Turnul
Turnul
Prezentul volum, Turnul. File de jurnal, face parte din ciclul Jurnalul de la Marcona, inceput in 2008.
„Destinatia Turnului? Nimeni nu o cunoaste sau nimeni nu vrea sa vorbeasca despre aceasta. Atata doar ca la parter, pe o piatra veche, afumata, fixata cu mortar in perete, abia daca se vad urmele unor litere de neinteles. Unii spun ca acolo ar fi fost scris ceva legat de fericire, sau cam asa ceva. Dar eu nu cred! Nimic nu e sigur, asa ca, dupa lungi dezbateri si interpretari, s-a ajuns la concluzia ca sus trebuie sa fie ceva unde oamenii se simt bine si cine urca nu-si mai doreste sa se intoarca.“
„Farmecul prozei originale a lui Ion Marculescu il da anume acest mod de a nara: esential umoristic, fantezist, cu impingeri bruste in hilaritate si in absurditate. Antifrazismul lui Creanga si «marea trancaneala» a lui Caragiale sunt bine insusite, ca si breviarul onomastic trucat al lui Mircea Horia Simionescu. Nu mai putin transpare si tutelara umbra a lui Urmuz in mecanismul artificios al sofisticariei, ambiguizarii. E o tehnica insolita a mistificarii, a pacalelii (cu radacini si in rasul popular, dar si in procedeele marilor satirici), a inducerii strategice in eroare (…)“ - Acad. Mihai Cimpoi
„Orice prozator aspira sa-si construiasca un spatiu al lui, peste care sa fie unic proprietar. Pentru Ion Marculescu, acest spatiu este Marcona. In scriitura de transpunere a toposului, ludica, sprintara, se amesteca parodia, persiflarea, malitia, ironia si autoironia, ilustrand o poetica postmodernista, integrandu-l pe scriitor intr-o generatie, dar si in traditia Scolii de la Targoviste. Prozatorul lasa permanent impresia ca se joaca, in transcrierea realului, fictiunea se confunda cu nonfictiunea pana la completa absorbtie a uneia in cealalta. “ - Ana Dobre – „Luceafarul“, 2015
Ion Marculescu a mai scris: Cioara schioapa (1998), Quatrocente (2001), Nastasia, un amor de aproape un an (2007), Mesterul de oglinzi (2007), Jurnalul de la Marcona. Geneza (2008), O iubesc enorm, Domnule judecator (2009), Al treilea picior (2011), Haralamba (2012), Spovedania (poezie, 2013), Oglinzi zgariate (poezie, 2013), Gumelnita (poezie, 2014), Jurnalul de la Marcona – Insemnarile (2015).
Fragment din lucrarea:
"69. — Un poet adevarat trebuie sa sufere. Cum altfel si-au faurit opera niste tipi ca Petrarca, Dante sau Eminescu al nostru? Cu cat un poet sufera mai mult, cu atat perla va fi mai stralucitoare. Asadar, eu de ce sa nu sufar daca vreau sa fiu poet?
Asadar, eu de ce sa nu ma chinui cat pot de mult? Asadar, de ce sa nu-mi curga lacrimi, rauri de lacrimi pe coala infinita de hartie?
Iata, plang si din ochi imi curg siroaie! Nici n-a trebuit sa fac un prea mare efort! A trebuit doar sa vreau! De atata plans, izvorul lacrimilor mele seaca, ochii ma ustura, ma ustura, ma ustura... Iau o pompita si-mi stropesc ochii cu apa. Apa se transforma in lacrimi. Lacrimile imi cad pe coala alba si-mi sterg literele proaspat scrise. Hartia putrezeste. La picioarele mele, baltoaca de lacrimi creste, creste necontenit. Cu cat plang mai tare ajutat de pompita cu apa, cu atat nivelul baltii de lacrimi creste si imi intra in bocanci, imi uda ciorapii si simt cum imi ingheata picioarele. Picioarele mele se dizolvau ca zaharul in lacrimile din bocanci. Si nimeni, nimeni nu vede! Nimeni nu intreaba de ce plange, fratilor, baiatul acesta! Simt ca obosesc de atata plans. Somnul ma cuprinde. Chiar si un pic de lene. Ma apuca foamea. imi aduc aminte ca tocmai azi, cand plansul meu e in toi, cand plafisul meu a atins cote poetice, am niste treburi importante de facut si trebuie sa ma opresc din plans pana cand voi avea din nou timp liber.
