Se spune despre cine ajunge mergand in genunchi la marginea curcubeului ca isi poate vedea dorinta devenind realitate. Nu se spune insa nimic despre cel care genereaza curcubeul. Hai sa-l cunoastem! Ajuns la varsta senectutii, Radu porneste, cu preparatiile minime solicitate de un asemenea demers, in aventura reconstituirii din memorie a momentului de cotitura al adolescentului care este pe calea maturizarii. O face simplu, prin intoarcerea ochiului interior spre sine insusi si prin sinceritatea mirarii care are recul in suita de intrebari si indoieli care nu-i dau astampar. Dincolo de problematizarea spiritului framantat de multitudinea chestionarilor cu iz filozofic, gasim un tanar frumos, sensibil, plin de curaj care isi deschide sufletul spre lume si oameni, dar in special spre frumosul natural, direct din realitatea imediata. Nu se conceptualizeaza nimic. Nu se aluneca spre teoretizare. Dar meritul lui Radu este de a primi si de a incerca sa converteasca frumosul punte de comunicare intre oameni. El vrea sa salveze farmecul si splendoarea vietii in clipe unice, efemere din care sa construiasca locuri de intalnire intre suflete. Doreste sa descrie momentul de gratie in care fiinta plapanda a omului realizeaza un arc electric la atingerea cu cel de-o seama lui.