In Biserica Ortodoxa imnografia este la fel de insemnata ca Teologia Dogmatica. Dintre toate creatiile imnografice, canonul este cea mai complexa, fiind alcatuit din noua cantari sau ode, a noua - a Maicii Domnului - fiind de sorginte neotestamentara (Lc. 2, 46-55). La randul sau, fiecare cantare este compusa dintr-o strofa-model (irmosul) si alte trei-patru tropare, ce urmeaza intru totul structura metrica a irmosului. Aceste canoane, mai ales cele compuse de Sfantul Ioan Damaschin in dialect homeric si ritm iambic (ca cel inchinat Nasterii Domnului), ascund o bogatie inepuizabila, mereu noua, inimitabila, ramanand un punct de reper esential si o provocare pentru creatia imnografica.

 

Cantati, ca S-a nascut Hristos! Inaltati-va de la cele pamantesti, cugetand la cele inalte, ridicandu-va pe aripile faptuirii si ale contemplarii: ca de aceea S-a pogorat Dumnezeu pe pamant, ca cei de pe pamant sa se inalte la Ceruri.

Nu pregeta sa-I iesi in intampinare, cand Se va pogori din Cer; desprinde-te de pamant si de cele pamantesti prin iubirea fata de tine a Celui Ce S-a pogorat pe pamant; canta-I Lui cantare noua, la indemnul lui David, canta-I fara contenire.

De-I vei canta astfel, Domnul, Caruia Ii canti, Isi va aminti de tine si te va milui, precum iti adevereste Isaia: "Canta cat mai mult, ca astfel amintirea sa-ti ramana!" (Is. 23, 16).