Citit‑am talcuirea fericitului episcop al Kirului la ­Daniil. Acest barbat intelept intrece cu mult prin talcuirea si deslusirea cuvintelor prorocesti nu doar pe Ipolit, ci si pe multi altii, cu rostirea stralucind ca nimeni altul, prin curatia si limpezimea cuvintelor scotand la lumina cele ascunse in umbra si prin dulceata lor mai ravnitori facand oamenii spre citire; ferindu‑se a bate campii, nu lasa pe cititor sa se plictiseasca, sa ameteasca si sa se raspandeasca, facandu‑i lesnicioasa osteneala.

Prin alegerea cuvintelor si prin mestesugita alcatuire nu e departe de odraslele nobletii atice, ferindu‑se totusi de ceea ce‑i prea pretentios si strain pentru urechea celor mai multi. Si, indeobste, e tot ce poate fi mai de soi intre talcuitorii Scripturii: nu vei gasi lesne pe cineva care sa lamureasca mai bine spusele ei. Si altii au rostire curata si urmaresc intelesul celor cercetate, dar a grai limpede si pe scurt fara a lasa nimic din cele de trebuinta, nici a se abate spre podoabe desarte ale vorbirii ori spre altele care fura fara folos luarea‑aminte a cititorului, n‑o face nimeni cu staruinta vrednicului Theodorit – si nu doar in lucrarea asta, ci cam in toate (si multe sunt) unde se osteneste cu deslusirea Sfintelor Scripturi. - Sfantul Fotie cel Mare