Interviurile mele încearcă să aducă la lumină o parte din poveștile Sulinei, fără să se preocupe de „adevărul istoric” sau de datele strict factuale, ci de felul în care orașul este trăit; poveștile de viață ale locuitorilor Sulinei recompun, prin detaliile auto‐biografice și prin tonul subiectiv, ca un puzzle, viața orașului de altădată. Sigur, întotdeauna memoria - și nu doar cea individuală, ci și cea colectivă - lucrează retroactiv modificând culorile și nuanțele, estompând sau îngroșând conflictele, ștergând amănunte și diluând convenabil trecerea timpului. Mai mult, memoria este de regulă un proces bidirecțional: întotdeauna, invariabil, privim și judecăm trecutul prin ochii prezentului. Nu există amintiri neutre, obiective, ci doar rememorări încărcate subiectiv - Petruța Teampău