Uneori ma intreb daca nu ar fi mai bine sa ma las definitiv de plans. Sa nu mai prapadesc coala de hartie imensa catun oras. Oare de unde mi-a venit ideea asta stupida sa scriu poezii? Ce poate ajunge acela care scrie poezii? Rege? Imparat? Bancher? Hai sa fim seriosi, eu nu am auzit de asa ceva! "
„Destinatia Turnului? Nimeni nu o cunoaste sau nimeni nu vrea sa vorbeasca despre aceasta. Atata doar ca la parter, pe o piatra veche, afumata, fixata cu mortar in perete, abia daca se vad urmele unor litere de neinteles. Unii spun ca acolo ar fi fost scris ceva legat de fericire, sau cam asa ceva. Dar eu nu cred! Nimic nu e sigur, asa ca, dupa lungi dezbateri si interpretari, s-a ajuns la concluzia ca sus trebuie sa fie ceva unde oamenii se simt bine si cine urca nu-si mai doreste sa se intoarca.“
„Farmecul prozei originale a lui Ion Marculescu il da anume acest mod de a nara: esential umoristic, fantezist, cu impingeri bruste in hilaritate si in absurditate. Antifrazismul lui Creanga si «marea trancaneala» a lui Caragiale sunt bine insusite, ca si breviarul onomastic trucat al lui Mircea Horia Simionescu. Nu mai putin transpare si tutelara umbra a lui Urmuz in mecanismul artificios al sofisticariei, ambiguizarii. E o tehnica insolita a mistificarii, a pacalelii (cu radacini si in rasul popular, dar si in procedeele marilor satirici), a inducerii strategice in eroare (…)“ - Acad. Mihai Cimpoi
„Orice prozator aspira sa-si construiasca un spatiu al lui, peste care sa fie unic proprietar. Pentru Ion Marculescu, acest spatiu este Marcona. In scriitura de transpunere a toposului, ludica, sprintara, se amesteca parodia, persiflarea, malitia, ironia si autoironia, ilustrand o poetica postmodernista, integrandu-l pe scriitor intr-o generatie, dar si in traditia Scolii de la Targoviste. Prozatorul lasa permanent impresia ca se joaca, in transcrierea realului, fictiunea se confunda cu nonfictiunea pana la completa absorbtie a uneia in cealalta. “ - Ana Dobre – „Luceafarul“, 2015
Ion Marculescu a mai scris: Cioara schioapa (1998), Quatrocente (2001), Nastasia, un amor de aproape un an (2007), Mesterul de oglinzi (2007), Jurnalul de la Marcona. Geneza (2008), O iubesc enorm, Domnule judecator (2009), Al treilea picior (2011), Haralamba (2012), Spovedania (poezie, 2013), Oglinzi zgariate (poezie, 2013), Gumelnita (poezie, 2014), Jurnalul de la Marcona – Insemnarile (2015).
Fragment din lucrarea:
"69. — Un poet adevarat trebuie sa sufere. Cum altfel si-au faurit opera niste tipi ca Petrarca, Dante sau Eminescu al nostru? Cu cat un poet sufera mai mult, cu atat perla va fi mai stralucitoare. Asadar, eu de ce sa nu sufar daca vreau sa fiu poet?
Asadar, eu de ce sa nu ma chinui cat pot de mult? Asadar, de ce sa nu-mi curga lacrimi, rauri de lacrimi pe coala infinita de hartie?
Iata, plang si din ochi imi curg siroaie! Nici n-a trebuit sa fac un prea mare efort! A trebuit doar sa vreau! De atata plans, izvorul lacrimilor mele seaca, ochii ma ustura, ma ustura, ma ustura... Iau o pompita si-mi stropesc ochii cu apa. Apa se transforma in lacrimi. Lacrimile imi cad pe coala alba si-mi sterg literele proaspat scrise. Hartia putrezeste. La picioarele mele, baltoaca de lacrimi creste, creste necontenit. Cu cat plang mai tare ajutat de pompita cu apa, cu atat nivelul baltii de lacrimi creste si imi intra in bocanci, imi uda ciorapii si simt cum imi ingheata picioarele. Picioarele mele se dizolvau ca zaharul in lacrimile din bocanci. Si nimeni, nimeni nu vede! Nimeni nu intreaba de ce plange, fratilor, baiatul acesta! Simt ca obosesc de atata plans. Somnul ma cuprinde. Chiar si un pic de lene. Ma apuca foamea. imi aduc aminte ca tocmai azi, cand plansul meu e in toi, cand plafisul meu a atins cote poetice, am niste treburi importante de facut si trebuie sa ma opresc din plans pana cand voi avea din nou timp liber.
Uneori ma intreb daca nu ar fi mai bine sa ma las definitiv de plans. Sa nu mai prapadesc coala de hartie imensa catun oras. Oare de unde mi-a venit ideea asta stupida sa scriu poezii? Ce poate ajunge acela care scrie poezii? Rege? Imparat? Bancher? Hai sa fim seriosi, eu nu am auzit de asa ceva! "
Descrierea produsului
Prezentul volum, Turnul. File de jurnal, face parte din ciclul Jurnalul de la Marcona, inceput in 2008.
