Veti intreba probabil curiosi si pe buna dreptate..."Si? Ce s-a intamplat cu povestea? Sunteti impreuna?" Noi ne traim realitatea, voua va daruim povestea. Cartea se citeste pe nerasuflate. O inspiratie si o expiratie.
Atat. Apoi e numai liniste...

Azi mi-am lasat sufletul acasa.
Era prea obosit de atata materie ce nu cunoaste gravitatia.
Mi-am lasat aripile acasa.
Am vrut sa navighez prin lumea asta mare fara minunile zilnice.
Mi-am lasat visele pe perna.
Sa se aeriseasca in racoarea diminetii eterne.
Mi-am lasat tamplele acasa.
Sunt prea ganditoare de cand am iesit in lume fara armuri.
Mi-am lasat vesnicia pe prag, ca sa ma astepte resemnata.
Am plecat asa prin lume imbracata in tine.
Poate ca e mai bine asa.
Fara regrete sau ganduri cuminti.
Mi-ar placea sa fii si tu acum, aici, cu mine.
Imbracat in tine.
Sa ne asortam la dunga vietile astea zalude si complicate
Mi-am lasat sufletul acasa.
In viata asta am ajuns acasa de cateva
Fragment din volum:

"Da-mi aripi, te rog!
Da-mi aripi. De mucava.
De butaforie. Daca nu poti si nu vrei unde adevarate.
Fa-ma lcar macar putin.
Sa inteleg zborul vertical al sufletelor cuminti.
Da-mi aripi de piatra. Le transforrn eu cumva in puf.
Da-mi aripi de cer. Sunt cele mai rezistente in viata de apoi.
Da-mi aripi de tine. Sunt cele mai bune pentru zborul precaut in inalt.
Da-mi aripi de suflet. Stiu ca le ai si tu pe undeva. Luminoase si impecabile.
Da-mi aripi de ocazie. Le voi purta odata cu versurile noastre.
Da-mi aripi adevarate.
Astazi nu mai am putere sa zbor....
Vreau doar sa mai ingeresc putin..."