Acest om drept al lui Dumnezeu,sculandu-se pe la miezeul noptii,sedea gandindu-se.Si luand aminte spre inaltimea cerului,fiind luna si stralucind stelele pe cer,cum sedea singur,aducandu-si aminte de pacatele sale si de ziua cea infricosata a judecatii,plangea cu tanguire.

Atunci,vede ca deodata s-a ridicat taria cerului ca o panza si a vazut pe Domnul nostru Iisus Hristos,foarte mare,stand in vazduh intru putere,iar imprejurul Lui stateau toate puterile ceresti cu frica si cu cutremur:Ingerii,Arhanghelii,infricosatele Stapanii,ca in rand de razboi,stand cu multa frica.