Tetsuyuki este un student sărac care trăiește în Osaka în anii ‘70. Tatăl i-a murit de curând și are de plătit datoriile acestuia pe care creditori neînduplecați i le pretind lui și mamei sale, folosind intimidarea și forța. Încercând să tragă de timp, bietul student se ascunde într-o locuință sărăcăcioasă la marginea orașului. Mutând-se în grabă, este nevoit să bată un cui într-o grindă, pe întruneric. A doua zi este șocat de ceea ce descoperă: o șopârlă era țintuită de stâlp, pătrunsă de cuiul său chiar la mijloc. Șopârla era vie!

Așa pornește povestea captivantă a acestui roman a cărui acțiune se desfășoară pe parcursul unui an: o șopârlă țintuită de un lemn, un student constrâns de diverse forțe din exterior – recuperatori violenți, un rival în dragoste, colegi de muncă cu caractere dificile. Însă, așa cum Tetsuyuki dovedește milă și grijă față de șopârlă, hranind-o, încălzind-o, vorbind cu ea, la fel și eroul nostru primește sprijin în încercările care îl maturizează. Mai ales femeile au un astfel de rol în roman, ele fiind hrănitoare, oferind liniște, iubire, încredere și sprijin concret necondiționat. Dar el primește sprijin și din amintirile pe care le are cu tatăl său, dar și din relația pe care și-o dezvoltă cu acest animal micuț, dar rezilient. Când va veni iar primăvara, Tetsuyuki și șopârla lui își vor împlini visul de a fi iar liberi? Vor găsi ei combinația potrivită pentru a face față prezentului și viitorului?