Romanul a fost ecranizat in 1961, intr-o productie remarcabila, cu Ingrid Bergman, Anthony Perkins si Yves Montand in rolurile principale.

 

Paule observa cu detasare, privindu-se in oglinda, ridurile fine ce ii brazdeaza chipul si fara regrete isi trece in revista viata de pina atunci. La treizeci si noua de ani este o femeie frumoasa, stilata, independenta, cu o cariera multumitoare in designul interior, cu un apartament cochet si un iubit de invidiat. Roger ar putea fi barbatul alaturi de care sa-si petreaca restul zilelor, insa absentele tot mai lungi si infidelitatile lui o fac sa se simta singura si inutila. In acest moment de indoiala il intilneste pe Simon Van den Besh, un tinar atragator, nonsalant, sensibil si copilaros, care se indragosteste nebuneste de ea, iar viata lui Paule isi schimba in intregime cursul.

 

„Arta e facuta sa ia realitatea prin surprindere… Ea n-ar trebui, dupa parerea mea, sa prezinte «realul» drept o preocupare. Nimic nu este mai ireal decit unele asa-zise romane «realiste» – sunt niste cosmaruri. E posibil sa creezi intr-un roman un oarecare adevar senzorial – adevaratul sentiment al unui personaj –, atita tot. Sigur, extraordinara iluzie a artei este sa te faca sa crezi ca marea literatura e foarte aproape de viata, insa lucrurile stau exact invers. Viata e amorfa, literatura e formala.” (Francoise Sagan)

 

 „Va place Brahms? schiteaza extraordinarul portret al unei femei inca tinere, care ascunde douazeci de ani de experienta emotionala si cinci ani de scriitura de succes.“ (The Guardian)