Daca e ceva ce imi place in mod deosbit la Bulgakov, este umorul ridicol pe care il cauta in orice intamplare simpla si ni-l arata in cel mai frumos si mai amuzant mod. Acelasi umor absurd si nebun pe care l-am tot vazut si la Gogol si Ilf si Petrov. Diavoliada seamana foarte mult cu Maestrul si Margareta. O carte usor de citit (eu am terminat-o in 3 ore) Recomand!

Drama lui Persikov este, la rigoare, similară cu a oricărui om sau a oricărui zeu care produce o schimbare de destin. Bun-venit în viaţa şi în moartea demiurgului! In drama lui Persikov se găseşte, condensată, soarta dintotdeauna şi de pretutindeni a revoluţionarului, fie şi fără voie. Profesorul nu-şi doreşte „raza vieţii”, dar ea îi va aduce, bineînţeles, inevitabil, sfârşitul. Schimbare de destin. Haosul se produce dintr-o eroare birocratică. Şi ca de fiecare dată, în situaţii extreme (invazii de toate felurile), Rusia e salvată de frig, îngheţ.

Am citit, așa cum se cade, “Maestrul și margareta” în furioasa mea adolescență de care mă simt azi cu atât mai îndepărtat cu cât încercările de a-mi aduce aminte chestii din cărțile citite pe vremea aia sunt mai frecvent încununate de un dureros eșec. Deci da, nu-mi amintesc mare lucru, drept pentru care o voi reciti. Și uite-așa mi-a venit ideea de a relua din când in când una din cărțile citite pe vremea aia, întru reîmprospătarea memoriei și compararea trăirilor. Da, recunosc: am o listă a cărților citite din 1995 și până acum.

Dacă s-ar așeza la o masă rotundă Orwell, Nabokov, Kafka și Saramago, ar bea ceva țeapăn și-ar trage ceva turbat pe nas, ar rezulta un Bulgakov cu energia condeiului său ingenios.

Lumea descrisă de el este una haotica şi halucinantă, în care umorul, ironia, sarcasmul şi dramatismul alternează sau se întrepătrund, iar fantasticul fuzionează cu realul văzut prin filtrul unei conştiinţe clare şi cutezătoare.

Proza scurtă, de o mare diversitate tematică şi structurală, se distinge printr-o remarcabilă unitate a viziunii. Desfăşurându-şi activitatea pe fundalul dramatic al ascensiunii bolşevismului, contestat de critică şi interzis de mecanismele cenzurii, Bulgakov aduce în prim-plan o serie de probleme semnificative pentru situaţia literaturii şi condiţia scriitorului din epoca sa, de la crezul artistului la responsabilitatea intelectualului umanist şi a omului de ştiinţă, de la pericolul sufocării esenţelor sub greutatea strivitoare a aparenţei la depersonalizarea şi uniformizarea individului într-o societate totalitară.

Este o carte de fictiune care se impleteste cu realitatea fara urma de alipire. Actiunea este fara descrieri tipice rusesti. Autorul pune accentul pe fapte, nu pe introspectie.

„Ouăle fatale” este o nuvelă fantastică foarte bine scrisă în care se regăsesc din plin atât momente pline de umor, cât și de absurd (absurdul situației și absurdul specific SF-urilor); este o scriere cu adevărat captivantă, de la cap la coadă. „Diavoliada”, exact ca „Ouăle fatale”, este, la rândul ei, o nuvelă fantastică, dar, spre deosebire de prima, aceasta nu mai are niciun element comic, ci este compusă, aproape în totalitate, din momente absurde. În ambele nuvele este prezentată societatea coruptă care, de-a lungul anilor, nu s-a făcut mai bine, doar că, fiecare nuvelă în parte tratează această temă din perspective diferite. Merită savurate aceste două nuvele.

"Asa precum amfibienii invie dupa o lunga seceta, la prima ploaie abundenta, si profesorul Persikov a inviat in anul 1926, cand o companie mixta americano-rusa a construit, incepand de la intersectia strazilor Gazetnaia si Tverskaia, in plin centrul Moscovei, 15 cladiri cu 15 etaje. La periferie se mai construisera inca 300 de vile muncitoresti, fiecare cu cate opt apartamente, punandu-se capat, o data pentru totdeauna, acelei groaznice si ridicole crize de locuinte care i-a chinuit pe moscoviti intre 1919 si 1925.A fost o vara minunata in viata lui Persikov, care acum chicotea si-si freca palmele multumit, amintindu-si cum se inghesuia impreuna cu Maria Stepanovna in doua camere. Acum profesorul le primise pe toate cinci inapoi, se extinse, isi aseza cele 2500 de carti, exponatele impaiate, diagramele si preparatele si isi aprinse pe masa din cabinet o lampa verde.Institutul era si el de nerecunoscut: fu zugravit intr-o nuanta crem, se realiza o instalatie speciala de apa pentru reptile, toata sticlaria fu schimbata in cristaluri; au fost trimise de asemenea cinci microscoape noi, mese de preparat din sticla, globuri cu 2000 de lampi si lumina adecvata, reflectoare si dulapuri pentru muzeu.Persikov a inviat, iar toata lumea a aflat despre aceasta in decembrie 1926, de indata ce aparu brosura: Cu privire la inmultirea tritonilor, de 126 de pagini, in Analele Universitatii a IV-a.In 1927, toamna, aparu o lucrare vasta, de 350 de pagini, tradusa in 6 limbi, inclusiv in japoneza: Embriologia pipidelor, a broastelor raioase si comune. Pret: 3 ruble. Editura de Stat.Iar in vara lui 1928 s-a intamplat acea grozavie incredibila..."

Daca ar fi sa aleg un scriitor pe care sa il descriu ca maestru al prozei scurte, cu toate ca acesta ar excela si in dramaturgie si in scrierea de romane, l-as alege fara doar si poate pe Bulgakov. In aceste nuvele este prezentata o societate umana care poate fi lesne rasturnata din drumul ei normal de o decizie arbitrara sau o eroare, fie ea de natura individuala, fie de natura sistemica. Astfel prima poveste este una SF, care aminteste in oarecare masura de opera lui H.G. Wells, iar in cealalta este denuntata birocratia unui sistem totalitar, care da peste cap viata eroului. Si aici stilul alert al naratiunii te prinde pana la final, creand macar iluzia ca eroii vor redresa starea anormala a evenimentelor intalnite.