„Destinatia Turnului? Nimeni nu o cunoaste sau nimeni nu vrea sa vorbeasca despre aceasta. Atata doar ca la parter, pe o piatra veche, afumata, fixata cu mortar in perete, abia daca se vad urmele unor litere de neinteles. Unii spun ca acolo ar fi fost scris ceva legat de fericire, sau cam asa ceva. Dar eu nu cred! Nimic nu e sigur, asa ca, dupa lungi dezbateri si interpretari, s-a ajuns la concluzia ca sus trebuie sa fie ceva unde oamenii se simt bine si cine urca nu-si mai doreste sa se intoarca.“
„Farmecul prozei originale a lui Ion Marculescu il da anume acest mod de a nara: esential umoristic, fantezist, cu impingeri bruste in hilaritate si in absurditate. Antifrazismul lui Creanga si «marea trancaneala» a lui Caragiale sunt bine insusite, ca si breviarul onomastic trucat al lui Mircea Horia Simionescu. Nu mai putin transpare si tutelara umbra a lui Urmuz in mecanismul artificios al sofisticariei, ambiguizarii. E o tehnica insolita a mistificarii, a pacalelii (cu radacini si in rasul popular, dar si in procedeele marilor satirici), a inducerii strategice in eroare (…)“ - Acad. Mihai Cimpoi
„Orice prozator aspira sa-si construiasca un spatiu al lui, peste care sa fie unic proprietar. Pentru Ion Marculescu, acest spatiu este Marcona. In scriitura de transpunere a toposului, ludica, sprintara, se amesteca parodia, persiflarea, malitia, ironia si autoironia, ilustrand o poetica postmodernista, integrandu-l pe scriitor intr-o generatie, dar si in traditia Scolii de la Targoviste. Prozatorul lasa permanent impresia ca se joaca, in transcrierea realului, fictiunea se confunda cu nonfictiunea pana la completa absorbtie a uneia in cealalta. “ - Ana Dobre – „Luceafarul“, 2015
Ion Marculescu a mai scris: Cioara schioapa (1998), Quatrocente (2001), Nastasia, un amor de aproape un an (2007), Mesterul de oglinzi (2007), Jurnalul de la Marcona. Geneza (2008), O iubesc enorm, Domnule judecator (2009), Al treilea picior (2011), Haralamba (2012), Spovedania (poezie, 2013), Oglinzi zgariate (poezie, 2013), Gumelnita (poezie, 2014), Jurnalul de la Marcona – Insemnarile (2015).
Fragment din lucrarea:
"69. — Un poet adevarat trebuie sa sufere. Cum altfel si-au faurit opera niste tipi ca Petrarca, Dante sau Eminescu al nostru? Cu cat un poet sufera mai mult, cu atat perla va fi mai stralucitoare. Asadar, eu de ce sa nu sufar daca vreau sa fiu poet?
Asadar, eu de ce sa nu ma chinui cat pot de mult? Asadar, de ce sa nu-mi curga lacrimi, rauri de lacrimi pe coala infinita de hartie?
Iata, plang si din ochi imi curg siroaie! Nici n-a trebuit sa fac un prea mare efort! A trebuit doar sa vreau! De atata plans, izvorul lacrimilor mele seaca, ochii ma ustura, ma ustura, ma ustura... Iau o pompita si-mi stropesc ochii cu apa. Apa se transforma in lacrimi. Lacrimile imi cad pe coala alba si-mi sterg literele proaspat scrise. Hartia putrezeste. La picioarele mele, baltoaca de lacrimi creste, creste necontenit. Cu cat plang mai tare ajutat de pompita cu apa, cu atat nivelul baltii de lacrimi creste si imi intra in bocanci, imi uda ciorapii si simt cum imi ingheata picioarele. Picioarele mele se dizolvau ca zaharul in lacrimile din bocanci. Si nimeni, nimeni nu vede! Nimeni nu intreaba de ce plange, fratilor, baiatul acesta! Simt ca obosesc de atata plans. Somnul ma cuprinde. Chiar si un pic de lene. Ma apuca foamea. imi aduc aminte ca tocmai azi, cand plansul meu e in toi, cand plafisul meu a atins cote poetice, am niste treburi importante de facut si trebuie sa ma opresc din plans pana cand voi avea din nou timp liber.
