L-am nasit, cum se spune, pe dl. Dan Antonescu, ca om de televiziune. O fac acum si pentru alta zona – cea a scrisului. Fostul politist, seful Serviciului Omoruri, de la Capitala, a scris o carte, cu titlul Viata la Omoruri. [...] Povestile din aceasta carte sunt reale, s-au intimplat. Iar autorul s-a aflat in mijlocul evenimentelor. Avem ocazia, astfel, sa ne intilnim cu un martor ocular de prima mina, care stie bine ce spune. Vedem rolul jucat de el in rezolvarea acestor cazuri extrem de dificile. Aflam multe dedesubturi si observam si talentul lui Dan Antonescu de a evoca trecutul, de a reda atmosfera, de a povesti cum s-au petrecut lucrurile. 

[...] patrundem, gratie profesiei practicate in trecut de autor, in subteranele societatii – este o lume la care avem acces sporadic, numai cind un titlu provocator sau sinistru isi face loc pe prima pagina. Si asta se intimpla cind o crima abominabila se petrece undeva. De obicei, in medii sordide, la periferie, avind ca protagonisti adevarati monstri umani. Aceste subterane le scotoceste Dan Antonescu pentru cititorul avid de povesti politiste, care nu sunt rodul fanteziei, ci sunt inspirate din realitatea cea mai frusta. Plonjam intii in lumea Politiei, aceea care cauta zi si noapte faptasii. O intreaga galerie de figuri de politisti, procurori, avocati se perinda prin pagini. Sunt descrise cu simt de observatie. Este o ocazie foarte rara de a afla ceva despre aceasta lume discreta, ascunsa privirilor din afara. O lume care se misca conform unor reguli scrise, dar mai ales nescrise. Surprinde realismul. Autorul nu se lasa dus nici de nostalgie, nici de fabulatii. In colimatorul lui Dan Antonescu intra si lumea pegrei, subterana mizeriei umane, a crimei, a monstrilor umani. Aceeasi masura o gasim si aici. Autorul este atent la nuante, schiteaza cu o mina sigura portretele. - Stelian Tanase