Sotul meu, Michael

De (autor): Amos Oz

0
(0 review-uri)
Sotul meu, Michael - Amos Oz
Rasfoieste

Sotul meu, Michael

De (autor): Amos Oz

0
(0 review-uri)

Opera lui Amos Oz este tradusa in peste patruzeci de limbi. Unul dintre primele sale romane, Sotul meu, Michael s-a bucurat de un succes enorm imediat dupa aparitie, aducandu-i scriitorului israelian consacrarea internationala. Romanul a fost ecranizat in 1976 de regizorul Dan Wolman, cu actorii Oded Kotler si Efrat Lavie in rolurile principale.

In Ierusalimul anilor 50, perpetuu dezamagita de viata pe care o duce, de sotul care nu a reusit s-o cunoasca, tanara Hanna Gonen consemneaza in jurnal realitatea domestica monotona – al carei cenusiu nici macar experienta maternitatii nu-l poate alunga – si fantasmele tumultuoase in care isi gaseste alinarea.

„Cand am terminat Sotul meu, Michael, in aprilie 1967, cu o luna inainte de izbucnirea Razboiului de sase Zile, cand m-am eliberat, in sfarsit, din sclavia in care ma tinuse Hanna, m-am asezat linistit si am citit ce scrisesem, dupa care am fost napadit de indoieli: aveam in fata un roman fara crime si fara tradari, cronica anuntata a unei casnicii esuate, o femeie aflata in pragul isteriei, un sot tacut, un copil obtuz, vecini odiosi si un Ierusalim rece, trist si amenintator. (...) Sotul meu, Michael a vazut in cele din urma lumina tiparului in luna aprilie a anului 1968. Spre surprinderea editorului, dar si spre surprinderea mea si a tuturor apropiatilor mei, care citisera romanul in manuscris, Sotul meu, Michael a devenit aproape peste noapte un bestseller, citit atat de femei, cat si de barbati, vanzandu-se in aproape o suta treizeci de mii de exemplare numai in Israel si sute de mii de alte exemplare in cele douazeci si opt de tari in care a fost tradus. Poate ca este adevarat ca uneori o carte este universala tocmai pentru ca e provinciala, si cuprinzatoare tocmai pentru ca e minimalista. Poate.“ (Amos Oz, 2008)

Fragment din cartea "Sotul meu, Michael" de Amos Oz:

"Ma trezesc in zori. Ierusalimul este un oras distant. Ramane astfel chiar si atunci cand locuiesti in inima lui. Ma trezesc si aud vantul batand pe aleile cartierului Mekor-Baruch. In curtile caselor si pe terasele vechi se vad mici gherete metalice. Vantul loveste in ele. La fel cum face si cu rufele umede intinse la uscat pe sforile de pe marginea drumului. Muncitorii de la salubritate tarasc tomberoanele pe asfalt. Printre ei se afla mereu cate unul care injura ingrozitor. Undeva intr-o curte, un cocos canta furios. Din toate directiile se aud venind voci indepartate. Totul e invaluit de o incordare muta. In mieunatul pisicilor se simte nebunia dorintei. Se aude un foc de arma, strapungand bezna dinspre nord. Si un motor torcand undeva departe. Un geamat de femeie in alt apartament. Cantecul indepartat al unor clopote venind dinspre est, poate de la bisericile din orasul vechi. O noua rafala de vant infioara coroanele copacilor. Ierusalimul este un oras al pinilor. Intre pini si vant exista o simpatie tensionata. Pinii batrani din Talpiot, din Katamon, din Beit-Hakerem, din spatele intunecatei paduri Schneller. In acest moment al zilei, micutul sat Ein-Kerem se transforma intr-o poarta spre o lume fermecata a culorilor. Manastirile din micutul sat Ein-Kerem sunt inconjurate de ziduri inalte. Insa chiar si dincolo de aceste ziduri, pinii continua sa murmure si sa sopteasca. Pericolele pandesc in lumina palida a zorilor. Tes comploturi, ca si cum eu nu le-as auzi. Ca si cum n-as exista. Sunetul rotilor de cauciuc. Bicicleta laptarului. Pasii lui usori in clipa in care se da jos. Tusea infundata. Latratul cainilor din curti. O imagine infricosatoare in curte, pe care cainii o vad, dar care este ascunsa privirilor mele. Scartaitul unui oblon. Ei stiu ca sunt treaza si tremur. Tes comploturi, ca si cum nu as exista. Tes comploturi impotriva mea.
In fiecare dimineata, dupa ce fac cumparaturile si putina ordine in casa, il asez pe Yair in carucior si plecam la o scurta plimbare. In Ierusalim e vara. Cerul este de un albastru limpede. Ne indreptam spre piata Mahane-Yehuda, de unde poti cumpara ceva mai ieftin o tigaie sau o strecuratoare. Cand  eram mica imi placea foarte mult imaginea spinarilor goale si bronzate ale vanzatorilor din piata. La fel si mirosul de transpiratie al trupurilor lor. Chiar si acum, mirosurile amestecate din piata Mahane-Yehuda imi induc un sentiment de liniste interioara. Adesea ma asez pe o banca, in fata gardului care imprejmuieste curtea scolii ortodoxe de baieti Tahkemoni, cu caruciorul langa mine, si ii urmaresc din priviri pe baieteii care se bat in curte, in pauzele dintre ore. 
Adesea facem cate o plimbare lunga, pana la padurea Schneller. Pentru asemenea calatorii pregatesc de acasa cate o sticla plina cu ceai cu lamaie, biscuiti, ata si andrele pentru tricotat, o patura gri si cateva jucarii. Petrecem astfel cate o ora sau o ora si un sfert. Padurea e mica, asezata pe un povarnis. Pamantul e acoperit de ace de pin moarte. Inca de cand eram copila imi placea sa numesc padurea aceasta „codrul".
Intind patura. Il asez pe Yair printre jucarii. Ma asez pe un bolovan rece, alaturi alte trei sau patru gospodine. Sunt femei bune: imi povestesc cu placere despre vietile lor si despre familiile lor, fara a-mi sugera ca ar trebui sa le dezvalui si eu cateva dintre secretele mele. Pentru ca nu vreau sa par increzuta, discut cu ele despre avantajele diferitelor tipuri de andrele. Le spun despre bluzele frumoase, confectionate din materiale usoare, care se vand acum la magazinele Maayan Stub si Schwartz. Una dintre ele m-a invatat cum sa vindec raceala copilului prin inhalatii. Uneori incerc sa le amuz spunand cate o gluma cu tenta politica auzita de la Michael, despre Dov Yosef, ministrul rationalizarii, sau despre un imigrant care i-a spus lui Ben-Gurion asa si asa. Dar in clipa in care intorc privirea, descopar dincolo de granita satul arab Shaafat, scaldat intr-o lumina albastra. Se vad de departe tiglele rosii ale acoperisurilor, iar undeva mai aproape aud cantand pasari a caror limba imi e straina.”
Citeste mai mult