Uneori ma intreb daca nu ar fi mai bine sa ma las definitiv de plans. Sa nu mai prapadesc coala de hartie imensa catun oras. Oare de unde mi-a venit ideea asta stupida sa scriu poezii? Ce poate ajunge acela care scrie poezii? Rege? Imparat? Bancher? Hai sa fim seriosi, eu nu am auzit de asa ceva! "
„Destinatia Turnului? Nimeni nu o cunoaste sau nimeni nu vrea sa vorbeasca despre aceasta. Atata doar ca la parter, pe o piatra veche, afumata, fixata cu mortar in perete, abia daca se vad urmele unor litere de neinteles. Unii spun ca acolo ar fi fost scris ceva legat de fericire, sau cam asa ceva. Dar eu nu cred! Nimic nu e sigur, asa ca, dupa lungi dezbateri si interpretari, s-a ajuns la concluzia ca sus trebuie sa fie ceva unde oamenii se simt bine si cine urca nu-si mai doreste sa se intoarca.“
„Farmecul prozei originale a lui Ion Marculescu il da anume acest mod de a nara: esential umoristic, fantezist, cu impingeri bruste in hilaritate si in absurditate. Antifrazismul lui Creanga si «marea trancaneala» a lui Caragiale sunt bine insusite, ca si breviarul onomastic trucat al lui Mircea Horia Simionescu. Nu mai putin transpare si tutelara umbra a lui Urmuz in mecanismul artificios al sofisticariei, ambiguizarii. E o tehnica insolita a mistificarii, a pacalelii (cu radacini si in rasul popular, dar si in procedeele marilor satirici), a inducerii strategice in eroare (…)“ - Acad. Mihai Cimpoi
„Orice prozator aspira sa-si construiasca un spatiu al lui, peste care sa fie unic proprietar. Pentru Ion Marculescu, acest spatiu este Marcona. In scriitura de transpunere a toposului, ludica, sprintara, se amesteca parodia, persiflarea, malitia, ironia si autoironia, ilustrand o poetica postmodernista, integrandu-l pe scriitor intr-o generatie, dar si in traditia Scolii de la Targoviste. Prozatorul lasa permanent impresia ca se joaca, in transcrierea realului, fictiunea se confunda cu nonfictiunea pana la completa absorbtie a uneia in cealalta. “ - Ana Dobre – „Luceafarul“, 2015
Ion Marculescu a mai scris: Cioara schioapa (1998), Quatrocente (2001), Nastasia, un amor de aproape un an (2007), Mesterul de oglinzi (2007), Jurnalul de la Marcona. Geneza (2008), O iubesc enorm, Domnule judecator (2009), Al treilea picior (2011), Haralamba (2012), Spovedania (poezie, 2013), Oglinzi zgariate (poezie, 2013), Gumelnita (poezie, 2014), Jurnalul de la Marcona – Insemnarile (2015).
Fragment din lucrarea:
"69. — Un poet adevarat trebuie sa sufere. Cum altfel si-au faurit opera niste tipi ca Petrarca, Dante sau Eminescu al nostru? Cu cat un poet sufera mai mult, cu atat perla va fi mai stralucitoare. Asadar, eu de ce sa nu sufar daca vreau sa fiu poet?
Asadar, eu de ce sa nu ma chinui cat pot de mult? Asadar, de ce sa nu-mi curga lacrimi, rauri de lacrimi pe coala infinita de hartie?
Iata, plang si din ochi imi curg siroaie! Nici n-a trebuit sa fac un prea mare efort! A trebuit doar sa vreau! De atata plans, izvorul lacrimilor mele seaca, ochii ma ustura, ma ustura, ma ustura... Iau o pompita si-mi stropesc ochii cu apa. Apa se transforma in lacrimi. Lacrimile imi cad pe coala alba si-mi sterg literele proaspat scrise. Hartia putrezeste. La picioarele mele, baltoaca de lacrimi creste, creste necontenit. Cu cat plang mai tare ajutat de pompita cu apa, cu atat nivelul baltii de lacrimi creste si imi intra in bocanci, imi uda ciorapii si simt cum imi ingheata picioarele. Picioarele mele se dizolvau ca zaharul in lacrimile din bocanci. Si nimeni, nimeni nu vede! Nimeni nu intreaba de ce plange, fratilor, baiatul acesta! Simt ca obosesc de atata plans. Somnul ma cuprinde. Chiar si un pic de lene. Ma apuca foamea. imi aduc aminte ca tocmai azi, cand plansul meu e in toi, cand plafisul meu a atins cote poetice, am niste treburi importante de facut si trebuie sa ma opresc din plans pana cand voi avea din nou timp liber.
Uneori ma intreb daca nu ar fi mai bine sa ma las definitiv de plans. Sa nu mai prapadesc coala de hartie imensa catun oras. Oare de unde mi-a venit ideea asta stupida sa scriu poezii? Ce poate ajunge acela care scrie poezii? Rege? Imparat? Bancher? Hai sa fim seriosi, eu nu am auzit de asa ceva! "
Detaliile produsului
AUTOGRAF
