Create fara fortare, versurile au venit de la sine in viata mea inca de cand eram copila. Pe la noua ani, nu stiu de ce, veneau ca texte pentru cantecele care incepusera sa-mi cuprinda fiinta. Viata era muta, cu o liniste asurzitoare. Spre surpriza si necazul meu, melodiiie create se spulberau. Versurile selectate pentru acest volum le-am denumit Treptele tacerii - in tacere vietuind atatia ani. Ma bucur, de cand ma stiu, de un tumult creativ de nesecat, de nestavilit, ca un izvor de munte proaspat, inviorator, tumultuos si involburat. Insotind poeziile de o serie de picturi, am izvodit acest volum. Fara sa ma erijez in poet, va incredintez preaplinul ecoului produs de viata in sufletul meu. Este ceea ce pot sa fac. Ma simt binecuvantata ca mi-a fost harazita dubla modalitate de comunicare artistica. - Letitia Oprisan