29.00Lei

29.00Lei

Primesti 29 puncte

Important icon msg

Primesti puncte de fidelitate dupa fiecare comanda! 100 puncte de fidelitate reprezinta 1 leu. Foloseste-le la viitoarele achizitii!

Indisponibil

Plaseaza rapid comanda

Important icon msg

Completeaza mai jos numarul tau de telefon

Poti comanda acest produs introducand numarul tau de telefon. Vei fi apelat de un operator Libris.ro in cele mai scurt timp pentru prealuarea datelor necesare.

Descrierea produsului

Opera lui Amos Oz este tradusa in peste patruzeci de limbi. Unul dintre primele sale romane, Sotul meu, Michael s-a bucurat de un succes enorm imediat dupa aparitie, aducandu-i scriitorului israelian consacrarea internationala. Romanul a fost ecranizat in 1976 de regizorul Dan Wolman, cu actorii Oded Kotler si Efrat Lavie in rolurile principale.

In Ierusalimul anilor 50, perpetuu dezamagita de viata pe care o duce, de sotul care nu a reusit s-o cunoasca, tanara Hanna Gonen consemneaza in jurnal realitatea domestica monotona – al carei cenusiu nici macar experienta maternitatii nu-l poate alunga – si fantasmele tumultuoase in care isi gaseste alinarea.

„Cand am terminat Sotul meu, Michael, in aprilie 1967, cu o luna inainte de izbucnirea Razboiului de sase Zile, cand m-am eliberat, in sfarsit, din sclavia in care ma tinuse Hanna, m-am asezat linistit si am citit ce scrisesem, dupa care am fost napadit de indoieli: aveam in fata un roman fara crime si fara tradari, cronica anuntata a unei casnicii esuate, o femeie aflata in pragul isteriei, un sot tacut, un copil obtuz, vecini odiosi si un Ierusalim rece, trist si amenintator. (...) Sotul meu, Michael a vazut in cele din urma lumina tiparului in luna aprilie a anului 1968. Spre surprinderea editorului, dar si spre surprinderea mea si a tuturor apropiatilor mei, care citisera romanul in manuscris, Sotul meu, Michael a devenit aproape peste noapte un bestseller, citit atat de femei, cat si de barbati, vanzandu-se in aproape o suta treizeci de mii de exemplare numai in Israel si sute de mii de alte exemplare in cele douazeci si opt de tari in care a fost tradus. Poate ca este adevarat ca uneori o carte este universala tocmai pentru ca e provinciala, si cuprinzatoare tocmai pentru ca e minimalista. Poate.“ (Amos Oz, 2008)

Fragment din cartea "Sotul meu, Michael" de Amos Oz:

