Am vrut sa scriu trei cuvinte sau chiar carti, din care una sa cuprinda numai despre faptul "ca omul este nimic" si continuu sa strig ca sunt un nimic. Cealalta sa cuprinda "ca toate intru toate si peste toate este Dumnezeu, de Sine slavit". Iar a treia: "Sa ai intru toate rabdare, pana la moarte. Chiar de esti tanar sau batran, chiar de te nevoiesti de multi ani, daca nu faci rabdare pana ce-ti iese sufletul, ca o carpa lepadata ti se vor socoti faptele tale inaintea lui Dumnezeu. 

Asadar, cunoaste-te pe tine insuti ca esti un nimic. Aceasta este existenta ta: zero. Obarsia ta este lutul, iar puterea ta de viata este rasuflarea lui Dumnezeu. Asadar, toate sunt ale lui Dumnezeu. Cunoaste-te pe tine insuti ca esti un nimic si sa ai rabdare in ispite, ca sa te slobozi de ele si sa devii dumnezeu dupa Har, deoarece esti suflarea, insuflarea lui Dumnezeu. - Sf. Iosif Isihastul, Marturii ale experientei monahale, Scrisoarea 17