Stralucitul roman al lui James Salter releva, din perspectiva personajului Philip Bowman, marile socuri si micile placeri ale vietii. Scriitorul american povesteste – si te acapareaza astfel complet – istoria unui barbat fara istorie. Viata cotidiana in misterul si singuratatea ei, redata in tuse reci ca la Edward Hopper, simpla frumusete a lucrurilor sau fragilitatea iubirilor sunt evocate de un mare stilist aflat la apogeul creatiei sale.

 

Philip Bowman este singur in mijlocul unei lumi forfotitoare si, paradoxal, relatiile in care intra ii accentueaza singuratatea in loc sa i-o destrame. El incearca sa se adapteze si sa faca reglajele cuvenite, insa viata ii serveste surpriza dupa surpriza. Marea iubire e o iluzie, nimic altceva. Ecuatia fericirii? Prea multe necunoscute. Locul cel mai bun sub soare? O enigma fara raspuns. Ar putea fi Londra, Sevilla, Siena sau Paris, ar putea fi New York, dupa cum ar putea fi la fel de bine un locsor pe malul unui rau din America natala. Protagonistul romanului Tot ce este rataceste prin cancelariile propriei minti si, in paralel, inauntrul unei geografii personale. O geografie al carei relief are multe varfuri literare, de la Hemingway la Ezra Pound si de la Garcia Lorca la Susan Sontag.

N-o vazu pe Christine. Valurile veneau in grupuri de cate cinci sau sase, nu-si dadea seama. Trebuia sa astepte ca marea sa se calmeze, ceea ce se temea ca nu avea sa se intample. Inotand, incerca sa-si controleze respiratia. Deodata, ii sari inima din piept. Era ceva acolo, in intuneric! Era un cap de inotatoare. Christine. 

- Ce faci? striga el.

 Se ingrozi cand o vazu. Ii era si asa destul de greu. 

- Atingi fundul aici? zise ea. 

- Nu, spuse el. Stii sa te-ntorci?

- Nu. 

- Ramai cu mine! Ai grija! Vine! Jos! 

Iesira la suprafata impreuna. Chipul ei era alb, temator.

- Cand te ridica si da sa se sparga, inoata tare cu el, intinsa, ca un cutit.

 Se ridicau abrupt. 

- Acum! striga el. 

Incepura sa inoate impreuna, dar valul se sparse dincolo de ei. Apoi veni altul. Reactionara prea tarziu, se pravali sub ei. Amandoi se pierdura in valtoare, dar reaparura la timp ca sa plonjeze sub un val care tocmai se spargea. Se apropiau. 

- Acum! striga el din nou. Hai! 

Ea incerca sa alerge in apa pana la brau, dar se trezi trasa inapoi si cazu sub asaltul unui val. Reusi sa se ridice la loc si iesi impleticit din apa. El o urma. 

- O, Doamne! spuse ea. 

Se cuprinse cu bratele si ramase asa, tremurand. 

- Chiar a fost ceva, spuse el. 

- Da. 

Ii venea greu sa vorbeasca. Apa le acoperi brusc picioarele. Bowman o lua in brate. Ii simtea pieptul saltandu-i in ritmul respiratiei. O admira enorm."