"Ma trezesc in zori. Ierusalimul este un oras distant. Ramane astfel chiar si atunci cand locuiesti in inima lui. Ma trezesc si aud vantul batand pe aleile cartierului Mekor-Baruch. In curtile caselor si pe terasele vechi se vad mici gherete metalice. Vantul loveste in ele. La fel cum face si cu rufele umede intinse la uscat pe sforile de pe marginea drumului. Muncitorii de la salubritate tarasc tomberoanele pe asfalt. Printre ei se afla mereu cate unul care injura ingrozitor. Undeva intr-o curte, un cocos canta furios. Din toate directiile se aud venind voci indepartate. Totul e invaluit de o incordare muta. In mieunatul pisicilor se simte nebunia dorintei. Se aude un foc de arma, strapungand bezna dinspre nord. Si un motor torcand undeva departe. Un geamat de femeie in alt apartament. Cantecul indepartat al unor clopote venind dinspre est, poate de la bisericile din orasul vechi. O noua rafala de vant infioara coroanele copacilor. Ierusalimul este un oras al pinilor. Intre pini si vant exista o simpatie tensionata. Pinii batrani din Talpiot, din Katamon, din Beit-Hakerem, din spatele intunecatei paduri Schneller. In acest moment al zilei, micutul sat Ein-Kerem se transforma intr-o poarta spre o lume fermecata a culorilor. Manastirile din micutul sat Ein-Kerem sunt inconjurate de ziduri inalte. Insa chiar si dincolo de aceste ziduri, pinii continua sa murmure si sa sopteasca. Pericolele pandesc in lumina palida a zorilor. Tes comploturi, ca si cum eu nu le-as auzi. Ca si cum n-as exista. Sunetul rotilor de cauciuc. Bicicleta laptarului. Pasii lui usori in clipa in care se da jos. Tusea infundata. Latratul cainilor din curti. O imagine infricosatoare in curte, pe care cainii o vad, dar care este ascunsa privirilor mele. Scartaitul unui oblon. Ei stiu ca sunt treaza si tremur. Tes comploturi, ca si cum nu as exista. Tes comploturi impotriva mea.
In fiecare dimineata, dupa ce fac cumparaturile si putina ordine in casa, il asez pe Yair in carucior si plecam la o scurta plimbare. In Ierusalim e vara. Cerul este de un albastru limpede. Ne indreptam spre piata Mahane-Yehuda, de unde poti cumpara ceva mai ieftin o tigaie sau o strecuratoare. Cand  eram mica imi placea foarte mult imaginea spinarilor goale si bronzate ale vanzatorilor din piata. La fel si mirosul de transpiratie al trupurilor lor. Chiar si acum, mirosurile amestecate din piata Mahane-Yehuda imi induc un sentiment de liniste interioara. Adesea ma asez pe o banca, in fata gardului care imprejmuieste curtea scolii ortodoxe de baieti Tahkemoni, cu caruciorul langa mine, si ii urmaresc din priviri pe baieteii care se bat in curte, in pauzele dintre ore. 
Adesea facem cate o plimbare lunga, pana la padurea Schneller. Pentru asemenea calatorii pregatesc de acasa cate o sticla plina cu ceai cu lamaie, biscuiti, ata si andrele pentru tricotat, o patura gri si cateva jucarii. Petrecem astfel cate o ora sau o ora si un sfert. Padurea e mica, asezata pe un povarnis. Pamantul e acoperit de ace de pin moarte. Inca de cand eram copila imi placea sa numesc padurea aceasta „codrul".
Intind patura. Il asez pe Yair printre jucarii. Ma asez pe un bolovan rece, alaturi alte trei sau patru gospodine. Sunt femei bune: imi povestesc cu placere despre vietile lor si despre familiile lor, fara a-mi sugera ca ar trebui sa le dezvalui si eu cateva dintre secretele mele. Pentru ca nu vreau sa par increzuta, discut cu ele despre avantajele diferitelor tipuri de andrele. Le spun despre bluzele frumoase, confectionate din materiale usoare, care se vand acum la magazinele Maayan Stub si Schwartz. Una dintre ele m-a invatat cum sa vindec raceala copilului prin inhalatii. Uneori incerc sa le amuz spunand cate o gluma cu tenta politica auzita de la Michael, despre Dov Yosef, ministrul rationalizarii, sau despre un imigrant care i-a spus lui Ben-Gurion asa si asa. Dar in clipa in care intorc privirea, descopar dincolo de granita satul arab Shaafat, scaldat intr-o lumina albastra. Se vad de departe tiglele rosii ale acoperisurilor, iar undeva mai aproape aud cantand pasari a caror limba imi e straina.”
Citeste mai mult

De pe acelasi raft

De acelasi autor

Parerea ta e inspiratie pentru comunitatea Libris!

Noi suntem despre carti, si la fel este si

Newsletter-ul nostru.

Aboneaza-te la vestile literare si primesti un cupon de -10% pentru viitoarea ta comanda!

*Reducerea aplicata prin cupon nu se cumuleaza, ci se aplica reducerea cea mai mare.

Ma abonez image one
Ma abonez image one