Cuprinzand cu ochii mintii tragedia dacilor liberi – cei despre care se spune ca nu au cunoscut in organizarea lor sociala sclavia, Ion Muscalu face in aceasta carte ceea ce scriitorii nu se mai prea incumeta sa faca: descrie scene de masa (lupte, asalturi, convoaie) ca un bun regizor, iar caracterele eroilor principali sunt creionate cu putine mijloace artistice, interesul centrandu-se pe zbuciumul si rezistenta tragica a unui popor („cel mai viteaz dintre traci”, spune istoricul), care nu a cucerit niciodata pe altii, dar nici n-a suportat linistit cucerirea. - Elena Leonte