Compunerea celor 12 Studii transcendentale a inceput in 1826, cand Liszt a scris Etudes en douze exercices, care, ulterior, au fost revizuite, elaborate, avand astfel un grad superior de dificultate tehnica si fiind publicate, in 1837, sub denumirea de Douze Grandes Etudes. Cea de-a treia versiune, finala, a fost publicata in 1852 si dedicata lui Carl Czerny. Liszt a operat o serie de simplificari pentru a usura interpretarea pianistilor cu maini mici si fara abilitati tehnice foarte dezvoltate. In 1837, la a doua revizuire, Liszt le-a dat studiilor si titluri programatice, in franceza si germana.