am ajuns pe la jumătatea cărții deocamdată, dar este o lectură necesară. poveștile din carte sunt pe alocuri ușor romanțate, cam diferite față de așteptările mele legate de modul în care ar scrie un psihiatru, dar probabil asta îi și dă un farmec aparte. îmi place că pune accentul pe acceptare, iubire, îmbrățișare, legănare, conexiune - de unde avem de învățat cu toții, în orice tip de relații, chiar și cele în care sunt implicați neurotipici, nu doar neurodivergenți.