Fabulele lui Romulus Salagean sunt un omagiu adus lui 
Urmuz. Textele sunt savuroase; au seva particulara a autorului, "destructureaza formatele de gandire, trateaza limba cu umor si ironie, persifleaza canoanele" (Paul Aretzu). Sesizam si noi, alaturi de regretatul 
Mihail Diaconescu, "vocatia lirica puternica, un spirit nelinistit si, mai ales, o incredere netarmurita in puterea magica a cuvantului". (...) Morala fiecarui text ne aduce, de fiecare data, cu picioarele pe pamant. Aceasta este, de altfel, si marea calitate expresiva a textelor lui Romulus Salagean, cu buna intelegere a spiritului urmuzian, inscriindu-se in cea mai buna traditie romaneasca a umorului serios, paradoxal, pe linia umorului popular, uneori absurd, si prin 
Anton Pann, apoi cult, prin 
Caragiale, Urmuz si 
Eugen lonescu. Poate ca, mai mult ca oricand, in vremuri apasatoare, e mai mare nevoie de acesti clasici, care sa echilibreze prin comic absurdul existential, pentru a nu cadea, altfel, iremediabil, in depresie si tragic, asemenea sfarsitului nefericitului Urmuz. - Lucian Costache