„Ouăle fatale” este o nuvelă fantastică foarte bine scrisă în care se regăsesc din plin atât momente pline de umor, cât și de absurd (absurdul situației și absurdul specific SF-urilor); este o scriere cu adevărat captivantă, de la cap la coadă. „Diavoliada”, exact ca „Ouăle fatale”, este, la rândul ei, o nuvelă fantastică, dar, spre deosebire de prima, aceasta nu mai are niciun element comic, ci este compusă, aproape în totalitate, din momente absurde. În ambele nuvele este prezentată societatea coruptă care, de-a lungul anilor, nu s-a făcut mai bine, doar că, fiecare nuvelă în parte tratează această temă din perspective diferite. Merită savurate aceste două nuvele.

Daca ar fi sa aleg un scriitor pe care sa il descriu ca maestru al prozei scurte, cu toate ca acesta ar excela si in dramaturgie si in scrierea de romane, l-as alege fara doar si poate pe Bulgakov. In aceste nuvele este prezentata o societate umana care poate fi lesne rasturnata din drumul ei normal de o decizie arbitrara sau o eroare, fie ea de natura individuala, fie de natura sistemica. Astfel prima poveste este una SF, care aminteste in oarecare masura de opera lui H.G. Wells, iar in cealalta este denuntata birocratia unui sistem totalitar, care da peste cap viata eroului. Si aici stilul alert al naratiunii te prinde pana la final, creand macar iluzia ca eroii vor redresa starea anormala a evenimentelor intalnite.