30 APRILIE 1945. Implacabil, spectrul infrangerii il copleseste pe Adolf Hitler care, pana atunci, se incapatanase sa creada ca nazismul mai poate fi salvat. Trupele sovietice intrasera deja in Berlin. El refuza categoric posibilitatea de a se preda acestora. L-ar astepta un lung sir de umilinte. Cel ce se considera stapanul lumii nu le-ar putea accepta.
Si, oricum, ar fi urmat executia sa.
Asadar, nu-i ramane decat o singura decizie: sa-si ia adio de la lumea al carei cosmar il construise. Dar, in ultimele clipe, mai are de indeplinit niste indatoriri. Nu fata de Germania si de zecile de milioane de cetateni ai sai pe care i-a trimis la moare sau ii lasa intr-un haos de nedescris.
El considera ca nu poate parasi aceasta lume inainte de a legaliza legatura ce dura de 14 ani, cu Eva Brown.
Ultimele ore sunt extrem de tensionate. Fuhrer-ul si Eva discuta despre modul in care se vor sinucide,apoi isi dicteaza testamentul.
Reactiile celor din jur socheaza prin dramatismul lor.
Si, acest adevarat monstru, autor al celei mai mari conflagratii cunoscute de istorie, isi incheie socotelile cu viata. in urma sa ramane o lume marcata de dezastre.
O carte-document, extrem de interesanta, despre ultimele reactii ale unui dictator ajuns intr-o situatie fara scapare, dupa ce a aruncat omenirea intr-o stare aproape apocaliptica.

Fragment:

" „Sper ca in aceasta revarsare de durere a inimii mele nu este niciun cuvânt si nicio fraza prin care sa jignesc pe cineva fara sa vreau”.
Presedintele Truman nu are o dimineata de duminica relaxata. Citeste o telegrama trimisa de Churchill Iui si lui Stalin, in legatura cu problema Poloniei. Churchill isi exprima „mâhnirea" referitoare la neintelegerea care a aparut in planurile convenite la lalta in Iegatura cu viitorul Poloniei. Britanicii si americanii vor un nou guvern polonez care sa-i includa pe politicienii aflati in exil la Londra. Churchill banu-ieste ca Stalin doreste ca guvernul pe care l-a instalat el la Lublin sa fie singurul guvern al Poloniei. Cât despre recenta sugestie a lui Stalin, ca lugoslavia ar trebui sa fie modelul pentru Polonia, Churchill refuza sa accepte asa ceva, caci „Maresalul Tito a devenit un adevarat dictator". Churchill spune mai departe ca in 1944 Aliatii convenisera asupra frontierei ruso-polone (cunoscuta ca Linia Curzon), iar acum Stalin trebuie sa se tina de cuvânt adica „sa respecte suveranitatea, independenta si libertatea Poloniei..." Truman citeste ultimul paragraf din telegrama lui Churchill. isi va aminti cuvintele lui multa vreme de acum inainte.

„Nu putem privi cu multa placere spre un viitor in care dumnea-- voastra [Stalin] si tarile pe care le dominati, plus partidele comuniste din multe altele, s-au adunat intr-o parte, iar cele care tin cu tarile anglofone si asociatii lor sunt de alta parte. Este cât se poate de clar ca cearta lor va sfâsia lumea in bucati si noi toti, conducatorii care ne aflam de o parte sau de alta, ne vom face de ras in fata istoriei... Sper ca in aceasta revarsare de durere a inimii mele nu este niciun cuvant si nicio fraza prin care sa jignesc pe cineva fara sa vreau”. Truman nu poate face mare lucru astazi. Va astepta sa vada ce se intâmpla la conferinta ONU de la San Francisco, care se va intruni din nou in aceasta dupa-amiaza. incepe sa se pregateasca sa mearga la biserica.
Aceasta telegrama a lui Churchill a fost considerata de asistentul si secretarul lui particular Sir Jock Colville drept ultimul apel de rezolvare a impasului polonez. Primul-ministru a scris-o pe 27 aprilie si a trimis-o la Ministerul de Externe sa fie aprobata, cu o nota insotitoare in care scria: „Va rog sa analizati cu toata atentia impreuna cu expertii dvs. din sectia rusa si sa faceti sugestiile pe care le credeti de cuviinta. Dar nu incercati sa stricati coerenta si simetria mesajului". "