Intr-un banal oras de provincie, nimic nu tulbura ritmul monoton al  vietii, pina in ziua in care Mihail Iorca se trezeste cu certitudinea ca  in pensiunea unde locuieste se afla un mort. Din acest moment, se  petrec tot felul de intimplari stranii si spaima se instaleaza  incet-incet in sufletele locuitorilor. Mintea domnului Hamburda,  presedinte de tribunal, incepe sa functioneze independent de vointa  acestuia, un cunoscut bariton incaseaza o lovitura si isi pierde ochiul  pentru ca a cintat fals o colinda, naratorul aude si transcrie „vocile  orasului”... Dar mai avem si un halucinant jurnal al pictorului  Epaminonda Bucevschi, in care literele scrise par sa contrazica orice  logica... Pe masura ce evenimentele se precipita, cititorul isi da seama  ca multe dintre aceste lucruri le-a trait poate chiar el, nu demult, in  Romania aflata sub dictatura, unde spaima era atotstapinitoare. Acesta  este si motivul pentru care romanul Cafeneaua Pas-Parol, scris in 1983, nu a putut fi publicat decit dupa caderea comunismului.