Povestitorul lui Turgheniev vineaza prea putin, iar atunci cind vineaza, atentia i se indreapta mai tot timpul spre oameni, spre cei care-l insotesc sau pe care-i intilneste in lungile lui plimbari. Fie ca innopteaza in podul unei mori bintuite, ca-l prinde ploaia intr-o padure necunoscuta, ca pazeste caii alaturi de copiii guralivi ai unor tarani, el foloseste orice prilej sa iscodeasca povesti de viata, sa scoata la iveala intimplari cu stafii sau personaje incredibile, sa istoriseasca viata si aventurile vreunei fete frumoase, pe care-o intilneste intimplator.