Lumea e adevarata, pare a spune cartea de fata, cu bunele si cu relele ei, toate componentele universului aparand (aparenta este si ea o tema tangentiala) ca realitati incontestabile ale lui „a exista”, element definitoriu al fiintei, traitoare in adevar si fals, deopotriva.
Traseul volumului, dat de felul in care sunt structurate si botezate capitolele (Pierderea, Sustinerea, Cautarea, Ratacirea, Regasirea si Un sfarsit cat un inceput), este unul comun multor destine ale unui timp nerabdator, prizonier al uitarii de sine si al unei ierarhizari gresite a valorilor, cvasi-dezumanizanta pe alocuri.
Pasajele bolduite ale volumului duc inspre zona acelei literaturi numita de dezvoltare personala, dar numai ca mesaj, pentru ca stilul autoarei este fermecator prin naturalete si fluiditate, fara a fi afectat de pretiozitati ieftine sau de rigiditatea limbajului din cartile ce-si propun, nascute din valul unei mode generate de indiscutabile probleme de identitate, sa dea alte dimensiuni existentelor, niste taramuri promise, a caror explorare e sigura si profitabila.
De altfel, in capitolul „In loc de epilog”, ne sunt dezvaluite tintele talcurilor subsumate povestii, ele fiind nu doar femeile (la prima vedere poate parea o carte pentru femei) care au „nevoie de iubire, de mister, de o poveste care sa le inspire, sa le motiveze sa-si deschida sufletul, sa fie ele insele si sa mearga senine mai departe” in cautarea tandretii, iubirii, armoniei (lucruri ce nu sunt atat de indepartate cum ni se infatiseaza), ci si  „barbatii, aflati in plin proces de dezvoltare personala, care vor sa afle si sa invete mai multe despre lume, viata, relatii si sufletul complicat de femeie”. - Mihail Soare