Acum cativa ani am avut o discutie foarte interesanta cu un teolog. Acesta imi spune: "a face teologie nu inseamna nimic altceva decat a face filosofie. Omul religios autentic si sfantul sunt fauritori, traitori, ceea ce este cu totul si cu totul altceva - ei nu mai au nevoie nici de filosofie, nici de teologie pentru a trai in Dumnezeu." Spusele teologului sunt evidente pure; candva, in alte vremuri, filosofia si teologia erau in mod natural legate. Din modernitate pana astazi s-a indus ideea unei separari, a unei schisme dintre cele doua, mergand chiar pana la a le opune si a le considera a fi in razboi. Nimic nu este mai fals decat acest lucru.

 

Cartea de fata se doreste a fi o meditatie asupra firului neintrerupt dintre cele doua, dar venind dinspre filosofie; filosofia intinde din nou o mana teologiei. Nu este un act de mandrie sa spui ca esti filosof adevarat daca te-ai rupt de Ideea de Dumnezeu! Acesta este doar un act care iti intareste ratarea, caci in lume nimic nu conteaza mai mult decat sa cunosti pe Dumnezeu si toate cele ce tin de El. Atat filosofia cat si teologia sunt cai de cautare a lui Dumnezeu, sunt moduri de a dialoga cu El si a te simti bine in preajma Sa.