Roman tradus in treizeci si doua de tari, distins cu Guardian First Book Prize, National Jewish Book Award si New York Public Library Young Lions Prize.
In anul 2005 a fost ecranizat in regia lui Liev Schreiber, cu Elijah Wood in rolul principal.

Un tanar, Jonathan Safran Foer, ajunge in Ucraina, calauzit de o fotografie de familie ingalbenita. El se afla in cautarea femeii care, cu cincizeci de ani in urma, l-a salvat pe bunicul lui de nazisti. In periplul sau este insotit de tanarul Alex, ghidul ucrainean a carui engleza stalcita starneste hohote de ras. Alaturi de bunicul acestuia, haituit de amintirile razboiului, si de cateaua Sammy Davis Jr. Jr., Jonathan parcurge un traseu initiatic la capatul caruia il asteapta un secret teribil.

Jonathan Safran Foer s-a nascut in 1977, la Washington, D.C. Studiaza literatura si filozofia la Princeton University, unde ia mai multe premii de creative writing si este remarcat de scriitoarea Joyce Carol Oates, iar in 2000 i se acorda premiul Zoetrope. In 1999 pleaca in Ucraina pentru a face cercetari asupra biografiei bunicului sau, calatorie care ii inspira romanul de debut, „Totul e iluminat”, premiat cu Guardian First Book Prize, National Jewish Book Award si ecranizat in 2005, in regia lui Liev Schreiber, cu Elijah Wood in rolul principal. Al doilea roman al sau, „Extrem de tare si incredibil de aproape”, se bucura de acelasi succes, fiind tradus in peste treizeci de limbi si urmand a fi ecranizat.
Fragment din romanul "Totul este iluminat", de Jonathan Safran Foer

"Lvov este un oras foarte important in istoria Ucrainei. Daca vreti sa stiti de ce, eu nu stiu de ce, insa sunt sigur ca prietenul meu Gregori stie.
Lvov nu este foarte impunator din interiorul garii. Aici am zabovit eu patru ore si mai bine in asteptarea eroului. Trenul lui era lenes, asa ca s-au facut cinci ore. Eram enervat ca trebuia sa zabovesc acolo fara sa fac nimic, fara macar un hi-fi, dar eram foarte binedispus ca nu trebuia sa ma aflu in masina cu bunicul, care era pe cale sa devina o persoana alienata mintal, si cu Sammy Davis Junior Junior, care era deja alienata. Gara nu era obisnuita, pentru ca din tavan atarnau hartii albastre si galbene. Erau acolo in cinstea primei zile de nastere a noii constitutii. Asta nu ma facea prea mandru, dar eram multumit ca eroul le va viziona cand va debarca din trenul de la Praga. Avea sa obtina un tablou excelent al tarii noastre. Poate avea sa creada ca hartiile galbene si albastre erau pentru el, pentru ca stiu ca astea sunt culorile evreiesti.
Cand, in sfarsit, a sosit trenul lui, ambele picioare imi erau numai ace si cuie din cauza ca fusesem atata timp o persoana verticala. M-as fi cuibarit, insa podeaua era foarte murdara, iar eu purtam incomparabila mea pereche de blugi ca sa-l opresionez pe erou. Stiam din ce vagon va debarca, pentru ca-mi spusese tata, si am incercat sa merg pana la el cand a sosit trenul, dar era foarte dificil cu doua picioare care erau numai ace si cuie. Tineam in fata un indicator cu numele lui si ma tot impleticeam si ma uitam in ochii fiecarei persoane care trecea pe langa mine.
Cand ne-am gasit unul pe altul, am fost foarte uluit de infatisarea lui. Acesta e un american ? m-am intrebat eu in gand. Si tot astfel: acesta este un evreu ? Era scund grav. Purta ochelari de vedere si avea peri mici care nu aveau carare niciunde, ci ii stateau pe cap ca o Sapka. (Daca as fi ca tata, l-as fi putut chiar boteza Sapka.) Nu arata nici ca americanii pe care-i vizionasem in reviste, cu peri galbeni si muschi, nici ca evreii din cartile de istorie, fara peri si cu oase proeminente. Nu purta nici jeansi, nici uniforma. Adevarul este ca nu arata in nici un fel special. Eram dezimpresionat la maxim. "