.

Aboneaza-te la vestile literare si primesti un cupon de -10% pentru viitoare ta comanda!

*Reducerea aplicata prin cupon nu se cumuleaza, ci se aplica reducerea cea mai mare.

Ma abonez image one
Ma abonez image one