Dintre numeroasele personaje perfect desenate (peste 550), un relief deosebit îl capătă prinţul Andrei Bolkonski, contele Pierre Bezuhov şi Nataşa Rostova. Sonata Kreutzer - Lev Tolstoi

Foarte greu de dat un scor cartii fiindca nici macar nu e o nuvela, e mai mult o diatriba sexista similara cu "The SCUM Manifesto", care variaza de la a fi o critica sociala, la un delir mistic ultraortodox pe alocuri. Comparata cu un animal, nici macar unul "adevarat" (whatever the **** that means), femeia - personajul principal invins de la bun inceput intr-o discutie intelectuala cu un batran domostrovoi, un personaj ce poate fi vizualizat ca un Tolstoi la batranete, cu barba alba si raspunsuri complete de natura religioasa si pe care propria ipocrizie il lasa rece*) (view spoiler)[*) - barbatii care au aventuri in deplasari ii starnesc rasul dar vorba unei femei despre dragoste trezeste in el o severitate patriarhala ce constata astfel degenerarea societatii datorata faptului ca femeile au inceput sa-si ia nasul la purtare si sa citeasca. (hide spoiler)]- e redusa la un sac de sentimente fara control, conditionata sa fie o planta carnivora a carui unic rol in viata e sa se hraneasca cu barbati si care revine la acel rol oricand natura ii permite. Si ii permite asta abia atunci cand nu face copii sau cand copii nu mai depind de ea. Din fericire nu avem ocazia sa vedem cum arata femeia vestejita dar probabil am avea in fata ochilor un tablou la fel de inaltator daca nu si mai si. Ma rog, pentru mine nuvela a fost extrem de obositoare, povestitorul necredibil din perspectiva caruia se petrece toata tarasenia asta anti-umanista, profund antipatic, lipsit de orice urma de empatie sau macar sentiment pozitiv si care, in afara de solutii ultime, nu pare sa fie inzestrat cu prea multa imaginatie sau intelect.Si totusi, de ce 4 stele?! Fiindca toata aceasta tirada a naibii de bine scrisa, nu are cum sa te lase rece, si oricine care a trait printr-o viata comuna se regaseste la un moment dat sau altul in vreo fraza sau, macar undeva, in sentimentul general de post-coital tristesse al nuvelei si chiar daca nu, si in cititor se zbate un incel, poate sa ia Sonata Kreutzer ca manifest personal fiindca fatetele urii lui Tolstoi sunt suficient de complexe cat sa zgandareasca mizantropia din fiecare in mod diferit. Pentru mine, daca nu am rezonat la prima parte a nuvelei, a doua parte in schimb, mi s-a parut exceptionala, cam ca intreg filmul Requiem for a Dream dar mai lucida. Plin de contradictii, Pozdisev e preocupat mereu sa faca frumos, sa-si pastreze intacta imaginea de tata de familie, de personaj respectabil, in timp ce pe interior, propriile atitudini si concesii ii hranesc constant insecuritatile pana la paroxism, cand explodeaza violent.Mereu suspicios, mereu in cautare de afirmare si de consolidare a imaginii de sine, cred ca Pozdisev e arhetipul barbatul gelos si Sonata Kreutzer ar trebui sa fie lectura obligatorie sau macar un inceput pentru o tema de master la facultatea de psihologie.

"Sonata Kreutzer" imi pare a fi scrierea-cheie din literatura universala care relateaza cu lux de amanunte -intr-un singur plan narativ, orientat pe o singura idee- metamorfozele geloziei masculine. In nuvela, interesant mi s-a parut aspectul -des intalnit de mine in toate genurile literare din literatura universala- conform caruia barbatul, printr-un fals rationament, cauta mai intai sa impuna o concluzie, iar apoi cauta nebuneste anumite premise care sa o intareasca, el fiind -in mod practic- de neclintit. E imposibil sa combati pe cineva care pleaca de la o concluzie lipsita de temei. Si cu atat mai mult: lupta se duce in launtrul protagonistului. De asemenea, nuvela are aspecte autobiografice, ea fiind scrisa de Tolstoi ca tinand locul unei palme date sotiei sale, banuita a avea o relatie cu o figura ilustra a muzicii rusesti din epoca respectiva. Dragostea inseamna preferinta exclusiva pentru un barbat sau o femeie in defavoarea tuturor celorlalti.Caci era odios faptul ca-mi luam dreptul deplin si neindoielnic de a ma socoti stapan pe trupul ei, ca si cum ar fi fost propriul meu trup, si in acelasi timp simteam ca nu pot domina acest trup, ca el nu-mi apartine si ca ea poate dispune de el dupa vrerea ei si ca vrea sa dispuna altfel decat voiam eu.

Inpecabil portret al omului chinuit de gelozie!